2rac-3/16 — Recunoaşterea rezilierii contractului de locaţiun, încasarea datoriei şi a penalităţii, evacuare din încăperea nelocuibilă

prima instanță: L. Brînză dosarul nr. 2rac-3/16 instanța de apel: D. Manole, A. Arnăut, E. Fistican DECIZIE 17 februarie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Briana-Com”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Instituției de Învățămînt „ULIM” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Briana-Com” cu privire la recunoașterea rezilierii contractului de locațiune, încasarea datoriei, penalității, evacuare și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Briana-Com” şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 28 noiembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă La 11 aprilie 2014, Instituția de Învățămînt „ULIM” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Briana-Com” cu privire la rezilierea contractului de locațiune, încasarea datoriei, evacuare și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de locațiune nr. 19 din 01 noiembrie 2012, a transmis în locațiune SRL „Briana-Com” încăperea nelocuibilă din str. Gagarin 12, mun. Chişinău, cu suprafaţa totală de 152.1 m.p.

Susține că deși, conform art. 875 Codul civil, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie, SRL „Briana-Com” nu a achitat la timp și integral plata pentru chirie, iar potrivit procesului-verbal a decontărilor reciproce întocmit între Instituția de Învățămînt „ILIM” şi SRL „Briana-Com”, pentru perioada 01 octombrie 2012-17 martie 2014, suma datorată, constituie 170 449,10 lei. Menționează reclamantul că în conformitate cu pct. 6.2.2. al contractului de locațiune, este în drept să solicite achitarea chiriei şi compensarea cheltuielilor indicate în pct. 6.3.2.

al contractului, în termenul şi modul stabilit de contractul de locațiune, iar SRL „Briana-Com” la rîndul său se obligă să achite cuantumul chiriei indicat în pct. 4.2. în avans, pînă la data de 10 a lunii de gestiune şi potrivit pct. 6.3.2 al contractului, să compenseze Instituției de Învățămînt „ULIM” cheltuielile pentru serviciile comunale şi necomunale consumate, inclusiv: energia electrică, telefonul, apa, canalizarea şi încălzirea. Iar, conform pct. 7.2. al contractului menţionat, în caz de neachitare a plăţilor prevăzute de pct. 4.1. şi pct. 6.3.2., locatarul achită locatorului o penalitate în mărime de 0,5% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere. Însă, afirmă că pînă în prezent, pîrîtul nu a achitat restanţa creată și nu şi-a onorat obligaţiile sale rezultate atît din contractul de locaţiune, cît și din prevederile art. 888 Cod civil, care reglementează obligațiile locatarului.

Astfel, indică că, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, la data de 02 ianuarie 2014, și ulterior, la data de 14 februarie 2014, a notificat pîrîtul despre rezilierea contractului de locaţiune nr.19 din 01 noiembrie 2012 pe motivul neachitării integrale şi în termenul stabilit al chiriei, iar ca răspuns pîrîtul a achitat suma de 50 075,97 lei, restituind astfel, parţial datoria creată la momentul primei notificări și ignorînd notificarea de reziliere a contractului de locaţiune. Respectiv, la data de 05 martie 2014, pîrîtul a fost notificat în mod repetat despre rezilierea unilaterală a contractului de locaţiune nr.19 din 01 noiembrie 2012 la iniţiativa Instituției de Învățămînt „ULIM” în temeiul pct. 8.1.2.

al aceluiaşi contract, din motivul neachitării în termen pentru serviciile de locaţiune, alăturat fiind solicitată elibera încăperii închiriate pînă la data de 15 martie 2014. Însă, deși, conform avizului de recepţie 2012424849 pîrîtul a recepționat notificarea nr. 03/14 din 05 martie 2014, la data de 15 martie 2014, a refuzat să transmită încăperea primită în locaţiune, solicitînd respectarea termenului de o lună de zile, prevăzut de punctul 8.2. al contractului de locaţiune, pe motiv că notificarea este datată cu 05 martie 014, iar termenul de o lună expiră la data de 05 aprilie 2014. În context, menționează reclamantul că a acordat pîrîtului termenul solicitat, iar din motiv că notificările expediate, nu s-au soldat cu succes, conform pct. 9.2.

al contractului, în vederea respectării procedurii prealabile, la data de 01 aprilie 2014 a expediat în adresa pîrîtului o somaţie cu solicitarea de rambursare a datoriei şi transmiterea încăperii închiriate din str. Gagarin 12, mun. Chişinău, pînă la data de 07 aprilie 2014, ora 09:00. Însă, atît ultima notificare, cît și somaţia au rămas fără careva acţiuni din partea pîrîtului, datoria rămînînd nestinsă, iar pîrîtul refuzînd transmiterea imobilului primit în locațiune. Indică reclamantul că pînă la data de 11 aprilie 2014 pîrîtul nu și-a onorat obligaţia de rambursare a datoriei şi nu a predat încăperea închiriată şi încălcînd prevederilor pct. 6.3.8. al Contractului de locaţiune, refuză soluţionarea litigiului apărut pe cale amiabilă.

Solicită încasarea din contul SRL „Briana-Com” a datoriei în sumă de 170 449,10 lei, rezilierea contractului de locațiune nr. 19 din 01 noiembrie 2012 încheiat între Instituția de Învățămînt „ULIM” și SRL „Briana-Com” în privința încăperii nelocuibile din str. Gagarin 12, mun. Chișinău, evacuarea SRL „Briana- Com” cu toate bunurile sale din încăperea nelocuibilă din str. Gagarin 12, mun. Chișinău și încasarea cheltuielilor de judecară în mărime de 10 614 lei, inclusiv suma de 5 114 lei cu titlul de taxă de stat și suma de 5 500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

În cadrul dezbaterilor judiciare Instituția de Învățămînt „ULIM” a depus cerere de concretizare a cerințelor invocînd că pînă în prezent, SRL „Briana-Com” nu și-a executat obligaţiile contractuale, nu a achitat suma restantă începînd cu data de 31 martie 2014 în mărime de 186 226,43 lei, a activat ilegal 3 (trei) luni de zile, în perioada 01 aprilie 2014-08 iulie 2014, fără a efectua careva achitări pentru ultima perioadă a plăţii pentru locaţiunii şi a serviciilor comunale (apă şi energie electrică), refuzînd să recepţioneze facturile fiscale pentru perioada deţinerii abuzive a imobilului, acțiuni prin care în mod tacit confirmă rezilierea contractului.

Solicită încasarea din contul SRL „Briana-Com” în beneficiul Instituției de Învățămînt „ULIM” a datoriei în sumă de 186226,43 lei, rezilierea contractul de locaţiune nr.19 din 01 noiembrie 2012 semnat între Instituția de Învățămînt „ULIM” şi SRL „Briana-Com” în privința încăperii nelocuibile din str. Gagarin 12, mun. Chişinău, începînd cu data de 10 aprilie 2014, evacuarea SRL „Briana-Com” cu toate bunurile sale din încăperea nelocuibilă amplasată pe str. Gagarin 12, mun. Chişinău și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 9 934,00 lei, inclusiv, taxa de stat în mărime de 5 114,00 lei şi cheltuielile executorului judecătoresc pentru aplicarea măsurii de asigurare în mărime de 4 820,00 lei.

Ulterior, a mai depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, în care a invocat că datoria SRL „Briana-Com” la capitolul plata chiriei la data de 31 martie 2014 constituie 186 226,59 lei, din care suma de 8 443,74 lei pentru luna septembrie 2013 și se confirmă prin factura fiscală seria nr. FA 1759016 din 31 mai 2013, suma de 19053,26 lei pentru luna septembrie 2013 conform facturii fiscale seria nr. FA 1759040 din 30 iunie 2013, suma de 19 360,35 lei pentru luna septembrie 2013 conform facturii fiscale seria nr. FA 1759083 din 31 iulie 2013, suma de 19 492,38 lei pentru luna septembrie 2013 și se confirmă prin factura fiscală seria nr.FA1759125 din 30 august 2013, suma de 19 697,41 lei pentru luna septembrie 2013 conform facturii fiscale seria nr. FA 1759188 din 30 septembrie 2013, suma de 19 990,20 lei pentru luna octombrie 2013 conform facturii fiscale seria nr. FA2370325 din 31 octombrie 2013, suma de 19 961,30 lei pentru luna noiembrie 2013 potrivit facturii fiscale seria nr. FA 2370365 din 29 noiembrie 2013, suma de 19 859,70 lei pentru luna decembrie 2013 conform facturii fiscale seria nr. FA 2370411 din 31 decembrie 2013,

suma de 19 862,28 lei pentru luna ianuarie 2014 potrivit facturii fiscale seria nr. FA 2370466 din 31 ianuarie 2014 şi suma de 20 505,97 lei pentru luna februarie 2014 conform facturii fiscale seria nr. FA 2370499 din 28 februarie 2014. A mai invocat că reieșind din calculul facturării şi achitării chiriei şi serviciilor comunale pe perioada 01 noiembrie 2014 – 28 februarie 2014, pîrîtul a achitat din suma totală pentru chirie de 279 825,85 lei doar suma de 93 599,26 lei, astfel formîndu-se o datorie de 186 226,59 lei. Iar restul sumelor achitate în mărime de 130757,30 lei au fost achitate pentru serviciile comunale. La fel, a menționat că, conform pct. 7.2. al contractului de locaţiune încheiat cu SRL „Briana-Com”, în caz de neachitare a plăţilor prevăzute de pct. 4.1.

şi pct. 6.3.2. locatarul achită locatorului o penalitate în mărime de 0,5% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere. Astfel, începînd cu 31 martie 2014, pîrîtul urmează să-i achite o penalitate în mărime de 167 603,93 lei ce rezultă din calculul 186 226,59 lei x 0,5% x 180 zile. Iar, potrivit, pct.7.3. al contractului de locaţiune care indică că, în caz de nerespectare a pct.6.3.8 locatarul achită locatorului plata chiriei în mărime dublă pentru toată perioada de întîrziere, începînd cu 31 martie 2014 şi pînă în prezent pîrîtul urmează să achite chiria lunară în mărime dublă ceea ce constitue 19 773,00 dolari SUA conform calculului 152.1 m.p.x10 unităţi convenţionale x 1$ x 2 x 6,5 luni de zile.

Solicită Instituția de Învățămînt „ULIM” încasarea din contul SRL „Briana- Com” a datoriei în sumă de 186226,59 lei, penalității în mărime de 167 603 93 lei și plății pentru chirie pentru perioada 01 aprilie 2014 -15 octombrie 2014 în mărime de 19 773,00 dolari SUA, recunoașterea ca fiind reziliat contractul de locațiune nr. 19 din 01noiembrie 2012 încheiat între Instituția de Învățămînt „ULIM” şi SRL „Briana- Com” în privința încăperii nelocuibile din str. Gagarin 12, mun. Chişinău, evacuarea SRL „Briana-Com” și a bunurilor acesteia din încăperea nelocuibilă amplasată în str. Gagarin 12, mun. Chişinău și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 29 589,22 lei, inclusiv, taxa de stat în mărime de 19 299,22 lei şi cheltuielile executorului judecătoresc pentru aplicarea măsurii de asigurare în mărime de 10 290,00 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 noiembrie 2014, acţiunea a fost admisă integral, fiind recunoscut reziliat contractul de locațiune nr.19 din 01 noiembrie 2012 încheiat între Instituția de Învățămînt „ULIM” și SRL „Briana-Com” din data de 02 ianuarie 2014 și încasat de la SRL „Briana-Com” în beneficiul Instituției de Învățămînt „ULIM” SRL datoria în mărime de 186 226,59 lei, penalitatea în mărime de 167 603,93 lei, datoria conform pct. 7.2 al contractului de locațiune nr. 19 din 01 noiembrie 2012, în mărime de 19 773 dolari SUA, în valută națională la data executării hotărîrii, evacuată SRL „Briana-Com” cu toate bunurile sale din încăperea nelocuibilă amplasată pe str. Gagarin 12, mun.

Chișinău și încasat de la SRL „Briana-Com” în beneficiul Instituției de Învățămînt „ULIM” cheltuielile de judecată în mărime de 29 589,22 lei și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 203,43 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 20105, a fost respins apelul declarat de către SRL „Briana-Com” şi menținută hotărârea primei instanțe. La 29 iulie 2015, SRL „Briana-Com” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care cerințele să fie admise parțial cu încasarea din contul SRL „Briana-Com” în beneficiul ÎI „ULIM” a sumei de 15 777 lei, iar în rest cerințele să fie respinse ca neîntemeiate.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a dat o apreciere arbitrară probelor prezentate, ignorînd chitanțele prezentate și anexate la materialele cauzei în confirmarea achitării tuturor facturilor prin care se invocă formarea datoriei de 186 226,59 lei. Susține că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor prezentate de către apelantul SRL „Briana-Com” or, în decizia pronunțată nu sunt menţionate bonurile de plată şi procesul-verbal de decontări reciproce prezentat de SRL „Briana- Com” din care cu certitudine se constată o datorie în sumă 15 777,49 lei, și inexistenţa datoriei de 186 226,59 lei, la care pretinde intimatul.

Sub acest aspect relatează că contrar prevederilor 130 alin. (5) CPC, care indică că proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii, la baza deciziei au fost puse doar decontările şi facturile prezentate de către intimat fără a fi apreciate facturilor și bonurile de plată în numerar ce confirmă achitările efectuate de SRL „Briana-Com” către Instituția de Învățămînt „ULIM”.

Mai mult ca atît, invocă că instanţa de apel, eronat a apreciat circumstanţele pricinii și nejustificat a concluzionat că SRL „Briana-Com” nu şi-a onorat obligaţiile contractuale de achitare a plăţii pentru arendă şi servicii comunale, deşi, prin Actul de Constatare din 17 martie 2014, întocmit de executorul judecătoresc Vera Rotaru, prezentat instanței de judecată se confirmă în mod indiscutabil refuzul intimatului în primirea sumei de 15 777, 49 lei, cu scopul de a crea o situaţie în care SRL „Briana- Com” ar avea careva datorii. Consideră recurentul că la caz sunt incidente prevederile art. 593 alin.(1) Cod civil, în conformitate cu care, creditorul este în întîrziere atunci cînd nu acceptă fără un temei legal prestaţia scadentă ce i se oferă, pe cînd instanţa eronat a reținut la caz existența temeiurilor pentru aplicarea prevederilor art.748 alin.(1) Cod civil.

Totodată, cu referire la prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) CPC, afirmă recurentul că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 624 alin. (5) Cod civil, care indică că debitorul nu este obligat să plătească penalitatea în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăției sale. Prin urmare, conchide că constatările instanței de apel, în partea încasării penalităţii sunt neîntemeiate, pe motiv că, suma de 186 226,59 lei, pretinsă ca datorie, nu corespunde realităţii, cu atît mai mult că intimatul a refuzat neîntemeiat, primirea sumei de 15 777,49 lei.

Remarcă recurentul că din moment ce şi-a onorat cu bună-credinţă obligaţiile contractuale și a achitat sistematic plata pentru chirie şi serviciile comunale, în lipsa unei hotărîri definitive judecătoreşti, intimatul nu era în drept să invoce rezilierea contractului de locațiune în mod unilateral, cu invocarea pct. 8.1.2 din contractul de locațiune, iar instanța de apel nu a ţinut cont de aceste circumstanţe. Apreciază că o eventuală evacuare a SRL „Briana-Com” din încăperea nelocativă din str. Gagarin 12, mun. Chişinău, este una ilegală, întrucît nu există temeiuri pentru rezilierea contractului de locațiune nr. 19 din 01 noiembrie 2012. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 30 iunie 2015 la data de 29 iulie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Briana-Com”, Instituţia de Învăţămînt, concretizîndu-şi ulterior cerinţele, a solicitat încasarea din contul SRL „Briana-Com” în beneficiul său a datoriei în sumă de 186226,59 lei, penalității în mărime de 167 603 93 lei și plății pentru chirie pentru perioada 01 aprilie 2014 -15 octombrie 2014 în mărime de 19 773,00 dolari SUA, recunoașterea ca fiind reziliat contractul de locațiune nr. 19 din 01noiembrie 2012, încheiat între Instituția de Învățămînt „ULIM” şi SRL „Briana-Com” în privința încăperii nelocuibile din str. Gagarin 12, mun. Chişinău, evacuarea SRL „Briana-Com” și a bunurilor acesteia din încăperea nelocuibilă amplasată în str. Gagarin 12, mun.

Chişinău și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 29 589,22 lei, inclusiv, taxa de stat în mărime de 19 299,22 lei şi cheltuielile executorului judecătoresc pentru aplicarea măsurii de asigurare în mărime de 10 290,00 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia integral, recunoscînd reziliat contractul de locațiune nr.19 din 01 noiembrie 2012 încheiat între Instituția de Învățămînt „ULIM” și SRL „Briana-Com” din data de 02 ianuarie 2014 și încasînd din contul SRL „Briana-Com” în beneficiul Instituției de Învățămînt „ULIM” SRL datoria în mărime de 186 226,59 lei, penalitatea în mărime de 167 603,93 lei, datoria conform pct. 7.2 al contractului de locațiune nr. 19 din 01 noiembrie 2012, în mărime de 19 773 dolari SUA, în valută națională la data executării hotărîrii, dispunînd evacuarea SRL „Briana-Com” cu toate bunurile sale din încăperea nelocuibilă amplasată pe str. Gagarin 12, mun.

Chișinău și încasînd din contul SRL „Briana-Com” în beneficiul Instituției de Învățămînt „ULIM” cheltuielile de judecată în mărime de 29 589,22 lei și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 203,43 lei. Judecând apelul declarat de către SRL „Briana-Com”, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii acestuia ca neîntemeiat şi menţinerii hotărârii primei instanţe, considerând că instanţa a elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi a aplicat corect normele de drept material şi procedural. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie este una greşită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. În conformitate cu art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererea de apel de către SRL „Briana-Com”, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, dar a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, remarcând în mod general unele probe reţinute de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

Astfel, după cum se constată la caz, Instituţia de Învăţămînt „ULIM” a solicitat încasarea din contul SRL „Briana-Com” în beneficiul său a datoriei pentru chirie în sumă de 186226,59 lei, penalității în mărime de 167 603 93 lei și plății pentru chirie pentru perioada 01 aprilie 2014 -15 octombrie 2014 în mărime de 19 773,00 dolari SUA, precum şi recunoașterea ca fiind reziliat contractul de locațiune nr. 19 din 01noiembrie 2012, încheiat între Instituția de Învățămînt „ULIM” şi SRL „Briana- Com” în privința încăperii nelocuibile din str. Gagarin 12, mun. Chişinău cu evacuarea SRL „Briana-Com” și a bunurilor acesteia din această încăpere.

Este de menţionat, însă, că atât în şedinţa de judecată a primei instanţe cât şi în cererea de apel depusă de SRL „Briana-Com” apelantul a insistat asupra faptului că are o datorie faţă de Instituţia de Învăţămînt „ULIM” în mărime de 15 777,49 lei, referindu-se în acest sens la procesul-verbal al decontărilor reciproce dintre Instituţia de Învăţămînt „ULIM” şi SRL „Briana-Com”, prezentat de ultima şi la chitanţele anexate la materialele cauze ce confirmă plăţile efectuate în numerar faţă de intimat. Instanţa de apel, însă, fără a supune verificării argumentul dat în raport cu prevederile legale sub imperiul căror urma a fi judecat prezentul litigiu, s-a limitat doar la expunerea concluziilor reţinute de prima instanţă, constatând că anume decontările şi facturile prezentate de Instituţia de Învăţămînt „ULIM” confirmă existenţa datoriei în sumă de 186 226,59 lei.

Astfel, procesul-verbal al decontărilor reciproce între Instituţia de Învăţămînt „ULIM” şi SRL „Briana-Com” pe perioada 01 octombrie 2012-31 martie 2014, precum şi facturile fiscale prezentate de către intimata Instituţia de Învăţămînt „ULIM” în susţinerea pretenţiilor înaintate, au fost apreciată de către instanţele ierarhic inferioare ca fiind probe admisibile şi pertinente, fără însă a fi verificată şi veridicitatea acestora prin prisma art. 130 alin.(5) CPC, care indică că proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.

Or, cum a fost menţionat supra procesul-verbal al decontărilor reciproce dintre Instituţia de Învăţămînt „ULIM” şi SRL „Briana-Com”, precum şi chitanţele care confirmă plăţile efectuate pentru chiriei şi serviciile comunale, au fost prezentate şi de SRL „Briana-Com”, însă care au fost lăsate fără apreciere, pe cînd, instanţele de judecată în situaţia dedusă judecăţii era obligată să verifice datele conţinute în înscrisuri prezentate de ultima cu forţa probantă prin cercetare şi comparare cu alte probe prezentate de părţi.

De altfel, ca rezultat al aprecierii probelor, instanţele judecătoreşti erau obligate să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele, cu toate acestea instanţele deşi, au considerat ca relevante şi pertinente la determinarea soluţiei finale de admitere a acţiunii, doar probele prezentate de Instituţia de Învăţămînt „ULIM”, însă au omis să motiveze respingerea înscrisurilor cu aceiaşi forţă probantă prezentate de SRL „Briana-Com”, fapt ce contravine direct normelor de drept procedural.

Pe de altă parte este neînţeleasă şi constatarea instanţei de apel cu referire la faptul că datoria SRL „Briana-Com” faţă de Instituţia de Învăţămînt „ULIM” în mărime de 186 226,59 lei este probată cu certitudine prin facturile fiscale, deoarece instanţa de apel a reieşit doar din argumentele şi înscrisurile prezentate de Instituţia de Învăţămînt „ULIM”, fără a da o apreciere şi susţinerilor SRL „Briana-Com”, care nu recunoaşte datoria în cuantumul menţionat, dar dimpotrivă insistă că are o datorie faţă de Instituţia de Învăţămînt „ULIM”, însă în sumă de 15 77,49 lei. Aici este important de menţionat că raportul juridic a apărut între părţi ca urmare a încheierii contractului de locaţiune a imobilului din 01 noiembrie 2012, astfel consecinţele acestui urmează a fi examinate atât prin prisma clauzelor rezultate din acest contract, cât şi prin dispoziţiile legale ce reglementează obiectul litigiului supus examinării.

Astfel, pct. 4.1 al contractului nominalizat prevede că pentru folosirea încăperii închiriate s-a stabilit chiria lunară în mărime de 14100 lei, inclusiv TVA pînă la 10 mai 2013. De la 10 mai 2013 s-a stabilit chiria lunară în mărime de 10 unităţi convenţionale pe metru patrat, iar pct. 4.2 al aceluiaşi contract indică că cuantumul chiriei stabilit în pct.4.1. se va achită lunar, în avans, pînă la data de 10 a lunii de gestiune. Conform pct.6.3.2. al contractului de locaţiune, locatarul s-a obligat să compenseze locatorului cheltuielile pentru serviciile comunale şi necomunale consumate şi anume: energia electrică, telefon, apă, canalizarea şi încălzire, iar prin pct.4.4. al aceluiaşi contract s-a stabilit că cheltuielile indicate în pct. 6.3.2.

al contractului, vor fi compensate în decurs a 5 zile bancare din momentul primirii contului, corespunzător de la locator. În asemenea împrejurări, pentru stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate de Instituţia de Învăţămînt „ULIM” instanţa de apel urma să verifice veridicitatea calculului prezentat de ultima în susţinerea poziţiei sale în coraport cu facturile fiscale şi chitanţele prezentate de SRL „Briana-Com” în combaterea argumentelor acţiunii şi care confirmă achitarea de ultima a plăţilor pentru chirie şi serviciile comunale. Iar pentru stabilirea datoriei reale a SRL „Briana-Com” faţă de Instituţia de Învăţămînt „ULIM” pentru plata chiriei încăperii nelocuibile din str. Gagarin 12, mun.

Chişinău, urmează a fi diferenţiate plăţile efectuate de SRL „Briana-Com” în contul locaţiunii şi pentru plata serviciilor comunale. Acest fapt se impune a fi verificat şi din motivul că SRL „Briana-Com” insistă asupra faptului că în calculul prezentat de Instituţia de Învăţămînt „ULIM” nu au fost incluse toate achitările efectuate de aceasta în baza facturilor fiscale prezentate, pe cînd instanţele au luat în calcul toate facturile fiscale dintre părţile litigante, inclusiv şi facturile fiscale eliberate pentru locaţiunea altui bun imobil, care nu constituie obiect al acţiunii în cauză. La fel, a rămas fără analiză Actul de constatare din 17 martie 2014, al executorului judecătoresc Vera Rotaru, prin care se confirmă faptul că SRL „Briana- Com” a întreprins măsuri în vederea achitării în numerar suma datorată de 15 777,49 lei, însă de către Instituţia de Învăţămînt „ULIM” a fost refuzat în primirea banilor.

Prin urmare se constată că instanţa de apel constatând că SRL „Briana-Com” nu şi-a onorat obligaţiile contractuale de achitare a plăţii pentru chirie şi serviciile comunale a omis de a verifica dacă această neexecutare a avut loc anume din vina ultimei, pe când acest fapt se impune a fi stabilit, deoarece constituie un aspect determinant la adoptarea soluţiei ,cu privire la încasarea penalităţii de întîrziere. Este neînţeleasă, de altfel, şi soluţia instanţelor de judecată cu privire încasarea din contul SRL „Briana-Com” în beneficiul Instituţiei de Învăţămînt „ULIM” a sumei duble pentru chiria imobilului din str. Gagarin 12, mun.

Chişinău în perioada 31 martie 2014 şi pînă în prezent, în timp ce SRL „Briana-Com” insistă că începînd cu 15 martie 2014 nu a avut posibilitate să-şi exercite dreptul de posesie şi folosinţă asupra imobilului menţionat, din motivul că a fost sigilat de însuşi reprezentanţii intimatului, aspect care, la fel, a fost lăsat fără verificare şi apreciere de către instanţele judecătoreşti. Sub aspectul dat se atestă o discordanţă dintre concluziile instanţelor judecătoreşti şi materialul probator anexat la dosar, fapt ce denotă că o asemenea soluţie nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs, aceasta fiind în imposibilitate de a verifica legalitatea deciziei contestate, care a fost emisă fără cercetarea completă a probelor anexate la dosar şi fără verificarea multiaspectulă a hotărârii primei instanţe.

Or, la caz, important este faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu cadrul legal aplicabil speţei. Pe când, instanţa de apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, care l- a rândul său este bazată doar pe argumentele aduse de reprezentantul Instituţiei de Învăţămînt „ULIM”, a lăsat totalmente fără apreciere argumentele invocate de SRL „ Briana-Com” în dezacord cu hotărârea primei instanţe, respingând apelul printr-o declaraţie generală, reflectând selectiv concluzii arbitrare, deşi era obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel şi aspectelor importante.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Briana-Com”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Instituției de Învățămînt „ULIM” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Briana-Com” cu privire la recunoașterea rezilierii contractului de locațiune, încasarea datoriei, penalității de întîrziere, evacuare și compensarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva