2rac-54/16 — Încasarea remuneraţiei de autor

prima instanţă: D. Chistol dosarul nr.2rac - 54/16 instanţa de apel: A. Panov, V. Braşoveanu, M. Moraru ÎNCHEIERE 17 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii : Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” împotriva Întreprinderii cu capital străin „Beer House” societate cu răspundere limitată, intervenientul accesoriu Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale cu privire la încasarea remuneraţiei de autor şi a penalităţilor de întîrziere, obligarea prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrului IV a anului 2013 - trimestrul II a anului 2014, şi cererea reconvenţională a Întreprinderii cu capital străin „Beer House” societate cu răspundere limitată împotriva Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova cu privire la declararea nulităţii absolute a acordului general (Licenţă), încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Beer House” societate cu răspundere limitată, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 februarie 2015 în partea admiterii acţiunii şi emisă în această parte o nouă hotărîre de respingere integrală a acţiunii, în rest hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 februarie 2015 a fost menţinută, c o n s t a t ă: La 14 mai 2015, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu capital străin „Beer House” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea remuneraţiei de autor şi a penalităţilor de întîrziere, obligarea prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrului IV a anului 2013 - trimestrul II a anului 2014. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, pentru valorificarea creaţiilor publicate prin interpretare publică - folosirea muzicii în baruri, restaurante, magazine, chioşcuri, alte încăperi, la discoteci, nunţi, concerte, pe viu (live) sau prin intermediul anumitor dispozitive precum casetofon, radio, aparate TV etc. - beneficiarul, persoană juridică sau fizică, trebuie să obţină licenţa organizaţiei care 1 administrează pe principii colective drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi şi să achite remuneraţia de autor corespunzătoare.

Invocă reclamantul că, prin semnarea Acordului General (Licenţă) de tip IP nr. 0217, eliberată la 12 iunie 2009 de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe”, SRL „Beer House”, conform pct. 5.2. din acord, s-a obligat să achite trimestrial, pentru dreptul de interpretare publică a obiectelor de drepturi de remuneraţie de autor şi conexe prin intermediul oricărui dispozitiv (aparate Radio, TV, DVD, casetofon, etc), remuneraţia de autor în cuantum de 858 lei pînă la data de 15 a lunii ce urmează după trimestrul raportat şi concomitent să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în cafeneaua „Beer House” din mun. Chişinău.

Menţionează că debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună- credinţă şi diligentă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei, pe cînd SRL „Beer House” nu şi-a onorat obligaţiile contractuale asumate, neachitînd remuneraţia de autor stabilită în acord (Licenţă) datorînd reclamantei onorariul de autor pentru perioada trimestrul IV 2013 - trimestrul II 2014 inclusiv, în mărime de 2 574,00 lei. Conform pct. 5.3 din Acordul General (Licenţă), în cazul neonorării la timp a obligaţiei de plată, pîrîtul s-a obligat să achite o penalitate de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere cu plata cît şi o penalitate în mărimea unei unităţi convenţionale (20 lei) pentru fiecare zi de întîrziere de prezentare a dărilor de seamă privind creaţiile valorificate.

Astfel, pîrîtului i-au fost calculate, de către Asociaţia Drepturi de Autor şi Conexe”, următoarele penalităţi, 514,8 lei - penalitatea de întîrziere de 2% din suma datorată pentru 30 zile de întîrziere cu plata pentru trimestrul I 2014 şi 600 lei - penalitate contractuală în mărimea unei unităţi convenţionale (20 lei) pentru 30 zile de întîrziere de prezentare a dărilor de seamă privind creaţiile valorificate pentru trimestrul I 2014. Mai menţionează că, la 12 martie 2014 în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă a expediat pîrîtului o pretenţie, însă a fost lăsată fără răspuns.

Prin urmare, solicită Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova încasarea în beneficiul său de la ÎCS „Beer House” SRL a sumei totale de 3 688,80 lei, dintre care: 2 574 lei - remuneraţia de autor pentru perioada trimestrul IV 2013 - trimestrul II 2014; 514,80 lei - penalitatea de întîrziere de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere cu plata şi 600 lei - penalitate contractuală în mărimea unei unităţi convenţionale (20 lei) pentru fiecare zi de întîrziere de prezentare a dărilor de seamă privind creaţiile valorificate şi obligarea SRL „Beer House” să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrului IV 2013 - trimestrul II 2014 inclusiv.

La 12 iunie 2014, ÎCS „Beer House” SRL a depus cerere reconvenţională împotriva Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” cu privire la declararea nulităţii Acordului General (Licenţă), încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată. ÎCS „Beer House” SRL în motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că, la 12 iunie 2009, la propunerea şi insistenţa Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe”, a fost semnat contractul (Acordul General-Licenţă) nr. 1217, cu termen de pînă la 31 decembrie 2010. 2 Contractul-Licenţă prevede că prin acordul tacit al părţilor termenul de valabilitate al prezentei licenţe se va prelungi automat pentru termenele următoare de 1 an, pînă cînd una din părţi nu va informa cealaltă parte despre rezilierea ei, dar nu mai tîrziu decît cu 30 zile pînă la data de la care Licenţa se va considera reziliată.

În conformitate cu pct. 9 al Acordului General - Licenţă, fiecare parte va informa operativ partea opusă despre schimbarea statutului său juridic, despre alte circumstanţe importante pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor contractuale, inclusiv despre încetarea activităţii. În august 2013 le-a devenit cunoscut faptul, că odată cu adoptarea Legii nr. 139 din 02 iulie 2010 Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” nu a avut Avizul necesar de la AGEPI, adică ilegal a încasat plăţile de la agenţii economici, fapt care a fost comunicat prin scrisoarea respectivă din 20 august 2013 şi au solicitat returnarea plăţilor încasate nejustificat pentru perioada 02 iulie 2010 – 30 septembrie 2013, adică 39 luni a cîte 286 lei, în total plata nejustificată constituit 11 154 lei.

Au notificat AsDAC că în cazul nerestituirii sumelor încasate nejustificat vor cere şi dobînda de întîrziere conform art. 619 alin. (2) Codul civil. Au notificat AsDAC despre nerespectarea de către ei a prevederilor pct. 9 a Acordului General, şi că în conformitate cu pct. 7 al Acordului General cer rezilierea acestui Acord General-Licenţă. A invocat faptul că contractul (Acordul General-Licenţă) nr. 0217 din 12 iunie 2009, începînd cu 20 august 2013 este reziliat în conformitate cu pct. 7 al Acordului numit, prin Notificarea (despre reziliere), expusă în scrisoarea din 20 august 2013, în concordanţă cu prevederile art. 733 şi 748 Codul civil.

De asemenea indică că, contractul Acordul General-Licenţă nr. 0217 din 12 iunie 2009 este lovit de nulitate absolută, dat fiind faptul că certificatul eliberat AsDAC de AGEPI, privind dreptul de a desfăşura activitatea de colectare a remuneraţiei de autor, şi-a pierdut valabilitatea la 01 august 2010. Reclamantul, odată cu primirea unui nou certificat de la AGEPI, avea obligaţia de a reîncheia contractul şi că certificatul nou, eliberat AsDAC de către AGEPI, în data de 14 decembrie 2010 (cu valabilitate de la 01 august 2010) şi-a pierdut puterea legală, odată cu intrarea la 01 ianuarie 2011 în vigoare a noii Legi nr. 139 din 02 iulie 2010. Consideră că reclamantul AsDAC, care începînd cu 01 august 2010, nu avea certificat eliberat de AGEPI, adică nu avea temei legal de încasare a remuneraţiilor de la beneficiari, inclusiv ÎCS „Beer House” SRL, a dobîndit aceste bunuri (plăţi) din contul, inclusiv al lor, iar conform prevederilor art. 1398 alin. (1) Codul civil, aceasta este obligată să restituie creditorului ceea ce a primit.

La fel, menţionează că ilegal AsDAC începînd cu 01 august 2012 ilegal s-a folosit de încasările de la beneficiari, iar aceste sume în conformitate cu art. 585 Codul civil sunt purtătoare de dobîndă, iar la 20 august 2010 AsDAC avea acumulate ilegal de la ÎCS „Beer House” SRL în contul său suma de 10.868 lei. Astfel, cere ÎCS „Beer House” SRL declararea nulităţii absolute a Acordului General (Licenţă) nr. 0217 din 12 iunie 2009 încheiat între ASDAC şi ÎCS „Beer House” SRL, încasarea de la AsDAC în beneficiul său a plăţilor în sumă de 10868 lei, încasate întru îmbogăţire fără justă valoare, 1016 lei în calitate de dobîndă de 3 întîrziere, în total suma de 11.884 lei precum şi încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat în mărime de 556,52 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 25 septembrie 2014 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 februarie 2015 a fost admisă acţiunea iniţială a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova. A fost încasat de la ÎCS „Beer House” SRL în beneficiul Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova a sumei totale de 3688,80 lei ce constituie suma de 2 574 lei remuneraţia de autor pentru perioada trimestrului IV anului 2013 – trimestrul II anului 2014; suma de 514,80 lei – penalitatea de întîrziere de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere cu plată şi suma de 600 lei – penalitate contractuală în mărimea unei unităţi convenţionale (20 lei) pentru fiecare zi de întîrziere de prezentare a dărilor de seamă privind creaţiile valorificate.

A fost obligat ÎCS „Beer House” SRL să prezinte Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrului IV anului 2013 – trimestrul II anul 2014. A fost încasat din contul ÎCS „Beer House” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. A fost respinsă acţiunea reconvenţională depusă de ÎCS „Beer House” SRL ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 18 februarie 2015 şi la 30 aprilie 2015 ÎCS „Beer House” SRL a declarat apel, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii iniţiale şi admitere a acţiunii reconvenţionale.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015 a fost admis apelul declarat de către ÎCS „Beer House” SRL, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 februarie 2015, în partea în care a fost admisă acţiunea iniţială a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” împotriva ÎCS „Beer House” SRL, intervenientul accesoriu Asociaţia Naţională pentru Protecţia Creaţiei Intelectuale cu privire la perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi a penalităţilor de întîrziere, obligarea dărilor de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrului IV anul 2013 –trimestrului II anului 2014 şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea iniţială a fost respinsă.

În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută cu concretizările menţionate în partea descriptivă. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015 a fost admisă cererea apelantului ÎCS „Beer House” SRL privind adoptarea unei decizii suplimentare în privinţa taxei de stat în mărime de 270 lei şi a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 februarie 2015 în partea în care a fost încasată taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 270 lei de la ÎCS „Beer House” SRL Instanţa de apel şi-a argumentat concluzia de respingere integrală a acţiunii iniţiale pe prevederile art. 123 alin. (2) CPC, autoritatea lucrului judecat, şi anume pe decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 noiembrie 2012 prin care s-a stabilit că odată cu adoptarea Legii nr. 139 din 02 iulie 2010, Legea veche (nr. 293 din 23 noiembrie 1994 a fost abrogată, iar certificatele eliberate de AGEPI în baza art. 35 a Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994 şi-a pierdut puterea legală.

4 A mai menţionat instanţa de apel că, despre nerespectarea pct. 9 al contractului în cauză a fost comunicat AsDAC prin scrisoarea din 20 august 2013 şi notificat despre rezilierea contractului (Acordului General) şi necesitatea returnării plăţilor încasate nejustificat pentru perioada 02 iulie 2010- 30 septembrie 2013, în total plata de 10868 lei, aşa cum prevede acordul între părţi. De asemenea, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a mai menţionat, că în baza prevederilor p.7 din Acordul General (licenţă) cu titlu de contract, încheiat între părţile pe dosar, SRL „Beer House” prin scrisoarea nr. 680 din 21 august 2013 a informat AsDAC despre faptul că reziliază contractul în cauză din considerentele că intimatul nu a respectat clauzele contractului.

Însă AsDAC, prin scrisoarea nr. 1-05/326 din 21 august 2013 a evitat să se pronunţe asupra notificării de reziliere a contractului, invocînd declaraţii generale de tipul unor speranţe în viitoarea colaborare. Or, prevederile art. 666-667 Codul civil prevăd că, contractual este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, normele juridice accentuînd pe principiul acordului liber a părţilor de a contracta şi nu prin obligaţia de a contracta, or, acest contract nu cade sub incidenţa art.669 Codul civil. Conform art.747 Codul civil, rezilierea operează numai pentru viitor, iar art.748 Codul civil, dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligaţii contractuale şi după expirarea unui termen de reziliere.

Prin urmare, just instanţa de apel a concluzionat că cerinţele patrimoniale înaintate în cauza dată de către AsDAC, nejustificat au fost admise de către prima instanţă, or, încasarea sumelor pretinse de intimat a fost efectuat în baza unui contract reziliat. În acest sens, instanţa de apel a reţinut că AsDAC nu a dat dovadă de diligentă faţă de obligaţiunile sale contractuale stipulate în pct. 9 din contract, şi nu a înştiinţat SRL „Beer House” despre modificările survenite în activitatea sa referitor la pierderea valabilităţii certificatelor eliberate de AGEPI în baza art. 35 a Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994, or acestea şi-au pierdut puterea legală, AsDAC a continuat să activeze în baza certificatului anulat de drept, astfel inducînd în eroare ÎCS „Beer House” SRL.

Deci, rezultă că, începînd cu 20 august 2015 Acordul general din 12 iunie 2009 încheiat între părţile litigante a fost reziliat la cererea ÎCS „Beer House” SRL, or, AsDAC neexpunîndu-se promt asupra faptului că nu este de acord cu rezilierea Acordului, tacit a acceptat oferta de reziliere.

Totodată, instanţa de apel temeinic şi legal a reţinut că soluţia primei instanţe cu privire la respingerea acţiunii reconvenţionale este corectă, însă cu precizările că odată cu constatarea faptului că Acordul General din 12 iunie 2009 a fost reziliat începînd cu luna august 2013, or acesta anterior fiind executat şi acceptat de către părţi, de unde rezultă că solicitarea nulităţii actului juridic după executarea acestuia şi rezilierea lui, este inoportună, deoarece actul juridic a fost desfiinţat prin acordul părţilor şi nu mai poate fi declarat nul, or aceste circumstanţe deja cu cad sub incidenţa actelor imperative cu privire la nulitatea absolută sau relativă a actului juridic. 5 La 10 decembrie 2015 şi la 11 decembrie 2015, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Recurentul, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece este emisă în urma aprecierii arbitrare a probelor administrate, concluzionînd în mod vădit arbitrar că anterior prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 septembrie 2012 ar fi constatat că certificatele eliberate de AGEPI în baza art. 35 al Legii nr. 239 din 23 noiembrie 1994 şi-a pierdut puterea legală, în timp ce în realitate instanţa de recurs în decizia enunţată a constatat contrariul. Menţionează că aprecierea arbitrară a probelor se demonstrează şi prin faptul că instanţa de apel a ignorat concluzia dată de AGEPI, care este unica autoritate publică care avizează, monitorizează şi supraveghează activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe.

La fel, menţionează că decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi anume a art. 667 alin. (2) Codul civil, art. 11 alin. (1) lit. f) şi alin. (2), art. 33 alin. (2) din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 139 din 02 iulie 2010. Astfel consideră că odată ce SRL „Beer House” activează, acesta din urmă este obligat să deţină licenţă de la organizaţia care gestionează drepturile patrimoniale şi să execute obligaţiile asumate prin licenţa respectivă, prin urmare licenţa litigioasă este una legală şi valabilă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia atacată cu recurs a fost pronunţată la 09 septembrie 2015, iar recursul a fost depus la 10 decembrie 2015, însă la dosar nu există probe ce ar confirma data recepţionării de către recurent a deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora 6 şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţele de judecată la examinarea pricinii date nu au examinat sub toate aspectele şi nu au apreciat obiectiv probele prezentate este pur declarativă şi nu constituie temei de declarare a recursului. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea, nu pot fi reţinute, deoarece în speţă au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” în recursul depus nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie 4 să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe”ca fiind inadmisibil.

7 În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 8