3ra-333/16 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-333/16 prima instanţă – A. Danilov instanţa de apel – A. Panov, A. Pahopol, M. Moraru ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată ”Combinatul de Instruire Auto”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Combinatul de Instruire Auto” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenienţi accesorii Întreprinderea de Stat „Combinatul Republican de Instruire Auto” privind contestarea actului administrativ şi revendicarea bunului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Combinatul de Instruire Auto” și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 22 iunie 2015, c o n s t a t ă: La data de 17 noiembrie 2014, reclamantul Întreprinderea de Stat „Combinatul de Instruire prin cursuri din Bălţi” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor prin care solicită anularea ordinului nr.148 din 15 septembrie 2014, emis de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor RM.

La data de 14 mai 2014, administratorul societății cu răspundere limitată „Combinatul de Instruire Auto” - Vasiliev Nicolae, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată concretizată, prin care solicită substituirea reclamantului Întreprinderea de Stat „Combinatul de Instruire prin cursuri din Bălţi” cu succesorul său în drepturi procedurale - societatea cu răspundere limitată „Combinatul de Instruire Auto” (f.d.66-70) Prin încheierea instanţei de fond nr.2-131/15 din 14 mai 2015, a fost substituit reclamatul Întreprinderea de Stat „Combinatul de Instruire prin cursuri din Bălţi” pe cauza dată cu succesorul său în drepturi procedurale - societatea cu răspundere limitată „Combinatul de Instruire Auto”.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul societatea cu răspundere limitată „Combinatul de Instruire Auto” a menționat că prin ordinul nr.148 din 15 septembrie 2014, emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al RM s-a dispus ca, -Întreprinderea de Stat „Combinatul de Instruire prin cursuri din Bălţi” transmite cu titlu gratuit Întreprinderii de Stat „Combinatul Republican de Instruire Auto” mun.

Chișinău, autoturismul de model ”Dacia Logan 2” cu nr.de înmatriculare BL SA 011, caroseria VIN UU 145 SDAG 450860795, motor –F 247899, culoarea-albă; anul fabricării 2014; procurată la 14 mai 2014, nr.facturii WI 1363291, cu reflectarea transmiterii în evidența contabilă; -S-a instituit Comisia de predare-primire a unităţii de transport; -Comisia va efectua predarea-primirea unităţii de transport de la balanţa Întreprinderii de Stat ”Combinatul de Instruire prin cursuri din Bălţi” la balanţa Întreprinderii de Stat „Combinatul Republican de Instruire Auto” mun. Chişinău cu întocmirea actului de primire-predare pînă la data de 25 septembrie 2014; -Actul de primire-predare va fi prezentat ministrului spre aprobare; etc Consideră acest ordin ilegal, deoarece nu și-a dat acordul de transmitere a autoturismului în cauză.

Menţionează reclamantul că, autoturismul de model ”Dacia Logan 2” cu nr.de înmatriculare BL SA 011 a fost procurat din sursele financiare ale întreprinderii fără sprijinul Întreprinderii de Stat „Combinatul Republican de Instruire Auto” mun. Chişinău și a Ministerului Traansporturilor și Infrastructurii Drumurilor al RM. Mai specifică, că la momentul procurării autoturismului respectiv, față de Întreprinderea de Stat ”Combinatul de Instruire prin cursuri din Bălţi” a fost inițiată procedura de privatizare cu întreg patrimoniul acesteia. Invocă că, potrivit pct.23 din Hotărîrea Guvernului nr.688 din 09 octombrie 1995, dreptul de a transmite obiectele ce constituie proprietatea statului îi aparţine exclusiv Agenţiei Proprietăţii Publice.

Afirmă reclamantul că, prin decizia Camerii înregistrării de Stat din 23 martie 2015 a fost întregistrată reorganizarea prin transformare a Întreprinderii de Stat ”Combinatul de Instruire prin cursuri din Bălţi” în societatea cu răspundere limitată „Combinatul Instruire Auto”. Solicită anularea ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova nr.148 din 15 septembrie 2014, ca fiind ilegal cu obligarea Întreprinderii de Stat „Combinatul Republican de Instruire Auto” să restituie autoturismul de model „Dacia Logan 2” societății cu răspundere limitată „Combinatul Instruire Auto”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 22 iunie 2015, cererea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Combinatul Instruire Auto” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu Întreprinderea de Stat „Combinatul Republican de Instruire Auto” privind contestarea actului administrativ şi revendicarea bunului, a fost respinsă ca neîntemeiată. Incovînd ilegalitatea hotărîrii instanţei de fond, la data de 09 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, societatea cu răspundere limitată „Combinatul de Instruire Auto” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 22 iunie 2015, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015 a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Combinatul de Instruire Auto” și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 22 iunie 2015. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 06 ianuarie 2016, societatea cu răspundere limitată ”Combinatul de Instruire Auto” a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 22 iunie 2015, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acțiunii. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând încălcarea normelor de drept material și de drept procedural.

Consideră că concluziile instanțelor ierarhic inferioare de judecată sunt eronate și în contradicție cu materialele anexate la dosar. Invocă recurentul că, instanța de apel în decizia sa nu s-a expus în nici un fel asupra argumentelor invocate de apelant în cererea de apel, iar argumentele invocate au fost trecute sub tăcere și în decizie nici nu sunt indicate, prin ce apelantului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art.6 CEDO). Afirmă că, instanțele de judecată în motivarea soluției pur și simplu au copiat argumentele Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor fără a le analiza din punct de vedere al pertinenței, admisibilității și veridicității, precum și legătura lor reciprocă cu alte probe din dosar.

În temeiul celor expuse, consideră că atît decizia contestată, cît și hotărîrea instanței de fond sunt pasibile casării, ca fiind bazate pe aprecierea arbitrară a probelor, deci contrare legii. Mai indică că, la adoptarea soluției instanțele de judecată au admis derogări de la prevederile stabilite la pct. 18-21 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere a întreprinderilor, organizațiilor, instituțiilor de stat, a subdividiziunilor, clădirilor, edificiilor mijloacelor fixe și altor active, aprobat prin hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 688 din 09 octombrie 1995. La data de 23 februarie 2016 Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a depus referință la recursul declarat, pledînd pentru respingerea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de înștiințare din 17 noiembrie 2015, anexată la materialele dosarului (f.d.213), nu se poate stabili cert data cînd recurentul a făcut cunoștință cu copia deciziei redactate de instanței de apel, nu există dovadă de recepţionare, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 06 ianuarie 2016, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul societatea cu răspundere limitată ”Combinatul de Instruire Auto” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ”Combinatul de Instruire Auto” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari