2rh-59/16 — Cu privire la recuperarea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice

dosarul nr. 2rh-59/16 prima instanţă: N. Rusu instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu.Cotruță instanța de recurs: Sv. Filincova, M. Ghervas, D. Mardari ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând cererea de revizuire depusă de către Consiliul raional Hîncești, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată intentată de Cojocari Constantin împotriva Consiliului raional Hîncești cu privire la recuperarea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 18 noiembrie 2015, prin care recursul declarat de Consiliul raional Hîncești a fost considerat inadmisibil.

c o n s t a t ă: La data de 12 mai 2014, reclamantul Cojocari Constantin, s-a adresat în judecată cu cerere împotriva Consiliului raional Hînceşti, solicitînd recuperarea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 06 iulie 1949 a fost deportat în regiunea Tiumeni din Federaţia Rusă, unde s-a aflat la evidenţă pe parcursul perioadei cuprinse între 06 iulie 1949-07 iunie 1958. În rezultatul deportării, reclamantului i-au fost confiscate bunurile personale şi anume: două imobile cu destinaţia de locuinţă precum şi anexele acestora, bunuri din gospodărie care se aflau la momentul deportării. La data de 10 aprilie 1989, conform Hotărîrii SM RM nr.115, reclamantul împreună cu familia sa, au fost reabilitaţi.

Menţionează reclamantul că s-a adresat cu cerere către Comitetul Executiv al Consiliului raional Hînceşti prin care a solicitat restituirea bunurilor sau recuperarea valorii acestora prin achitarea compensaţiilor corespunzătoare. 1 La data de 21 decembrie 1994, conform procesului verbal nr.8 al Comisiei raionale Hînceşti, s-a hotărît de a restitui reclamantului unul din cele două imobile amplasate în s.Sofia, r-nulHînceşti, în care la moment locuia cetăţeanul Popov Feodor, care, de comun acord cu reclamantul, au decis să-i achite o recompensă bănească în mărime de 6500 lei pentru construcţiile auxiliare ale imobilului. Referitor la cel de-al doilea imobil, Comitetul Executiv al Consiliului raional Hînceşti, conform Hotărîrii nr.10/11 din 30 septembrie 1993 a decis, recuperarea daunei prin achitarea unei recompense băneşti în mărime de 94 700 ruble, însă pînă în prezent reclamantului nu i-a fost restituită suma respectivă.

A mai menţionat reclamantul că, la data de 18 noiembrie 1994, ca răspuns la cererea reclamantului, Comitetul Executiv al Consiliului raional Hînceşti, a invocat precum că recompensa în cuantum de 94 700 ruble, i-a fost acordată reclamantului potrivit Deciziei Executivului Raional nr.10/11 din 30 septembrie 1993. Însă, conform adeverinţei nr.484 din 17 ianuarie 2001, eliberate de Primăria s.Sofia r-nul Hînceşti, se indică că Cojocari Constantin nu a primit compensaţia stabilită. Incercările reclamantului de a soluţiona litigiul pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, fapt ce l-a determinat să se adreseze în judecată cu cererea respectivă.

Relevă reclamantul că, s-a adresat către Preşedintele raionului Hînceşti cu privire la compensarea valorilor bunurilor sechestrate, însă cererile au fost respinse, pe motiv că ultimul a beneficiat anterior de compensarea daunelor şi că, persoanele care au fost despăgubite pînă la intrarea în vigoare a Legii nr.1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, nu pot beneficia de dreptul de a solicita despăgubiri. În final invocă reclamantul că, conform raportului de evaluare întocmit de către OCT Hînceşti la data de 02 aprilie 2014, s-a stabilit că valoarea casei de locuit cu construcţiile accesorii din s.Sofia, r-nul Hînceşti, este de 67 590 lei.

Din considerentul că bunurile existente la momentul deportării nu mai există, reclamantul a interpelat Serviciul de arhivă raională Hînceşti, iar la data de 25 octombrie 2013, conform răspunsului oferit, se indică că documentele pînă în anul 1944 nu s-au păstrat şi nu este posibil de indicat ce bunuri deţinea reclamantul pînă a fi deportat. Astfel, pentru a fi posibil de evaluat bunurile sechestrate, reclamantul s-a adresat cu un demers către Departamentul Expertiză Mărfuri „Triada” SRL, care a efectuat un raport potrivit căruia valoarea estimată a bunurilor confiscate în urma represiunilor politice este de 281 145 lei. Solicită reclamantul încasarea de la pîrît a valorii bunurilor confiscate în mărime totală de 348 735 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014, cererea a fost admisă. S-a încasat din contul Consiliului raional Hîncești în beneficiul lui Cojocari Constantin valoarea bunurilor confiscate în mărime de 348 735 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 lei. Prin decizia Curții de Apel din 25 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de către Consiliul raional Hîncești, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 25 septembrie 2015 Consiliul raional Hîncești a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, 2 casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015, a hotărîrii Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 noiembrie 2015 recursul declarat de Consiliul raional Hîncești a fost considerat inadmisibil. La data de 27 ianuarie 2016 Consiliul raional Hîncești a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 18 noiembrie 2015, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea încheierii instanţei de recurs cu dispunerea rejudecării recursului și trimiterea cauzei pentru judecare în fond. În motivarea cererii de revizuire, a invocat încălcarea prevederilor art. 449 lit. c) Codul de procedură civilă, specificînd că instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

A indicat că, instanțele de judecată în mod eronat au admis încasarea sumei din contul bugetului raionului Hîncești, or prin Legea nr.173 din 11 iulie 2012 cu privire la modificarea și completarea Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice în art. 12 alin. (6) se stipulează că restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează în baza cererii din contul bugetului de stat. Dat fiind faptul că, bugetele locale și bugetul de stat sunt bugete distincte, consideră că despăgubirile urmează a fi încasate din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM, care gestionează bugetul de stat, astfel că prima instanță a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Mai afirmă că, în condițiile în care potrivit articolelor 239 și 241 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată și trebuie să cuprindă, în primul rînd, concluziile referitoare la admiterea sau respingerea probelor, obiecțiilor și excepțiilor invocate de pîrît, se poate constata că omisiunea instanțelor de judecată de a se expuse în privința obiecțiilor mai sus enunțate de către Consiliul raional Hîncești, precum și faptul că primăria s. Sofia raionul Hîncești nu a dispus de competență de a elibera certificate ori alte documente, care ar confirma componența averii confiscate, precum și colectarea depozițiilor martorilor care nu au semnat o declarație de răspundere penală, s-a constituit într-o încălcare de ordin procedural care împreună cu celelalte încălcări viciază în fond legalitatea și temeinicia hotărîrilor pronunțate în cauza precitată de către instanțele judecătorești respective.

Mai remarcă că, încălcările procedurale admise de instanțele de judecată sunt continuate prin omisiunea de a examina critic legalitatea raportului de evaluare prezentat. Pentru această era absolut necesar ca veridicitatea și corectitudinea acestuia să fie analizată în raport cu realitățile existente pe piață. În așa mod, Primăria s.Sofia rnul Hîncești a întocmit și a aprobat Planul gospodăriei individuale a familiei represate Cojocari Constantin, exagerînd atît în privința numărului imobilelor deținute anterior în proprietate, cît și cu privire la dimensiunile reale ale imobilelor care au existat în realitate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

3 Revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului şi aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale şi legale ce s-ar încadra în art. 449 Codul de procedură civilă. De asemenea aceste temeiuri urmează a fi aplicate aşa cum le-a determinat norma juridică respectivă. S-a constatat că, prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la 18 noiembrie 2015, a fost declarat inadmisibil recursul depus de Consiliul raional Hîncești, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată intentată de Cojocari Constantin împotriva Consiliului raional Hîncești cu privire la recuperarea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice.

Drept temei al cererii de revizuire au fost invocate prevederile art. 449 lit.c) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 449 lit. c) Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Potrivit sarcinilor fundamentale a procesului civil, prevăzute la art. 4 Codul de procedură civilă, instanţa de judecată urmează să soluţioneze corect cauza civilă, ceea ce se poate realiza doar prin examinarea cauzei cu atragerea tuturor persoanelor ar căror drepturi sau interese legitime ar putea fi afectate prin hotărârea judecătorească. Acest temei de declarare a revizuirii are drept scop desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti în cazul în care după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă se constată faptul că instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Astfel, hotărârea judecătorească va putea realiza toate funcţiile sale investite prin lege doar în raport cu persoanele care au participat la examinarea cauzei. Deci, reieşind din analiza prevederilor art.254 Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească nu se poate răsfrânge asupra persoanelor neimplicate în proces. În cazul art. 449 lit. c) Codul de procedură civilă, instanța de judecată urmează să constate dacă persoana care nu este implicată în proces este subiect al raportului material litigios, fiind prezentate probe care să dovedească acest fapt, inclusiv și faptul că prin neatragerea persoanelor în procesul civil, drepturile sau interesele legitime ale acestora ar putea fi afectate prin hotărârea judecătorească.

Conform art. 451 alin.(1) Codul de procedură civilă, cererea de revizuire trebuie să conţină, în mod obligatoriu, temeiurile consemnate la art. 449 Codul de procedură civilă, cu anexarea probelor ce le confirmă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele cererii de revizuire nu pot fi raportate la temeiurile stabilite în art. 449 lit. c) Codul de procedură civilă. Cu toate că revizuientul indică în cererea de revizuire drept temei art. 449 lit. c) Codul de procedură civilă, în argumentarea cererii nu invocă careva circumstanţe sau probe care ar putea fi raportate la temeiurile stabilite de norma procedurală.

Mai mult ca atît, în esenţa sa, argumentele cererii de revizuire se rezumă la faptul, că revizuientul nu este de acord cu decizia instanței de apel din 25 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Consiliul raional Hîncești, 4 fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014 și nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural. Nu poate fi reținut argumentul revizuientului precum că, pretenţia privind încasarea compensaţiei pentru averea confiscată urma să fie înaintată către Ministerul Finanţelor, gestionarul bugetului de stat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.121 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 92, modificată prin Legea nr. 173 din 11 iulie 2012, este prevăzut că restituirea valorii averii confiscate din contul bugetului de stat este efectuată doar, în condițiile pct.1 din Legea privind reabilitatea victimelor represiunilor politice, conform căruia cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensații sunt examinate de comisiile speciale create de autoritățile administrației publice locale a raioanelor, municipiilor Chișinău și Bălți, unității teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu peroanele reabilitate au domiciliat în momentul reprimării.

Prin urmare, luînd în considerație cele menționate mai sus, obligația principală în soluționarea litigiului dat îi revine comisiilor speciale create de autoritățile administrației publice locale, care în condițiile legii sunt investite cu sarcina de compensare a valorii averii victimelor represiunilor politice. De asemenea, potrivit art.12 alin. (6) din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 92, modificată prin Legea nr. 173 din 11 iulie 2012, recuperarea valorii bunurilor confiscate se efectuează din contul bugetului de stat, prin transferuri către bugetul unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi către bugetul municipiului Bălţi.

Prin urmare, valoarea bunurilor confiscate se achită persoanelor supuse represiunilor politice din contul bugetului de stat, dar prin intermediul unităţilor administrativ-teritoriale, sumele respective fiind transferate în bugetul acestora. Sub acest aspect, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, revizuientul nu este lipsit de dreptul de a solicita, în temeiul art. 249 Codul de procedură civilă, corectarea omisiunii strecurate în dispozitivul hotărîrii instanței de fond. Pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere printre altele, că atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (cazul Brumărescu contra României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii (cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei).

5 Deci, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că temeiul invocat în cererea de revizuire este în contradicţie cu prevederile art. 449 Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.

(1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Consiliul raional Hîncești, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 18 noiembrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată intentată de Cojocari Constantin împotriva Consiliului raional Hîncești cu privire la recuperarea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele ședinței, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 6