2ra-363/16 — Constatarea faptului deţinerii mai multor proprietăţi şi obligarea de anu îngrădi accesul în imobil

Dosarul nr.2ra-363/16 prima instanţă - Gh. Bîrnaz, instanţa de apel –N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă, ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Cobăneanu Ala Druţă Ion Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de recurentul Panici Ludmila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Panici Ludmila împotriva lui Cojocaru Mihai privind constatarea faptului deţinerii mai multor proprietăţi şi a nelocuirii în imobil, obligarea de a nu îngrădi accesul la imobil şi a nu crea impedimente în dispoziţia asupra acestuia şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015, prin care s-a admis cererea de apel declarată de Cojocaru Mihai, s-a casat parţial hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04 martie 2015, c o n s t a t ă: La 25 martie 2013, Panici Ludmila s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Cojocaru Mihai în care a solicitat constatarea faptului că acesta dispune de mai multe proprietăţi imobile şi că acesta nu locuieşte în proprietatea Ludmilei Panici din com. Ciorescu, str. 31 august 59, - obligarea lui Cojocaru Mihai de a nu îngrădi accesul Ludmilei Panici în imobilul din mun. Chişinău com. Ciorescu, str. 31 august 59, cu scopul ca reclamanta să poată locui împreună cu copilul său minor în proprietatea sa şi să se folosească de acesta, - obligarea lui Cojocaru Mihai să nu creeze impedimente reclamantei la separarea proprietăţii sale din com.

Ciorescu, str. 31 august 59 cu un grad ce va separa proprietatea pârâtului aflată în vecinătate pe str. 31 august 57, - încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei şi a prejudiciului material în mărime de 20 000 euro. În motivarea acţiunii a invocat că conform deciziei Primăriei nr. 5/3 din 26 martie 1997 i s-a eliberat Titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi a devenit proprietara terenului amplasat în mun. Chişinău comuna Ciorescu str. 31 august 59. 1 Ulterior la 28 martie 1997 a obţinut autorizaţie pentru construcţia casei de locuit şi a început construcţia unui imobil, după finisare l-a dat în exploatare şi l-a înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, perfectându-şi viza de reşedinţă pe care o deţine până în prezent.

Menţionează că Cojocaru Mihai este proprietarul terenului învecinat situat în com. Ciorescu, str. 31 august 57, ce are la fel destinaţie de construcţie a unui imobil, şi pe care ultimul a efectuat construcţia unei case de locuit. În anul 1998 Cojocaru Mihai a divorţat, iar după divorț a fost în concubinaj cu aceasta, locuind împreună şi ducând o gospodărie comună până în anul 2002. Între timp acesta a devenit o persoană agresivă, care deseori aplica violenţa asupra reclamantei, erau certuri, fiind deţinător şi a armei de foc, de mai multe ori o ameninţa cu arma, despre care fapt a informat în acea perioadă organele de drept de nenumărate ori pentru siguranţa vieţii şi sănătăţii sale, şi fiind alungată de acesta a plecat temporar cu traiul la mama sa.

Afirma reclamanta că nici o instanţă de judecată nu a examinat şi nu a constatat faptul că Cojocaru Mihai nu locuieşte de fapt cu familia sa în imobilul proprietatea reclamantei şi că locuieşte în proprietăţile sale din mun. Chişinău, şi nici nu a deposedat-o de proprietatea sa, cu toate că nu se poate folosi mai mult de 10 ani de proprietatea sa. Mai invoca că are un copil minor şi este nevoită de mai mult de 10 ani să locuiască în chirie din motiv că Cojocaru Mihai îi îngrădeşte accesul în propriul imobil, acesta inițiind mai multe procese judecătoreşti în instanţele naționale în care a solicitat recunoaşterea sa ca fiind proprietarul lotului de pământ şi a casei, însă această cerinţă i-a fost respinsă de toate instanţele, iar reclamanta până în prezent conform hotărârii judecătoreşti rămâne proprietara imobilului şi terenului din mun.

Chişinău com. Ciorescu str. 31 august 59. Menţionează că după emiterea unei hotărîri judecătoreşti prin care s-a respins pretenţia privind recunoaşterea ca proprietar a lotului şi imobilului Ludmilei Panici, acesta a iniţiat un alt proces de judecată, prin care a solicitat recunoaşterea ca fiind constructor de bună credinţă şi a solicitat încasarea sumei de 500000 lei, această cerinţă fiind admisă. La moment a început executarea hotărârii judecătoreşti, dar din cauză că locuieşte în chirie şi are un copil minor la întreţinere îi vine greu să achite această sumă, menţionând că în urma instalării sale în unicul imobil banii pe care l-a moment îi achită pe chirie îi v-a achita pentru executarea hotărârii instanţei de judecată.

Consideră că instalarea sa în imobil este posibilă, deoarece Cojocaru Mihai cu familia sa niciodată nu a locuit în acest imobil, acesta venind doar să se odihnească pe timp de vară. Susţine că Cojocaru Mihai a pătruns în domiciliu şi reşedinţa sa fără permisiunea acesteia, după ce dânşii s-au despărţit în anul 2002, acesta a refuzat să părăsească domiciliul, şi a îngrădit ilegal accesul reclamantei în propriul domiciliu, cauzându-i, astfel, suferinţe psihologice enorme ce continuă până în prezent, fiind nevoită să piardă eforturi pentru a se judeca prin instanţele judecătoreşti naţionale pentru a stopa ilegalităţile comise şi a înlătura obstacolele create de acesta şi membrii actualii familii acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 martie 2015 cererea de chemare în judecată înaintată de Panici Ludmila s-a admis parţial. S-a încasat de la Cojocaru Mihai în beneficiul Ludmilei Panici suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi taxa de stat în mărime de 150 lei. S-a încasat de la Panici Ludmila în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2 3000 lei. S-a încasat de la Cojocaru Mihai în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1500 lei. În rest pretenţiile Ludmilei Panici s-au respins ca nefondate. La 10 martie 2015 Cojocaru Mihai a depus apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând casarea acesteia cu pronunţarea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii în partea admisă.

La 29 aprilie 2015, avocatul Violeta Gaşiţoi acţionînd în interesele Ludmilei Panici, a depus apel împotriva hotărârea primei instanţe, solicitând casarea parţială a acesteia în partea respingerii pretenţiilor cu emiterea unei noi decizii privind admiterea integrală a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015, cererea privind repunerea în termen a fost respinsă, şi restituită cererea de apel Ludmilei Panici ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015 s-a admis apelul declarat de Cojocaru Mihai. S-a casat parţial hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 martie 2015 şi s-a respins cerinţa Ludmilei Panici privind repararea prejudiciului moral.

În rest hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 martie 2015, s-a menţinut. S-a încasat de la Panici Ludmila în beneficiul lui Cojocaru Mihai cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. S-a anulat măsurile de asigurare aplicate prin încheierea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 decembrie 2013. La 23 noiembrie 2015 Panici Ludmila a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, cerînd, admiterea recursului, casarea acesteia, şi emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă restituirea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat corect circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile expuse sunt în contradicţie cu circumstanţele pricini, soluţia fiind adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Susţine că instanţele investite cu judecarea fondului nu au examinat şi nu au constatat faptul că Cojocaru Mihai nu locuieşte de facto cu familia sa în imobilul care este proprietatea Ludmilei Panici. Menţionează că prin acțiunile lui Cojocaru Mihai îngrădeşte accesul la proprietatea sa şi se încalcă dreptul de proprietate prevăzut de art. 1 Protocolul 1, CEDO şi dreptul la viață privată prevăzut de art.8 CEDO. Totodată recurentul invocă că instanţa de apel a examinat cauza în lipsa intimatului şi a apărătorului acesteia, iar despre data şi ora examinării apelului nu a fost informată şi din acest motiv nu a avut posibilitatea de a se expune asupra apelului depus de Cojocari Mihai. Consideră recurentul că potrivit art.6 CEDO instanţa de apel a încălcat dreptul Ludmilei Panici la un proces echitabil şi a admis încălcarea drepturilor procesuale a participanţilor la proces, prin faptul dispunerii examinării apelului în lipsa intimatului.

Indică că instanţa a încălcat dreptul la apărare. Intimatul nu a cunoscut despre faptul că la 15 octombrie 2015, se va examina şi apelul declarat de Cojocaru Mihai. Prin citația recepționată a cunoscut doar despre examinarea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului depusă de Panici Ludmila. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră 3 că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 23 februarie 2016 Cojocaru Mihai a susținut că recursul înaintat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură şi a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău nr.3722 (f.d.94 Vol. II), nu este indicată data expedierii deciziei motivate şi nici dovada legală de recepţionare, astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 23 noiembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Codul de procedură civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la 4 fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Panici Ludmila în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Panici Ludmila se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Cobăneanu Ala Judecători Druţă Ion Dumitru Mardari 5