3rh-26/16 — Recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesianare

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3rh-26/16 Judecător: M. Negru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru Instanţa de recurs: CSJ – T. Vieru, O. Sternioală, I. Druţă ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet”, Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Soluții” şi Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Servicii”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet” şi Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Soluții” împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM privind recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesionare și repararea prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, prin care a fost declarat inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet” şi Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Soluții” împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, c o n s t a t ă La 15 mai 2015, SRL „StarNet” şi SRL „StarNet Soluții” s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM (ANRCETI),

solicitînd recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesionare, încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, la data de 28 ianuarie 2014, „StarNet Soluții” SRL a înaintat către ANRCETI o cerere prin care a solicitat cesionarea licențelor pentru utilizarea resurselor limitate (resurselor de numerotare) în scopul furnizării rețelelor şi serviciilor publice de comunicații electronice, cu anexarea pachetului necesar de documente în strictă conformitate cu prevederile Hotărîrii cu privire la aprobarea proceduri de cesionare a licențelor şi serviciilor publice de comunicații nr. 08 din 25.02.2010.

În virtutea faptului că la cererea respectivă a fost anexat Contractul de cesiune şi Angajamentul semnat de administratorul SC „StarNet Soluții” SRL, conform căruia cesionarul şi-a asumat deplina responsabilitate pentru toate obligaţiile cedentului, inclusiv faţă de ANRCETI totuşi, Agenţia la data de 05 februarie 2014, a remis în adresa SC „StarNet” SRL scrisoarea prin care a comunicat refuzul de a emite decizia privind acceptarea cesionării licențelor către cesionar, din considerentul că, nu au fost achitate taxele de reglementare şi monitorizare de către SC „StarNet” SRL pentru trimestrul IV.

Indică reclamanţii că, urmare a răspunsului Agenţiei, SC „StarNet” SRL a achitat suma restantă, fiind astfel înlăturat unicul temei de refuz la acceptarea cesionării resurselor de numerotare, şi în acest sens, la data de februarie 2014, SC „StarNet” SRL a depus la ANRCETI o cerere prin care a solicitat reluarea examinării cererii depuse de cesionar, cu emiterea deciziei de acceptare a cesionării. Consideră reclamanţii că, din motive neîntemeiate, Agenţia pînă la data de 25 februarie 2014, adică aproape după o lună de la prima cerere înregistrată nu a emis o decizie pa marginea solicitării companiei SC „StarNet Soluții” SRL, deşi, potrivit prevederilor Hotărîrii cu privire la aprobarea procedurii de cesionare a licențelor de utilizare a resurselor limitate în scopul furnizării rețelelor şi serviciilor publice ce comunicații electronice, acest termen nu poate depăși 7 zile.

La data de 25 februarie 2014, SC „StarNet” SRL a recepţionat nouă scrisoare de la ANRCETI, prin care Agenţia din nou a constatat un impediment de a emite decizia de acceptare a cesiunii licențelor, şi anume neprezentarea de către solicitant a deciziei autorităţii de concurență prin care se declară operațiunea de concentrare economică, făcând trimitere în acest sens la norma pct. 9 subpct. 3 din procedura de cesionare a licențelor de utilizare a resurselor limitate. Menţionează reclamanţii că, în acest sens, ANRCETI a expediat în adresa SC „StarNet” SRL adresarea nr. 02-SALDDR/193 din 24.02.2014, prin care a comunicat despre lipsa deciziei Autorităţii de Concurență prin care procedura de cesionare a licențelor se declară operaţiune de concentrare economică compatibilă cu mediul concurențial, prevăzut la norma pct. 9 sbpct.

3 din procedura de cesionare a licențelor de utilizare a resurselor limitate în scopul furnizării serviciilor publice de comunicații electronice, aprobată prin Hotărîrea Consiliului de Administrare al ANRCETI nr. 8 din 25.02.2010.. Consideră reclamanţii că, această solicitare al Agenţiei este lipsită de temeinicie şi care confirmă acţiunile ANRCETI de tergiversare a executării obligaţiilor sale legale, prejudiciind compania în volum destul de impunător, fapt ce a condiţionat adresarea în instanţă cu o acţiune în vederea apărării drepturilor legale. Atenţionează reclamanţii că totuşi, Compania, oricum a expediat în răspuns către ANRCETI la data de 25 februarie 2014, prin care a explicat prevederile legale referitor la noţiunea de operațiune de concentrare economică şi necesitatea prezentării avizului Consiliului Concurenței.

În adresarea înregistrată cu nr. 280 din 25.02.2014 expediată de Compania StarNet, referitor la scrisoare nr. 02-SAL DDR/193 din 24.02.2014, cu privire la necesitatea de a prezenta decizia autorităţii de concurență, au menţionat că acest document este necesar în cazul furnizorilor de reţele care întrunesc condiţiile privind cifra de afaceri prevăzute de art.22 alin.(l) al Legii Concurenței nr.183 din 11 iulie 2012. Potrivit art. 22 a actului normativ menţionat, operaţiunile de concentrare economică sînt supuse evaluării şi urmează a fi notificate Consiliului Concurenței înainte de punerea în aplicare, atunci cînd cifra totală de afaceri realizată cumulativ de întreprinderile implicate, înregistrată în anul anterior operațiunii, depăşeşte 25 000 000 lei şi există cel puţin două întreprinderi implicate în operaţiune care au realizat pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare în parte, o cifră totală de afaceri mai mare de 10 000 000 lei în anul anterior operațiunii.

În conformitate cu Raportul Statistic pentru anul 2013 CE - 2, înregistrat la ANRCETI cu nr. 791 din 14.02.2014, cifra de afaceri vînzări telefonie fixă constituie 3 729 588,0, adică nici pe aproape nu atinge suma indicată în Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012, şi respectiv cazul din speţă nu cade sub incidența prevederii respective, şi respectiv au solicitat eliberarea licențelor în termeni cît mai restrînşi. Menţionează reclamanţii că, chiar şi după această adresare, în care a fost explicată toată speța detaliat şi amănunţit, ANRCETI a continuat terorizarea, refuzînd în continuare eliberarea licențelor, precum eliberarea unui refuz oficial, ca să fie posibil de atacat în instanţă ca act administrativ.

În schimb, la data de 03 martie 2014, ANRCETI expediază către companie, o adresare repetată pe acest subiect, nr. 01SAJ DJ/217, din care poate fi conchisă incompetența ANRCETI, or a solicitat prezentarea unui document în care să fie indicat faptul dacă cesiunea licențelor urmează a fi sau nu autorizată de Consiliul Concurenței. Calificînd această solicitare ca una ilegală, contrar procedurii, cu toate acestea, Compania reclamantă întru soluţionarea mai urgentă a cazului a adresat la data de 06 martie 2014 o cerere nr. 353 către Consiliul Concurenței cu solicitarea de a expedia un răspuns cu caracter explicativ referitor la faptul dacă cesiunea licențelor de telefonie constituie o operaţiune de concentrare economică, cifra de afaceri fiind mult mai mică decît cea prevăzută de lege.

Ca răspuns la adresarea Companiei StarNet, Consiliul Concurenței a expediat scrisoarea nr. 05/74 - 291 din 12.03.2014, în care se stipulează că cesionarea telefoniei notificată la ANRCETI la 28.01.2014, nu constituie concentrare economică şi respectiv nu este necesar avizul Consiliului Concurenței. Consideră reclamanţii că ANRCETI doar tergiversează examinarea solitării, invocînd nişte temeiuri formale, lipsite de justificare şi fără suport juridic. Solicită reclamanţii: -Recunoaşterea acţiunilor Agenţiei pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei ca fiind ilegale; -Constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii reclamanţilor cu privire la cesionare; -Încasarea prejudiciului moral în contul reclamanţilor în mărime de 100 000 lei per reclamant.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2014, a fost respins, ca fiind neîntemeiat, demersul Agenţiei pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată. Prin o altă încheiere a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2014, a fost respins, ca fiind neîntemeiat, demersul înaintat de ANRCETI privind respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă din motiv de tardivitate. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat faptul încălcării de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM a procedurii şi termenului de examinare a cererii coreclamanților SC „StarNet” SRL şi SC „StarNet Soluții” SRL cu privire la cesionare.

In rest, pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014, în partea în care acţiunea a fost admisă, şi pronunţată o nouă hotărîre prin care: -S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SC „StarNet” SRL, SC „StarNet Soluții” SRL către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM privind constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesionare.

-În rest, hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014, s-a menţinut fără modificări. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 24 august 2015, SRL „StarNet” şi SRL „StarNet Soluții” au declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenţii au indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, recursul SRL „StarNet” şi SRL „StarNet Soluții” a fost declarat inadmisibil.

La 19 ianuarie 2016, SRL „StarNet”, SRL „StarNet Soluții” şi SRL „StarNet Servicii” au depus cerere de revizuire, solicitînd casarea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015 și menținerea hotărîrii Judecătoriei centru mun. Chişinău din 22 decembrie 2014. În motivarea cererii de revizuire au indicat că Curtea Supremă de Justiție în încheierea din 21 octombrie 2015, nu s-a expus asupra faptelor relatate anterior, moment ce trezește nedumerire față de măsura în care a fost analizată și abordată problema cu care s-au adresat revizuienții către Curtea Supremă de Justiție. Totodată, au invocat că a fost emisă o decizie cu privire la drepturile unei persoane neantrenate în proces și anume, a SRL „StarNet Servicii”.

De asemenea, în susținerea argumentelor sale, revizuienții au anexat copia certificată necorespunzător a contractului de prestări servicii de comunicații electronice nr. 16 din 31 decembrie 2013, încheiat între SRL „StarNet Soluții” şi SRL „StarNet Servicii”. Verificînd temeiurile invocate în cererea de revizuire în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC cu anexarea probelor ce le confirmă. Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 din Codul de procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv. Instanţa de judecată reiterează că, revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigențele legii.

În conformitate cu prevederile art. 449 CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi la judecarea cauzei a fost ridicată excepţia de neconstituționalitate, iar instanţa de judecată sau Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale sau din hotărîrea Curţii Constituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională. Referitor la argumentul revizuienților precum că „Curtea Supremă de Justiție în încheierea din 21 octombrie 2015, nu s-a expus asupra faptelor relatate anterior, moment ce trezește nedumerire față de măsura în care a fost analizată și abordată problema cu care s-au adresat revizuienții către Curtea Supremă de Justiție”, Colegiul menționează că argumentul respectiv nu cade sub incidența prevederilor art. 449 CPC și respectiv, nu poate constitui temei de redeschidere a procedurii.

Mai mult ca atît, Colegiul conchide că, prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, instanța de recurs s-a expus asupra admisibilității recursului declarat de SRL „StarNet” şi SRL „StarNet Soluții” și nicidecum asupra fondului cauzei. Or chestiunea privind admisibilitatea recursului reprezintă o etapă prealabilă a examinării recursului în fond. Prin urmare, argumentul precum că instanța de recurs nu s-a expus asupra faptelor relatate anterior este neîntemeiat, fiind lipsit de careva suport legal.

Colegiul consideră că, argumentul invocat de către revizuienți, precum că instanța a soluţionat problema drepturilor unei persoane neantrenate în proces, nu poate servi drept temei pentru redeschiderea procedurii judiciare din următoarele considerente: În conformitate cu art. 60 alin. (1) CPC, „Coparticiparea procesuală este obligatorie dacă examinarea pricinii implică soluţionarea chestiunii cu privire la drepturile sau obligaţiile mai multor reclamanţi şi/sau pîrîţi atunci cînd: a) obiectul litigiului îl constituie drepturile şi obligaţiile comune ale mai multor reclamanţi sau pîrîţi; b) drepturile şi obligaţiile reclamanţilor sau pîrîţilor decurg din aceleaşi temeiuri de fapt sau de drept”.

Studiind materialele cauzei, Colegiul constată că nu există careva probe ce ar demonstra că instanțele inferioare pe parcursul examinării cauzei incorect au determinat cercul subiecților raportului material litigios. Referitor la argumentul revizuienților precum că a fost emisă o decizie cu privire la drepturile unei persoane neantrenate în proces și anume a SRL „StarNet Servicii”, Colegiul menționează că potrivit art. 56 alin. (3) CPC, „Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă”.

Avînd în vedere principiul bunei-credințe enunțat mai sus, Colegiul consideră că există dubii rezonabile cu privire la buna-credință a revizuienților SRL „StarNet”, SRL „StarNet Soluții” şi SRL „StarNet Servicii”, în ceea ce privește exercitarea drepturilor și obligațiilor procedurale. Or, pe parcursul examinării cauzei SRL „StarNet”, care este fondator unic al SRL „StarNet Soluții” și SRL „StarNet Soluții” a putut solicita instanței atragerea în proces a SRL „StarNet Servicii”. Colegiul consideră că, tăinuirea respectivului contract de către SRL „StarNet” și SRL „StarNet Soluții” constituie acțiuni cu rea-credință. Prin urmare, neatragerea în proces a SRL „StarNet Servicii” nu poate fi calificată drept omisiune a instanțelor de judecată, iar invocarea contractului respectiv în ordine de revizuire constituie un abuz de drept și nu poate servi drept temei pentru redeschiderea procedurii judiciare.

Colegiul conchide că potrivit art. 61 alin. (1) CPC, „Părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roșca contra Moldovei din 25 februarie 2005 şi în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competența instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet”, Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Soluții” şi Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Servicii” împotriva încheierii Curții Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2015, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet” şi Societatea cu Răspundere Limitată „StarNet Soluții” împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicații Electronice şi Tehnologia Informaţiei a RM privind recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, constatarea încălcării procedurii şi termenului de examinare a cererii de cesionare și repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă