2r-102/16 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Hadîrcă dosarul nr. 2r-102/16 instanţa de apel: N. Budăi, A. Minciuna, I. Muruianu DECIZIE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinând recursul declarat de către Isac Nicolae, reprezentat de avocatul Croitor Alexei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Isac Nicolae împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015, prin care apelul declarat de Isac Nicolae a fost restituit, constată: La 16 februarie 2015, Isac Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, solicitînd constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 14-2-5451-040622014 la cererea de chemare în judecată a lui Isac Nicolae împotriva „Xpert PC” SRL, privind constatarea raportului de muncă şi încasarea plăţilor salariale, aflat pe rol la judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 30000 lei şi a cheltuielilor de judecată. Înaintînd pretenţiile sale, reclamantul Isac Nicolae a menţionat întru susţinerea pretenţiilor sale că la data de 04 iunie 2014, s-a adresat în judecătoria Buiucani, mun. Chişinău cu o cerere de chemare în judecată împotriva „Xpert PC” SRL, privind constatarea raportului de muncă şi încasarea plăţilor salariale. Consideră reclamantul că prin soluţionarea litigiului de muncă într-o perioadă îndelungată i s-a încălcat dreptul la judecarea cauzei în termen rezonabil, fiind încălcate prevederile art.4, art. 192 alin.(1) CPC, art. 355 alin.(4) Codul muncii şi art. 1422 Cod civil, cît şi rigorile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, astfel pledează pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de examinare a litigiului de muncă.

Solicită constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei nr. 14-2-5451-040622014 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 martie 2015, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 08 aprilie 2015, Isac Nicolae a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Isac Nicolae, fiind comunicat apelantului Isac Nicolae despre necesitatea prezentării cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi că i se stabileşte termen pînă la 01 iulie 2015 pentru lichidarea neajunsului menţionat, totodată explicîndu-i-se că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă şi va fi restituită conform art. 369 alin.(1) CPC. Prin aceiaşi încheiere părţilor a fost explicat că chestiunea privind primirea cererii de apel v-a fi soluţionată în şedinţa de judecată la data de 02 iulie 2015, ora 10.00, în incinta Curţii de apel Chişinău, situate în mun.

Chişinău, str. Ştefan cel Mare 73. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iuie 2015, a fost restituită apelantului Isac Nicolae cererea de apel cu toate actele anexate, pe motivul că apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC. La 11 decembrie 2015, Isac Nicolae, reprezentat de avocatul Croitor Alexei a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 02 iulie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd-o neîntemeiată şi pasibilă anulării din motivul încălcării normelor de drept procedural.

Menţionează că nici încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 şi nici cea din 02 iulie 2015, despre şedinţa din 02 iulie 2015 nu i-a fost comunicată, iar cu încheierea contestată reprezentantul său a luat cunoştinţă din arhiva Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău la 26 noiembrie 2015. Susţine că neexecutarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 privind înlăturarea neajunsurilor nu-i poate fi imputată, deoarece nu a fost informat despre emiterea acesteia.

Invocă că încheierea instanţei de apel a fost adoptate în lipsa recurentului, fără citarea legală a acestuia, iar prin examinarea pricinii în lipsa recurentului instanţa de apel l-a limitat în exercitarea drepturilor prevăzute la art.56 alin.(1) CPC RM să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.

La fel, indică că prin examinarea cererii în lipsa recurentului, instanţele au încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6§l al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 04 noiembrie 1950, care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

În susţinerea poziţiei sale mai invocă şi jurisprudenţa CtEDO prin care s-a găsit încălcarea art.6§l al Convenţiei în limitarea reclamantului de a participa la examinării cererii, cazul Colozza vs. Italia în cazul de faţă, Curtea nu are nevoie să determine dacă şi în ce condiţii un acuzat poate renunţa la dreptul său de a participa la audieri din moment ce oricum, potrivit jurisprudenţei stabilite de Curte, renunţarea la exercitarea unui drept garantat de Convenţie trebuie stabilită într-o manieră inechivocă, remarcînd în acest sens hotărârea Neumeister, hotărârea Le Compte, Van Leuven şi De Meyere, hotărârea Albertşi Le Compte. Astfel, în cazul Ekbatani vs. Suedia Curtea a condamnă încălcarea principiului obligativităţii dezbaterilor publice, cu acordarea învinuitului dreptului de a participa şi a prezenta probe în apărarea sa.

La fel, în L. vs. Finlanda Curtea a găsit violarea art.6§l al Convenţiei prin faptul lipsei susţinerilor verbale în faţa judecătoriei administrative din 17.03.1997. Iar în Le Compte, Van Leuven şi De Meyere vs. Belgia s-a constatat că Dr. Le Compte, Dr.Van Leuven şi dr. De Meyere au fost deci îndreptăţiţi la dezbateri publice… În acest caz însă, este clar că reclamanţii au dorit şi au solicitat dezbateri publice. A le refuza astfel de dezbateri nu este permis din perspectiva articolului 6 paragraful 1, având în vedere că nu a existat nici una din împrejurările menţionate in cea de a doua sa propoziţie. Insistă că prin lipsirea recurentului de dreptul de a participa la examinarea litigiului în instanţa de apel, acesta a fost lipsit de dreptul de a prezenta probe.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din actele cauzei copia încheierii instanţei de apel din 02 iulie 2015, a fost expediată părţilor, inclusiv recurentului Isac Nicolae la 10 august 2015, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 44) însă date care ar confirma şi recepţionarea cestea la materialele cauzei lipsesc. Totodată, recurentul insistă că a luat cunoştinţă cu încheierea contestată prin intermediul avocatului său la 26 noiembrie 2015, fapt confirmat şi prin menţiunea şi semnătura ultimului (f.d. 48), iar alte probe care ar indica contrariu la materialele cauzei nu se re regăsesc.

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 11 decembrie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare din considerentele ce urmează.

În speţă se constată că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015, a fost restituită cererea de apel depusă de Isac Nicolae cu toate actele anexate, drept motiv fiind invocat faptul neprezentării apelului motivat în termenul stabilit prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015. Instanţa de recurs conchide, însă, că încheierea instanţei de apel din 02 iulie 2015 este una greşită şi emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu poate fi menţinută.

Astfel, conţinutul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC indică că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). Cu referire la prevederile normei enunţate, instanţa de recurs reţine că deşi, prin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, apelantului Isac Nicolae i-a fost acordat termen pentru prezentarea apelului motivat, însă la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma recepţionarea de către apelantul Isac Nicolae a acestei încheieri, respectiv, ultimul nu a avut la cunoştinţă despre acordarea termenului pentru prezentarea apelului cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, fapt care indică că de către instanţă nu au fost respectate prevederile art. 100 CPC, care reglementează comunicarea actelor de procedură.

Or, potrivit art. 100 alin. (1) CPC, cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. La acest segment, prezintă relevanţă şi prevederile art. 9 alin.(1) CPC, care indică că instanţei judecătoreşti îi revine un rol diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procesului, ale cărui limite şi al cărui conţinut sunt stabilite de prezentul cod şi de alte legi.

Iar în sensul art. 26 alin. (3) CPC, instanţa care judecă pricina îşi păstrează imparţialitatea şi obiectivitatea, creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale pricinii. De altfel, în speţă se constată că instanţa de apel nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-l înştiinţa pe Isac Nicolae asupra actelor de procedură ce urmau a fi efectuate, stabilindu-se cert că şi încheierea recurată din 02 iulie 2015 a fost emisă în lipsa apelantului, care nu a fost legal citată, or, materialele cauzei nu conţin probe care ar confirma efectuarea procedurii citării legale a acestuia. Pe cînd, art. 102 alin. (1) CPC, stabileşte că prevede că, instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură.

Iar potrivit art. 105 alin. (1) şi (5) CPC, citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor şi se restituie instanţei. Sub acest aspect şi reieşind din constatările enunţate, instanţa de recurs reiterează că examinarea chestiunii cu privire la restituirea cererii de apel fără înştiinţarea legală a participanţilor la proces constituie o încălcare certă a procedurii examinării apelului şi poate condiţiona îngrădirea nejustificată a dreptului subiecţilor la un proces echitabil.

În circumstanţele enunţate şi ţinând cont de faptul că emiterea încheierii din 02 iulie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel a lui Isac Nicolae, a fost efectuată în lipsa apelantului, care nu a fost legal citat, fiind prezente la caz încălcări de procedură ce afectează însăşi substanţa dreptului părţilor la un proces echitabil, încheierea recurată urmează a fi casată, or menţinerea acesteia, în condiţiile enunţate, ar constitui o încălcare a dreptului lui Croitor Alexei de a dispune de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, care sunt garantate şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi îngrădirea accesului la justiţie.

Se impune subliniat la acest capitol şi faptul că necomunicarea în modul corespunzător de către instanţele de judecată a actelor de procedură către participanţii la proces ar putea înfrînge principiul echităţii procedurii civile şi îngrădi în mod inacceptabil dreptul subiecţilor la un proces echitabil. Colegiul reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, cum drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).

Astfel, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează că orice persoană are dreptul la judecarea pricinii „în mod echitabil”, ceea ce implică, inclusiv, o procedură contradictorie şi egalitatea armelor. Respectarea principiului egalităţii armelor presupune că fiecare parte trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încât între părţi să se menţină un echilibru corect. Dreptul la o procedură contradictorie implică dreptul unei părţi în procesul civil de a lua cunoştinţă de observaţiile sau explicaţiile date de cealaltă parte, precum şi de a le discuta.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a stabilit în mod cert încălcarea normelor de drept procedural de către instanţa de apel în cadrul restituirii apelului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Isac Nicolae, reprezentat de avocatul Croitor Alexei, a casa încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 1015 şi a restitui pricina la rejudecare în instanţa de apel la etapa de primire a cererii de apel. Se atenţionează, în speţă, că Isac Nicolae în calitate de apelant urmează să înlăture neajunsurile cererii sale de apel indicate în încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, în termen, pînă la data la care va fi citat la adresa indicată în cererea de apel, şi garantarea dreptului acesteia la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Isac Nicolae, reprezentat de avocatul Croitor Alexei. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Isac Nicolae împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău la etapa de primire a cererii de apel. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas