3ra-336/16 — Contestarea actului administrativ, restabilirea în functie si incasare salariului

Dosarul nr.3ra-336/16 prima instanţă - Gh. Plămădeală, instanţa de apel –A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Ivlev Ana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ivlev Ana împotriva Ministerului Educației al Republicii Moldova şi Postu Rodica privind anularea ordinelor nr.230-p din 01 octombrie 2014 şi nr. 03-p din 12 ianuarie 2015, restabilirea în funcţie cu încasarea tuturor plăţilor în urma concedierii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Ivlev Ana şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 iunie 2015, c o n s t a t ă: La 03 noiembrie 2014 Ivlev Ana s-a dresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educației al Republicii Moldova şi Postu Rodica în care a solicitat anularea ordinului Ministerului Educaţiei nr.230-p din 01 octombrie 2014, şi restabilirea în funcţie de director al Liceului Teoretic „Miguel de Cervantes Saavedra”. În motivarea acţiunii a reiterat că, prin ordinul Ministerului Educaţiei nr.230-p din 01 octombrie 2014, i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară, concedierea din funcţie, în temeiul prevederilor art.86 alin. (1) lit. p) Codul muncii pentru încălcarea gravă, chiar şi o singură dată, a obligaţiilor de muncă de către conducătorul unităţii.

Susţine că la aplicarea sancțiunii disciplinare Ministerul Sănătății nu a luat în consideraţie faptul că pentru încălcarea imputată de către Centrul Naţional Anticorupţie a fost întocmit proces - verbal cu privire la contravenţie nr.28 din 03 septembrie 2014, iar amenda a fost achitată. Consideră, că în situația dată urma să se ia în calcul prevederile art.206 alin.4 Codul muncii, şi anume că, pentru aceeaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decît o singură sancţiune. Ministerul Educaţiei prin scrisoarea nr.10/15-5885 din 24 iulie 2014 adresată Centrului Naţional Anticorupţie a solicitat examinarea legalităţii acţiunilor Anei Ivlev, director al Liceului Teoretic „Miguel de Cervantes Saavedra”.

Totodată, Centrul Naţional Anticorupţie a fost informat că în privinţa Anei Ivlev este demarată o anchetă de serviciu, însă pînă la moment ultima nu a fost informată despre 1 aceasta, nu i s-au solicitat careva explicații, şi nici în ordinul nr.230-p din 01 octombrie 2014 nu a fost menţionat organizarea anchetei de serviciu şi rezultatele acesteia. Menţionează că, atît prin scrisoarea nr.10/15-5885 din 24 iulie 2014, cît şi în procesul-verbal cu privire la contravenţie se menţionează despre încălcările comise. Respectiv, Ministerul Educaţiei a aplicat sancţiunea disciplinară încălcînd termenul de o lună din data constatării abaterii disciplinare, prevăzut de art. 209 alin.1) Codul muncii. Astfel, consideră temeiurile indicate în ordinul de sancționare disciplinară formale, lipsite de norma juridică pentru încălcarea căreia s-a aplicat sancţiunea disciplinară.

Prin cererea suplimentară (f.d.110-111) din 17 martie 2015 Ivlev Ana şi-a concretizat pretenţiile solicitînd şi încasarea achitărilor ce se cuvin reclamantei din data concedierii în sumă de 28858 lei şi anularea ordinului Ministerului Educaţiei nr.03-p din 12 ianuarie 2015 privind numirea prin concurs a altei persoane în funcţie de director al Liceului Teoretic „Miguel Servantes Saavadera” Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 iunie 2015 pretenţiile înaintate de Ivlev Ana s-au respins, ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Ivlev Ana, şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 iunie 2015. La 23 decembrie 2015 Ivlev Ana a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd, casarea acestora, admiterea recursului, şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretențiilor înaintate.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu soluţia instanţelor ierarhic inferioare, este contrară prevederilor legale fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanțelor de drept şi de fapt. Instanţa de apel nu a ținut cont de faptul că erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Susţine că instanţele investite cu judecarea fondului la examinarea circumstanțelor de fapt a ignorat faptul că la emiterea ordinului de sancționare disciplinară Ministerul Educaţiei nu a ținut cont de prevederile art.208, 209, 210 Codul muncii şi în mod ilegal au lăsat examinarea acţiunilor Anei Ivlev sub aspect contravenţional Centrului Naţional Anticorupţie.

Acest fapt însă nu i-a asigurat reclamantei respectarea procedurii stabilite de cadrul legal şi i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 CEDO. Menţionează că instanţa urma să dea o apreciere tardivă acţiunilor pîrîtului, care a aplicat sancţiunea disciplinară pentru abaterea disciplinară comisă la 13 iunie 2014, la 01 octombrie 2014, în sensul respectării prevederilor art. 209 Codul muncii. Consideră recurentul că nu au constatate şi elucidate corect circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile şi analiza instanţelor țin de justificarea temeiniciei aplicării sancțiunii şi a motivelor desfacerii contractului individual de muncă în mod unilateral expuse în decizia instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricini, soluţia fiind adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 18 februarie 2016 Ministerul Educaţiei invocă că recursul înaintat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, ci doar transpune repetat cerințele din cererea de chemare în judecată. Susţine că recurenta a încălcat potrivit obligaţiunilor sale recurenta nu a asigurat corectitudinea examenului de bacalaureat , iar ordinul de concediere a fost emis cu 2 respectarea competenţei, normelor procedurale şi a cerințelor de formă şi conținut Consideră că afirmațiile recurentului sunt denaturate şi neîntemeiate, fiind pur formale.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău nr.12086 (f.d.102), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 27 noiembrie 2015, însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepţionare, astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 23 decembrie 2015 este depus în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători 3 decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Ivlev Ana în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ivlev Ana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4