2ra-296/16 — Constatarea neexecutării obligaţiunii, repararea prejudiciului material şi moral, încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr. 2ra-296/16 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 18 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Denis Hohlov, avocatul Lilian Osoian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Denis Hohlov împotriva Primăriei municipiului Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la constatarea neexecutării hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 10 octombrie 2014, Denis Hohlov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la constatarea neexecutării hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, activează în organele afacerilor interne mai muli de 10 ani şi a fost inclus în lista colaboratorilor care solicită îmbunătăţirea condiţiilor de trai, însă pînă în prezent, nu a fost asigurat cu spaţiu locativ. Susţine că, în anul 2009, el s-a adresat în instanţa de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegal răspunsul Consiliului municipal Chişinău şi obligarea acestuia de a-l asigura cu spaţiu locativ conform legislaţiei în vigoare.

Afirmă că, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2009 acţiunea a fost admisă şi a fost obligat Consiliul municipal Chişinău să-i acorde spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată potrivit normelor stabilite. Invocă faptul că, hotărîrea judecătorească nu a fost atacată cu recurs, astfel, devenind irevocabilă şi executorie. Menţionează că, la data de 19 martie 2010, el s-a adresat la Oficiul de executare Centru mun. Chişinău cu cerere, prin care a solicitat executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2009, iar la data de 09 aprilie 2010, Oficiul de executare Centru mun. Chişinău a emis o încheiere, prin care a intentat procedura de executare şi a solicitat de la Consiliul municipal Chişinău să execute hotărîrea judecătorească menţionată în termen de 15 zile, însă ultimul nu a executat hotărîrea judecătorească.

1 Mai menţionează că, peste 12 luni de inacţiuni ale Oficiului de executare Centru mun. Chişinău, la data de 13 iunie 2011, executorul judecătoresc a emis o încheiere, prin care în scopul executării hotărîrii judecătoreşti enunţate, a aplicat sechestru pe apartamentul nr. 42 din str. L. Deleanu,9/2, mun. Chişinău. Susţine că, pînă în prezent, hotărîrea judecătorească nu a fost executată şi executorul judecătoresc nu a întreprins alte măsuri în vederea executării hotărîrii judecătoreşti. Solicită constatarea neexecutării de către pîrît a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2009, repararea prejudiciului material în sumă de 12000 de lei, care constă din plata chiriei pentru perioada 01 septembrie 2012-01 septembrie 2013 şi a prejudiciului moral în sumă de 10000 de lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 martie 2015 s-a respins acţiunea ca nefondată. Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, pretenţiile privind constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărîrii judecătoreşti irevocabile şi repararea prejudiciului material şi moral în legătură cu această neexecutare pot fi întemeiate doar pe prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi pot fi înaintate doar împotriva statului Republica Moldova, în persoana Ministerului Justiţiei, dar nu împotriva debitorului.

Mai mult ca atît, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 septembrie 2013, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, s-a constatat violarea drepturilor lui Denis Hohlov prevăzute de art. 6 şi 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de reprezentantul lui Denis Hohlov, avocatul Lilian Osoian şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 04 decembrie 2015, reprezentantul lui Denis Hohlov, avocatul Lilian Osoian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii, cu încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a aplicat eronat prevederile art. 2 alin. (1) şi (4) şi 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului şi reprezentantului acestuia la 07 octombrie 2015 (f. d. 112), iar cererea de recurs a fost depusă de reprezentantul recurentului la data de 04 decembrie 2015 (f. d. 116). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de reprezentantul lui Denis Hohlov, avocatul Lilian Osoian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 3 normele de drept citate.

Argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel a aplicat eronat prevederile art. 2 alin. (1) şi (4) şi 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nu poate fi reţinut, deoarece în speţă au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil. Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul lui Denis Hohlov, avocatul Lilian Osoian nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Denis Hohlov, avocatul Lilian Osoian ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul lui Denis Hohlov, avocatul Lilian Osoian se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4