2ra-163/16 — Încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-163/16 prima instanţă: Gh. Bîrsan instanţa de apel: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc DECIZIE 17 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru, Judecătorii Valentina Clevadî, Tamara Chişcă-Doneva, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de avocatul Igor Ciuru, în interesele clientului Petrovici Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Petrovici Nicolai împotriva pîrîţilor Petrovici Sergiu şi Petrovici Anatol privind încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 august 2015, prin care apelul declarat de Petrovici Nicolai a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 11 martie 2015, c o n s t a t ă: La 12 ianuarie 2015, reclamantul Petrovici Nicolai a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva pîrîţilor Petrovici Sergiu şi Petrovici Anatol privind încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 01 ianuarie 2014, din motiv că pîrîtul Petrovici Sergiu i-a adresat cuvinte necenzurate şi expresii obscene, înjosindu-i onoarea şi demnitatea, a înregistrat la Inspectoratul de poliţie Edineţ plîngere. În rezultatul examinării plîngerii s-a constatat comiterea de către Petrovici Sergiu a contravenţiei prevăzute de art. 354 Cod contravenţional, huliganismul nu prea grav. Precizează că la 03 iunie 2013, lui Petrovici Sergiu i-a fost întocmit proces- verbal nr. MAI 02 085656 cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art. 354 1 al. 1 Cod contravenţional, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale, care a fost achitată de acesta.

Susţine reclamantul că prin fapta comisă de către pîrît, i-au fost cauzate suferinţe morale. Solicită Petrovici Nicolai, încasarea de la Petrovici Sergiu a prejudiciului moral în mărime de 7 000 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică. Totodată, indică reclamantul că la 01 ianuarie 2014, pîrîtul Petrovici Anatol l-a sunat la miez de noapte adresîndu-i cuvinte necenzurate şi ameninţîndu-l cu răfuiala fizică, că îl va omorî. Prin urmare, s-a adresat la Inspectoratul de poliţie Edineţ şi la 03 ianuarie 2014 a fost emisă încheierea pe rezultatele controlului materialului nr. 3R-2 din 01.01.2014. Solicită Petrovici Nicolai, încasarea de la Petrovici Anatol a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică.

Drept temei, reclamantul a indicat art. 1398 şi 1422 Cod Civil. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 15 ianuarie 2015, acţiunea civilă înaintată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Sergiu şi acţiunea civilă înaintată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Anatol au fost conexate. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 11 martie 2015, cererea de chemare în judecată a fost respinsă integral. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 august 2015, apelul declarat de Petrovici Nicolai a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 24 noiembrie 2015, Petrovici Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 august 2015 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele ierarhic inferioare încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material. Instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Petrovici Nicolai întemeiat parţial şi care urmează a fi admis, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 august 2015, în partea în care a fost admis recursul şi în această parte, remisă pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 25 august 2015 şi expediată în adresa părţilor la 25 septembrie 2015. (f.d.

88) 2 De către Petrovici Nicolai, copia deciziei instanţei de apel a fost recepţionată la 30 septembrie 2015. (f.d. 89) Ţinînd cont de cele relatate, precum şi de faptul că cererea de recurs a fost depusă la 24 noiembrie 2015, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. La 15 decembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor copia recursului declarat de Petrovici Nicolai, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data stabilită pentru examinarea recursului, intimaţii nu şi-au realizat dreptul de a depune referinţă. Din materialele dosarului se constată că Petrovici Nicolai considerîndu-şi lezată onoarea şi demnitatea prin acţiunile întreprinse împotriva sa de către Petrovici Sergiu şi Petrovici Anatol, la 12 ianuarie 2015, s-a adresat în instanţa de judecată cu solicitările sus-indicate.

Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile respective. Potrivit prevederilor art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În temeiul normei precitate, Colegiul a apreciat hotărîrea instanţei ierarhic inferioare neîntemeiată în partea în care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 11 martie 2015 prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Sergiu şi întemeiată în partea în care a fost menţinută hotărîrea primei instanţe în partea în care a fost respinsă acţiunea înaintată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Anatol, din considerentele expuse mai jos.

Potrivit art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Potrivit art. 45 alin. (1) Cod contravenţional, dacă prin contravenţie a fost cauzat un prejudiciu, persoana prejudiciată este în drept să-şi valorifice pretenţiile civile în procedură civilă.

3 Conform art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Astfel, cu referire la pretenţiile înaintate de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Anatol, Colegiul menţionează că reieşind din materialele prezentate de Petrovici Nicolai, controlul iniţiat în urma apelului telefonic la Inspectoratul de poliţie Edineţ efectuat de recurent, a fost încetat. (f.d. 21) Vreun act de atragere la răspundere contravenţională a intimatului Petrovici Anatol, la dosar nu este. În acest context, Colegiul relevă că existenţa faptei prejudiciabile ce ar duce la apariţia temeiurilor de reparare a prejudiciului moral nu a fost probată.

Cu referire la pretenţiile înaintate de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Sergiu, Colegiul menţionează că, potrivit art. 373 alin. (1), (2), (4) şi (5) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. De asemenea, în limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Concomitent, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Colegiul, avînd în vedere articolul citat, consideră că instanţa ierarhic inferioară nu a examinat fondul cauzei, fapt ce impune casarea deciziei instanţei de apel în partea în care a menţinut hotărîrea primei instanţe prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Sergiu, cu remiterea pricinii în partea casată la rejudecare în aceeaşi instanţă. Astfel, reieşind din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul/recurentul, Petrovici Nicolai, acesta invocă precum că intimatul Petrovici Sergiu i-a lezat onoarea şi demnitatea, astfel, cauzîndu-i pagube morale considerabile, motiv pentru care s-a adresat în instanţa de judecată cu prezenta acţiune.

Colegiu a stabilit cu certitudine, că Petrovici Sergiu a fost atras la răspundere contravenţională, în temeiul art. 354 Cod contravenţional, huliganismul nu prea grav. Atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au considerat că, în respectiva cauză contravenţională, lui Petrovici Nicolai nu i-a fost stabilită calitatea de parte vătămată şi prin urmare, nu este îndreptăţit să pretindă la repararea prejudiciului moral. Colegiul menţionează că potrivit art. 354 Cod contravenţional, huliganismul nu prea grav este acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acţiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică şi liniştea persoanei fizice.

Din conţinutul normei citate, în special prin sintagma „acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice”, Colegiul denotă că respectiva contravenţie este 4 îndreptată inclusiv, spre persoana fizică, lezîndu-i cinstea, onoarea, demnitatea, în aşa fel, cauzînd prejudicii personalităţii sociale, iar acest fapt incontestabil acordă persoanei dreptul de a solicita prejudicii morale pentru fapta încadrată la art. 354 Cod contravenţional. Colegiul precizează că prin noţiunea de prejudiciu moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobîndite prin lege, prin fapte ce atentează la drepturile personale nepatrimoniale.

Cererea de reparare a prejudiciului moral în litigiile privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale se înaintează direct în instanţa de judecată. La caz, la 12 ianuarie 2015, Petrovici Nicolai s-a adresat în instanţa de judecată privind încasarea prejudiciului moral din contul lui Petrovici Sergiu. Colegiul menţionează că, obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţelor psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni (inacţiuni) i-au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea.

Totodată, conform art. 167 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, la cererea de chemare în judecată se anexează documentele care certifică circumstanţele pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile şi copiile de pe aceste documente pentru pîrîţi şi intervenienţi, dacă aceştia nu dispun de ele. Totodată, Colegiul precizează că potrivit art. 118 alin. (3) şi (5) Cod de procedură civilă, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

Subsecvent, conform art. 130 alin. (1) – (4) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

La caz, instanţa constată că în cererea de chemare în judecată, formulată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Sergiu, reclamantul/recurentul nu a prezentat probe certe şi clare întru susţinerea pretenţiilor înaintate. 5 Mai mult, instanţa de recurs, a fost în imposibilitate să-şi creeze un tablou al faptelor în baza cărora, intimatul Petrovici Sergiu a fost atras la răspundere contravenţională, or, faptele descrise în cererea de chemare în judecate sunt incomplete, selective şi contradictorii, iar lipsa unei baze probante face şi mai dificilă aprecierea corectă a circumstanţelor şi faptelor cauzei.

Astfel, pentru instanţa de recurs nu este clar în ce cumul de fapte şi probe instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina şi au stabilit că „…fapta contravenţională comisă de către unul dintre pîrîţi este îndreptată împotriva ordinii publice şi nu împotriva persoanei în parte.”, iar Petrovici Nicolai nu are calitate de parte vătămată şi prin urmare, nu este îndreptăţit să pretindă la repararea prejudiciului moral, or la dosar, lipsesc efectiv, probe în sensul indicat şi prin urmare, instanţa este în imposibilitate să facă aprecieri juste şi să stabilească dacă Petrovici Nicolai este îndreptăţit sau nu să pretindă încasarea prejudiciului moral pentru comiterea faptei contravenţionale prevăzuta la art. 354 Cod contravenţional.

Din lipsa materialului probant, precum şi a argumentelor din cererea de chemare în judecată insuficient de clare, expuse prea succint şi lipsite de detalii importante pentru soluţionarea justă a pricinii, Colegiul nu poate da o apreciere corectă faptelor şi circumstanţelor cauzei, eroarea judiciară fiind de aşa măsură încît nu poate fi corectată de instanţa de recurs. În contextul celor expuse, reieşind din prevederile menţionate, precum şi din prevederile art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, Colegiul consideră că instanţa de apel urmează să reexamineze prezentul litigiu în contextul celor învederate supra.

Astfel, avînd în vedere circumstanţele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 august 2015 este întemeiată în partea în care a fost menţinută hotărîrea primei instanţe prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Anatol şi ilegală şi neîntemeiată în partea în care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 11 martie 2015 prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Sergiu, şi în această parte Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie trimite pricina la rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de avocatul Igor Ciuru, în interesele clientului Petrovici Nicolai. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 august 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Petrovici Nicolai împotriva pîrîţilor Petrovici Sergiu şi Petrovici Anatol privind încasarea prejudiciului moral, în partea în care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 11 martie 2015 prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de Petrovici Nicolai împotriva lui Petrovici Sergiu, cu 6 remiterea pricinii în această parte spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată.

În rest, decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 august 2015, se menţine. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişcă-Doneva Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 7