3ra-78/16 — Anularea ordinelor, restabilirea în funcţie, încasarea salariului

prima instanţă: A. Catană dosarul nr.3ra-78/16 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol DECIZIE 17 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Tamara Chişca- Doneva, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de avocatul Dorina Dilion în interesele lui Andrei Gumeniuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Gumeniuc împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2015 şi emisă o nouă hotărîre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 26 martie 2014, Andrei Gumeniuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actelor administrative şi restabilirea în funcţia anterior deţinută.

În motivarea acţiunii reclamantul Andrei Gumeniuc a invocat că, prin ordinul IGP al MAI nr.79-ef din 06 februarie 2014 a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din Poliţie în temeiul art.47 alin. (l) lit. k) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr.320 din 27 decembrie 2012, pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. (l) lit. a), b) şi k) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, pct.6 lit. a), j), 1) şi pct. 13 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului, manifestată prin neadaptarea unui comportament demn şi respectuos faţă de persoane şi a unei atitudini ferme faţă de cei care încalcă legea, neîndeplinirea corectă a sarcinilor ce stau în faţa Poliţiei, pretinderea şi acceptarea mijloacelor financiare necuvenite, acţiuni ce denigrează imaginea şi prestigiul Poliţiei.

1 Prin ordinul nr.84 ef. din 07 februarie 2014 ordinul sus-menţionat a fost completat cu pct. 1¹, stipulîndu-se că sancţiunea disciplinară menţionată la pct. 1 se va aplica căpitanului de poliţie Andrei Gumeniuc de la data revenirii din concediu. Consideră reclamantul că, ordinul de sancţionare este ilegal în fond, fiind emis contrar prevederilor legii, iar din conţinutul ordinului nr.79 ef. din 06 februarie 2014 rezultă, că acesta a fost emis în legătură cu urmărirea penală declanşată de Centrul Naţional Anticorupţie pe faptul pretinderii de către reclamant de la cetăţeanul D. Maximenco a mijloacelor băneşti pentru neexpedierea în Judecătoria Glodeni a procesului-verbal cu privire la contravenţie întocmit în privinţa ultimului.

Din conţinutul aceluiaşi ordin rezultă că acesta a fost emis în urma anchetei de serviciu efectuate de către Serviciul Securitate Internă şi Combatere a Corupţiei al MAI. Menţionează că, afirmaţia conţinută în actul contestat cu privire la îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, este una neîntemeiată şi neveridică, lipsită de orice suport probatoriu, deoarece în calitate de agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Glodeni a întocmit la 24 decembrie 2013 în privinţa cetăţeanului D. Maximenco un proces-verbal cu privire la contravenţie în baza art.243 Codul contravenţional, care la 30 decembrie 2013 a fost expediat conform competenţei materiale în Judecătoria Glodeni.

Urmărirea penală la care se face referinţă în ordinul de sancţionare, a fost declanşată la 02 ianuarie 2014, iar potrivit rezultatelor expertizei judiciar-criminalistice nr.00031 din 16 ianuarie 2014, pe mîinele sale nu s-a stabilit existenţa urmelor de substanţe speciale care ar fi fost utilizată la marcarea bancnotelor pretins extorcate, lipsa a orice indice de fapt cu privire la pretinderea şi primirea mijloacelor băneşti. Mai menţionează că, partea de motivare a actului de sancţionare cuprinde doar informaţii despre o faptă investigată într-o pretinsă urmărire penală iniţiată de către un alt organ, fără a fi reflectate consecinţele faptei comise, probele ce confirmă vinovăţia sa, constatările efectuate şi argumentarea acestora.

În actul de sancţionare de către pîrît nu a fost indicat concret prin ce s-a manifestat neadaptarea unui comportament demn şi respectuos faţă de persoane, a unei atitudini ferme faţă de cei care încalcă legea şi neîndeplinirea corectă a sarcinilor ce stau în faţa Poliţiei, nefîind clar în acest sens prin ce şi faţă de cine anume a manifestat comportament nedemn şi care anume din sarcinile poliţiei prin prisma prevederilor legale - pct.5 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului şi ale art. 11 din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012, nu au fost îndeplinite, sau au fost îndeplinite necorespunzător. La fel, susţine că deşi potrivit pct.65 din Statutul disciplinar al poliţistului, aplicare sancţiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală, invocînd că norma respectivă nu este aplicabilă în situaţia sa, deoarece de către pîrît au fost invocate fapte similare cu cele incriminate prin ordonanţa de punere sub învinuire.

Mai invocă faptul că ancheta de serviciu a fost iniţiată în baza raportului de autosesizare, pîrîtul era obligat să remită spre examinare organelor Procuraturii concluziile anchetei de serviciu referitoare la abateri din care rezulta date şi indici că a fost săvîrşită infracţiunea de pretindere şi acceptare a mijloacelor băneşti ce nu i se cuvin. Consideră, că pârâtul şi-a atribuit calitatea de organ de urmărire penală prin învinuirea lui de săvârşirea unor fapte neconstatate, prin ce a fost încălcat dreptul constituţional reglementat de art. 21 din Constituţia RM, care stabileşte, că 2 orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-a asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

Mai indică, că ordinul de sancţionare nu determină acţiunile sau inacţiunile concrete pretinse că au fost încălcate, limitându-se doar la copierea sintagmelor din art.26 alin.(1) lit.a) şi b) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului. Susţine că de către pîrît au fost încălcate şi prevederile pct.58 subpct.3) din Statutul disciplinar al poliţistului, care stabileşte, că persoana, în privinţa căreia se desfăşoară ancheta de serviciu, este în drept la finalizarea anchetei de serviciu să facă cunoştinţă cu ordinul şi materialele anchetei, cu respectarea legislaţiei privind secretul de stat şi protecţia datelor cu caracter personal. Cere, Andrei Gumeniuc anularea ordinelor IGP al MAI nr. 79ef.

din 06 februarie 2014 şi nr. 84ef din 07 februarie 2014 şi restabilirea în funcţie de inspector superior auto de stat al Serviciului supraveghere tehnică şi accidente rutiere al Secţiei Securitate publică a Inspectoratului de Poliţie Glodeni al IPG al MAI. Ulterior, în cadrul examinării pricinii Andrei Gumeniuc a depus cerere de modificare şi completare a cererii de chemare în judecată, indicînd suplimentar prevederile art. 209 Codul muncii, prin care sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei. Astfel, ordinul de sancţionare i-a fost adus la cunoştinţă peste termenul de o lună de la momentul constatării abaterii disciplinare.

Prin urmare, în opinia reclamantului, pîrîtul i-a aplicat sancţiunea disciplinară peste termenul de o lună, fapt ce constituie temei de anulare a ordinului. Prin urmare, solicită Andrei Gumeniuc anularea ordinelor IGP al MAI nr.79- ef din 06 februarie 2014 şi nr.84 ef. din 07 februarie 2014 ca fiind ilegale, restabilirea în funcţia de inspector superior auto de stat al Serviciului supraveghere tehnică şi accidente rutiere al secţiei securitate publică al Inspectoratului de Poliţie Glodeni al IGP al MAI, încasarea din contul IGP al MAI în beneficiul său a salariului pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la lucru începînd cu 06 februarie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 ianuarie 2015, acţiunea a fost admisă.

A fost anulat integral ordinului nr.79-ef din 06 februarie 2014, privind aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de concediere a căpitanului de poliţie Gumeniuc Andrei din funcţia de inspector superior auto de stat al Serviciului supraveghere tehnică şi accidente rutiere al Secţiei securitate publică a Inspectoratului de poliţie Glodeni al Inspectoratului General al Poliţiei al MAI al RM, în temeiul art.47 alin.(1) lit.k) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nr.320 din 27 decembrie 2012. A fost anulat integral ordinului nr.89ef. din 07 februarie 2014 privind completarea ordinului nr.79ef.

din 06 februarie 2014. A fost restabilit Andrei Gumeniuc în funcţia de inspector superior auto de stat al Serviciului supraveghere tehnică şi accidente rutiere al Secţiei securitate publică a Inspectoratului de poliţie Glodeni al Inspectoratului general de poliţie al MAI RM începînd cu 06 februarie 2014. A fost încasat din contul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI al RM în beneficiul lui Andrei Gumeniuc salariul pentru lipsa forţată de la muncă pe perioada 06 februarie 2014 - 3 30 ianuarie 2015 în mărime de 52 141,06 lei, reieşind din salariul mediu de 4536,71. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre cu privire la respingerea integrală a acţiunii.

La 30 noiembrie 2015, avocatul Dorina Dilion în interesele lui Gumeniuc Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece este emisă în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi bazată pe o interpretare eronată a normelor de drept material. Menţionează că instanţa de apel la examinarea pricinii nu a ţinut cont de faptul că în actul de sancţionare sunt expuse foarte vag circumstanţele în care a avut loc comportamentul colaboratorului de poliţie, precum şi modalitatea prin care s-a manifestat comportamentul neadecvat funcţiunii în exerciţiu.

Astfel încât, în cazul în care, potrivit concluziei instanţei de apel, nu era necesară constatarea săvîrşirii faptei penale de către recurent, astfel obligatoriu fiind de a demonstra în baza unui probatoriu argumentat săvîrşirea abaterii disciplinare, care a servit drept temei de concediere. Susţine recurentul că, în ordinul vizat se indică faptul, precum că acesta este emis în urma efectuării anchetei de serviciu desfăşurate în privinţa colaboratorului de poliţie Gumeniuc Andrei pe marginea sesizării prezenţei comiterii de către ultimul unui act de corupţie. Sub acest aspect, însă, făcîndu-se lipsă careva argumente, probe concrete, acte confirmative, precum lipseşte la materialele cauzei nemijlocit actul prin care s-ar confirma petrecerea unei anchete de serviciu, - fapt care vine în contradicţie cu prevederile art. 210 alin. (1) din Codul muncii.

În acelaşi context recurentul menţionează că instanţa de apel a ignorat faptul, că pîrîtul, efectuînd ancheta de serviciu, care, reieşind din conţinutul ordinului de sancţionare, a fost iniţiată în baza raportului de autosesizare, în temeiul art. 55 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, era obligat să remită spre examinare organelor Procuraturii concluziile anchetei de serviciu referitoare la abateri. Astfel, intimatul şi-a atribuit calitatea de organ de urmărire, fapt prin care s-a încălcat dreptul constituţional al persoanei reglementat de art. 21 din Constituţia R. Moldova. Totodată, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că de către intimat au fost încălcate şi prevederile pct. 58, subpct.

3) din Statutul disciplinar al poliţiei, potrivit căruia: persoana, în privinţa căreia se desfăşoară ancheta de serviciu, este în drept la finalizarea anchetei de serviciu să facă cunoştinţă cu ordinul şi materialele anchetei, cu respectarea legislaţiei privind secretul de stat şi protecţia datelor cu caracter personal. Aşa fiind, Andrei Gumeniuc nu a cunoscut despre finalizarea anchetei de serviciu, în acest sens de către intimat nefiind prezentate careva probe confirmative.

Consideră că instanţa de apel a concluzionat eronat şi asupra argumentului intimatului cu privire la concedierea lui Andrei Gumeniuc din motivul de neînştiinţare despre actul de corupţie,- argument expus exclusiv de către reprezentantul intimatului doar nemijlocit în şedinţa de judecată, pe cînd nici în 4 ordin şi nici în alte acte anexate la materialele cauzei despre nedenunţarea actului de corupţie nu s-a invocat ca obiect al sancţionării, ba mai mult, în acest sens urma a fi efectuată o anchetă disciplinară separată. La fel, susţine că instanţa de apel a lăsat fără apreciere legalitatea sancţiunii disciplinare aplicate prin prisma prevederilor art. 209 Codul muncii, reglementare ce ţine de termenul de aplicare a sancţiunii.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii rezultă că instanţa de apel la 09 septembrie 2015 a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, şi prin urmare recursul depus la 30 noiembrie 2015 se consideră depus în termen. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 27 ianuarie 2016 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Din actele pricinii s-a stabilit că prin ordinul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI al RM nr. 271ef.

din 19 iulie 2013, recurentul Andrei Gumeniuc a fost angajat în cadrul Organelor Afacerilor Interne al Ministerului Afacerilor Interne în funcţia de Inspector superior auto de stat al Serviciului Supraveghere Transport şi Circulaţie Rutieră al secţiei Securitate Publică a Inspectoratului de poliţie Glodeni al Inspectoratului General al Poliţiei MAI, în gradul de căpitan de poliţie. S-a stabilit că prin ordinul nr. 76 ef. din 06 februarie 2014, Andrei Gumeniuc a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din poliţie, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012. Prin Ordinul nr. 84 ef. din 07 februarie 2014 a fost completat ordinul nr. 79 ef.

din 06 februarie 2014 cu pct. 11. La 26 martie 2016, Andrei Gumeniuc a contestat în instanţa de judecată legalitatea ordinelor menţionate, solicitînd, anularea acestora, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu. Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prima instanţă a admis acţiunea ca fiind întemeiată şi a anulat ordinului nr.79-ef din 06 februarie 2014 şi ordinul nr.89ef.

din 07 februarie 2014 cu încasarea din contul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI al RM în beneficiul lui Andrei Gumeniuc a salariului pentru lipsa forţată de la muncă pe perioada 06 februarie 2014 -30 ianuarie 2015 în mărime de 52 141,06 lei, concluzionînd că ordinul de concediere a recurentului-reclamant este emis contrar prevederilor art. 210 alin. (1) şi art. 209 Codul muncii, art. 26 alin. (1) 5 lit. a) şi b), art. 11 din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 şi pct. 5 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului. Instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe şi a emis o hotărîre nouă de respingere integrală a acţiunii concluzionînd că în speţă actele administrative contestate sunt emise de un organ competent, conform legii şi procedurii stabilite.

Judecînd recursul declarat de către avocatul Dilion Dorina în interesele lui Andrei Gumeniuc, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel în speţa dată a aplicat eronat normele de drept material şi a emis o decizie neîntemeiată care urmează a fi casată cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Din materialele dosarului rezultă că, prin ordinul Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne nr. 79 ef. din 06 februarie 2014 „Cu privire la sancţionarea disciplinară a angajatului IP Glodeni al IGP al MAI, căpitan de poliţie Andrei Gumeniuc a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din Poliţie în temeiul art.47 alin.(1) lit.k) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr.320 din 27 decembrie 2012, pentru încălcarea prevederilor art.26 alin.(1) lit.a).

b) şi k) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012, pct.6 lit.a), j), 1) şi pct. 13 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului, manifestată prin neadaptarea unui comportament demn şi respectuos faţă de persoane şi a unei atitudini ferme faţă de cei care încalcă legea, neîndeplinirea corectă a sarcinilor ce stau în faţa Poliţiei, pretinderea şi acceptarea mijloacelor financiare necuvenite, acţiuni ce denigrează imaginea şi prestigiul Poliţiei. Iar, prin ordinul Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM nr.84 ef. din 07 februarie 2014 a fost stabilit că Andrei Gumeniuc din data de 05 februarie 2014 se află în concediu medical şi ordinul sus-menţionat a fost completat cu pct. 1¹, avînd următorul conţinut: sancţiunea disciplinară menţionată la pct. 1 se va aplica căpitanului de poliţie Andrei Gumeniuc de la data revenirii din concediu.

Conform art. 206 alin. (1) lit. d) Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat sancţiuni disciplinare dintre care şi concedierea. Iar, conform art. 210 alin.(1) lit.a) Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii Colegiul reţine că temeiurile invocate de către intimatul Ministerul Afacerilor Interne în ordinul nr. 79ef. din 06 februarie 2014 de sancţionare disciplinară cu concedierea a recurentului Andrei Gumeniuc din Poliţie sunt: neadaptarea unui comportament demn şi respectuos faţă de persoane, neadaptarea unei atitudini ferme faţă de cei care încalcă legea, neîndeplinirea corectă a sarcinilor ce stau în faţa poliţiei, pretinderea mijloacelor financiare necuvenite şi acceptarea mijloacelor financiare necuvenite.

Din conţinutul ordinului menţionat rezultă că acesta a fost emis în baza anchetei de serviciul şi anume prin explicaţiile date de Andrei Gumeniuc la 27 ianuarie 2014 în cadrul anchetei de serviciu prin care se pretinde că acesta a confirmat că contravenientul D.Maximenco i-a propus mijloace financiare pentru a nu documenta cazul şi a nu expedia dosarul în judecată. 6 Însă, din explicaţiile date de recurent la 27 ianuarie 2014 rezultă contrariul, şi anume că materialul contravenţional la momentul adresării cet. D. Maximenco era deja expediat în instanţa de judecată şi nu mai era în gestiunea sa.

La fel, corect prima instanţă a reţinut că concedierea lui Andrei Gumeniuc din motivul de neînştiinţare despre actul de corupţie este expus exclusiv de către reprezentantul intimatului numai în cadrul examinării pricinii, nici în ordinul contestat şi nici în alte acte anexate la dosar, inclusiv şi în cadrul anchetei de serviciu, nu s-a invocat ca obiect al sancţionării despre nedenunţarea actului de corupţie. Astfel, pornind de la conţinutul actului de sancţionare, instanţa de recurs consideră că prima instanţă just a concluzionat că acesta cuprinde doar informaţii despre anumite fapte, limitîndu-se doar la o descriere cronologică a anumitor fapte, fără a fi reflectate acţiunile angajatului, probele ce confirmă vinovăţie reclamantului, constatările efectuate şi argumentarea acestora.

Corect prima instanţă a mai stabilit că în ordinul de sancţionare contestat în speţă, de către angajator nu a fost indicat concret prin care acţiuni sau inacţiuni s-a manifestat neadaptarea unui comportament nedemn şi respectuos faţă de persoane, a unei atitudini ferme faţă de cei care încalcă legea şi neîndeplinirea corectă a sarcinilor ce stau în faţa poliţiei. La fel, din cuprinsul ordinului de sancţionare contestat rezultă că acesta nu este emis în baza unor probe care ar demonstra prin ce şi faţă de cine anume angajatul a manifestat un comportament nedemn şi care anume din sarcinile poliţiei, prin prisma prevederilor pct. 5 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului şi ale art. 11 din Legea cu privire la poliţie şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 nu au fost îndeplinite sau nu au fost îndeplinite corespunzător de către recurentul Andrei Gumeniuc.

De asemenea, în partea dispozitivă a ordinului de sancţionare nu sunt specificate care acţiuni sau inacţiuni concrete ale angajatului au servit drept temei de sancţionare a acestuia, intimatul limitîndu-se doar la expunerea sintagmelor din dispoziţia art. 26 alin. (1) lit.a) şi b) din Legea cu privire la Poliţie şi statutul poliţistului, care prevede că, poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, fiind obligat: să respecte cu stricteţe drepturile, libertăţile omului şi demnitatea umană, să aibă comportament demn şi respectuos pentru persoane, o atitudine fermă faţă de cei care încalcă legile; să se conducă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de legislaţie, asigurînd îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa Poliţiei.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă just a reţinut că atît prin formularea faptei, cît şi prin lipsa de probe la emiterea ordinului, Andrei Gumeniuc a fost sancţionat pe fapte abstracte, punîndu-i-se pe seama acestuia încălcarea unor acţiuni precum pretinderea şi acceptarea mijloacelor financiare ce nu i se cuvin. În acest context, Colegiul notează că prevederile art. 206-209 Codul muncii, reglementează modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare, însă Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne RM, contrar art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, nu a prezentat în instanţă probe care ar dovedi comiterea de către Andrei Gumeniuc a abaterii disciplinare imputate, în acest sens 7 argumentele recurentului cu primire la casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe sunt întemeiate.

Sub aspectul celor invocate instanţa de recurs mai reţine că, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că conţinutul actului de sancţionare este identic conţinutului ordonanţei de punere sub învinuire, avînd la bază aceleaşi circumstanţe de fapt şi incriminarea aceloraşi acţiuni, manifestate prin pretinderea şi acceptarea mijloacelor financiare necuvenite, deşi conform pct. 65 din Statutul disciplinar al poliţistului care prevede că, aplicarea sancţiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală, însă, prima instanţă temeinic şi legal a concluzionat că în cazul din speţă norma respectivă nu este aplicabilă. Conform art. 209 alin. (1) Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

În acest sens, instanţa de recurs menţionează că ziua constatării abaterii se consideră ziua în care despre abatere a aflat conducătorul unităţii sau o altă persoană, căreia conform serviciului îi este subordonat salariatul indiferent de faptul dacă această persoană, în conformitate cu legislaţia, are sau nu dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare. Drept urmare, Colegiul consideră întemeiată şi concluzia primei instanţe în privinţa depăşirii termenului de aplicare a sancţiunii disciplinare stabilit de art. 209 Codul muncii, dat fiind faptul că ziua constatării abaterii disciplinare incriminare recurentului este 03 ianuarie 2014, fapt conformat prin raportul depus pe numele şefului Serviciului de Securitate Internă şi combatere a corupţiei al MAI datat cu 03 ianuarie 2014, însă situaţia menţionat în ordinul de sancţionare disciplinară cu privire la concedierea lui Andrei Gumeniuc sancţiunea a fost aplicată cu depăşirea termenului de o lună stabilit.

Astfel, instanţa de recurs notează că nu s-a confirmat legalitatea ordinelor nr. 79 ef. din 06 februarie 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară şi concedierea reclamantului şi nr. 84ef. din 07 februarie 2014 cu privire la completarea ordinului enunţat supra, de aceea corect prima instanţă a dispus anularea ordinelor date, cu restabilirea lui Andrei Gumeniuc în funcţie de inspector superior auto de stat al Serviciului supraveghere tehnică şi accidente rutiere al Secţiei Securitate publică a Inspectoratului de poliţie Glodeni al Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, cu achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu cum prevede art. 90 Codul muncii.

Ţinînd cont de circumstanţele pricinii stabilite în raport cu normele legale sus-enunţate, instanţa de recurs conchide că, instanţa de fond, prin stabilirea justă a circumstanţelor pricinii, aplicarea şi interpretarea justă a normelor de drept material şi procedural, corect au pronunţat soluţia privind admiterea acţiunii înaintată de către Andrei Gumeniuc. Prin urmare, instanţa de recurs reţine ca greşită şi contrară prevederilor normelor de drept material enunţate concluzia instanţei de apel de casare a hotărîrii primei instanţe şi emiterii unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, fiind întemeiată critica recurentului în sensul că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material.

8 În atare circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi respectării prevederilor art. art. 121, 122 Codul de procedură civilă.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat de către instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către avocatul Dorina Dilion în interesele lui Andrei Gumeniuc, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către avocatul Dorina Dilion în interesele lui Andrei Gumeniuc.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 30 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Gumeniuc împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 9