2ra-68/16 — Constatrea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr.2ra-68/16 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac DECIZIE 10 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chișca-Doneva examinând recursurile declarate de către Colodrovschi Igor și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Colodrovschi Igor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria mun.

Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și executorul Judecătoresc Doroftei Ion cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, constatarea încălcării dreptului la un recurs efectiv și repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, prin care au fost respinse cererile de apel declarate de către Colodrovschi Igor și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 iunie 2015 prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 05 mai 2015, Colodrovschi Igor a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria mun.

Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și executorul Judecătoresc Doroftei Ion cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, constatarea încălcării dreptului la un recurs efectiv și repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2008, a fost admisă cererea sa de chemare în judecată depusă împotriva Primăriei mun. Chișinău și obligată Primăria mun. Chișinău să-l asigure cu spațiu locativ, potrivit normelor stabilite de legislaţie.

Susţine că la data de 10 decembrie 2008, Oficiul de Executare Centru al Departamentului de Executare a Ministerului Justiției RM a emisă încheierea nr.12/1277/08 privind primirea spre executare a documentului executoriu emis în baza hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2008, intentarea procedurii de executare și stabilirea termenului pentru executarea benevolă și tot la aceeași dată cu același număr, a fost expediată în adresa Primăriei mun. Chișinău pentru executare, însă pînă în prezent documentul executoriu nu a fost executat, aflîndu-se în procedura de executare a executorul judecătoresc Doroftei Igor.

Menționează reclamantul că pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în cauză, s-a adresat cu mai multe cereri în instanţa de judecată, întemeindu-şi cerinţele pe prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, obținînd în acest sens 4 hotărîri irevocabile cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral cauzat și anume: hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 21 octombrie 2011, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 29 noiembrie 2012, hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 20 august 2013 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 28 mai 2014. Iar, în prezent, pe rolul instanţelor naţionale, se află încă două cauze intentate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Afirmă că în urma sesizării organelor de stat interesate, precum și din raportul executorului judecătoresc prezentat la demersul Ministerului Justiției al RM, este ușor de constatat lipsa din partea acestora a cărorva acțiuni menite să asigure sau să contribuie la executarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2008, precum și lipsa cărorva pîrgîi legale ce ar putea fi utilizate de către executorul judecătoresc în procedura de executare.

Astfel, în pofida existenței celor patru hotărîri judecătorești emise în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și care au devenit irevocabile, pînă în prezent titlul executoriu este neexecutat, fapt prin care în continuu i se încalcă drepturile recunoscute și garantate, acțiuni și inacțiuni, prin care în mod direct îi sunt cauzate prejudicii de ordin material și moral. Consideră că la nivel național nu există un recurs efectiv, care ar stopa încălcarea dreptului, fapt ce constituie o încălcare a prevederilor art. 13 din Convenție.

În acest context susține că potrivit deciziilor judecătorești pronunțate anterior a fost dispusă recuperarea prejudiciilor materiale și morale cauzate prin neexecutarea hotărîrii pînă la 31 decembrie 2014, iar prin prezenta cerere solicită recuperarea prejudiciului material și moral pentru perioada 01 ianuarie 2015 - 30 iunie 2015. Mai menţionează reclamantul că mecanismul instituit de către autorităţi prin Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de stat a prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti este unul insuficient, care tergiversează executarea hotărârii judecătoreşti, astfel cauzându-i prejudiciul moral atât dînsului personal, cât şi membrilor familiei sale, întrucît subiectul „spațiul locativ” este unul neconsumat care-i cauzează stres și situații tensionate în familie, cu atît mai mult că are la întreținere doi copii minori și nu dispune de mijloace financiare necesare pentru achitarea chiriei.

Totodată, cu referire la prejudiciul material, susţine că lipsa spaţiului locativ l-a determinat să închirieze spaţiu locativ în mun. Chişinău, atît pînă la emiterea hotărîrii judecătorești cît și după. La acest capitol indică că pe parcursul anilor de activitate în cadrul organelor afacerilor interne pînă în anul 2009 a beneficiat de compensație pentru închirierea spațiului locativ potrivit prevederilor Legii cu privire la poliție achitîndu-i-se lunar în limita unui salariu de funcție în baza contractului de locațiune. Însă, plata compensației pentru închirierea spațiului locativ a fost sistată în anul 2009, pe motiv că potrivit modificărilor operate în Legea cu privire la poliție, începînd cu luna decembrie 2009, aceste reglementări au fost abrogate, respectiv și compensațiile oferite au fost sistate pentru categoria respectivă de colaboratori.

Cu toate acestea a continuat să închirieze spațiu locativ, fapt ce se confirmă prin contractul de locațiune din 22 ianuarie 2014, înregistrat la Direcția Administrare Fiscală Botanica cu nr. 1714, în temeiul căruia închiriază un apartament cu 2 odăi și achită o plată lunară de 3 500 lei și care constituie de fapt prejudiciul material cauzat.

La fel, indică reclamantul că întru respectarea prevederilor art. 167 CPC, la data de 04 mai 2015, a fost încheiat contractul de asistență juridică nr. 288 cu avocatul Pavalachi Vadim, în temeiul căruia a beneficiat de asistență juridică fiind certificate înscrisurile anexate la materialele cauzei, în legătură cu ce a suportat cheltuieli în suma de 200 lei, conform bonului de plată nr. EZ 379617 din 04 mai 2015. Solicită, constatarea încălcării art. 6§1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului, art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încălcarea dreptului la protecția proprietății, constatarea încălcării art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului pe motivul lipsei unui recursa efectiv în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătorești, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM a prejudiciului material în sumă de 21 000 lei, ce constituie cheltuielile suportate pentru închirierea spațiului locativ în perioada 01 ianuarie 2015-30 iunie 2015, prejudiciului moral în mărime de 200 euro – echivalentul în valută națională pentru perioada 01 ianuarie 2015-30 aprilie 2015 - 4 luni de neexecutare și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 200 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 iunie 2015, a fost admis demersul Ministerului Justiției al RM și atraşi în proces în calitate de interveniți accesorii executorul judecătoresc Doroftei Igor, Primăria mun. Chișinău și Consiliul municipal Chișinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 iunie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Colodrovschi Igor la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Colodrovschi Igor prejudiciul material în sumă de 21 000 lei, prejudiciul moral în mărime de 2 000 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 200 lei, iar în total suma de 23 200 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției al RM și Colodrovschi Igor și menținută hotărîrea primei instanțe. La 11 noiembrie 2015, Colodrovschi Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe în partea diminuării prejudiciului moral solicitat, cu emiterea unei noi hotărîri în această parte prin care cerințele să fie admise integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor materiale anexate la materialele cauzei și a aplicat eronat normele de drept material.

Astfel, indică că diminuarea prejudiciului moral de la suma solicitată de 200 euro pînă la suma de 2000 lei pentru o perioadă de 4 luni de neexecutare continuă a hotărîrii judecătoreşti este lipsită de argumente, or atît prima instanță cît şi instanța de apel s-au limitat doar declarativ să constate caracterul excesiv al prejudiciului moral solicitat.

În acest sens menţionează că ținînd cont de durata neexecutării, măsurile pe care le-a întreprins dîsul în scopul executării hotărîrii, interesul ce-l are şi miza, avînd la întreținere doi copii minori, precum și de comportamentul autorităţilor şi continuarea neexecutării hotărîrii judecătoreşti în prezenţa a şase hotărîi irevocabile emise în temeiul Legii nr. 87/2011, este inexplicabil şi critic faptul precum că suma de 200 euro, echivalent în valută naţională, ar fi o sumă exagerată pentru prejudiciu moral cauzat, or, însăși suma de 200 euro, este o sumă extrem de mică în raport cu acţiunile întreprinse de statul pe cazul neexecutării hotărîrii judecătoreşti. Consideră că caracterul exagerat poate fi perceput în cazul în care suma solicitată nu este motivată, însă în speţă suma solicitată corespunde Recomandării CSJ cu privire la satisfacţia echitabilă.

Mai mult decît atît, indică că instanțele ierarhic inferioare nu au motivat și nu au argumentat suficient şi deplin aprecierea prejudiciului moral, limitîndu-se doar să declare că numărul mare de hotărîri prin prisma Legii nr. 87 din 2011 confirmă existența garanțiilor suficiente pentru încălcarea dreptului, fără a se expune asupra împrejurărilor invocate. Relatează că la data depunerii cereri de recurs există deja 6 hotărîri irevocabile emise în temeiul Legii nr.87/2011, ultima fiind emisă la 30 septembrie 2015, iar în asemenea circumstanțe nu poate fi pusă la îndoială prejudicierea sa morală. La 14 decembrie 2015, Ministerul Justiției al RM, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și a probelor anexate la materialele cauzei, iar cu referire la prevederile art. art. 239, 432 alin. (1) 445 alin.(1) lit. b) CPC, a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, neîntemeiată și pasibilă casării. Astfel, indică că instanța de apel a apreciat parțial Raportul motivat nr. R064- 459/14 din 27 mai 2015, prezentat de executorul judecătoresc Doroftei Igor și scrisoarea nr. 03-116/5960 din 28 mai 2015, prezentată de Primăria mun. Chișinău din conținutul cărora se înțelege că executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile posibile care puteau fi întreprinse, iar neexecutarea hotărîrii judecătorești din 28 octombrie 2008, nu poate fi imputată organelor responsabile de executarea documentului executoriu.

Mai menționează că instanța de apel a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și a lăsat fără apreciere argumentele invocate în susținerea complexității procedurii de executare a hotărîrii judecătorești în situația în care debitorul Consiliul municipal Chișinău nu dispune atît de spații locative disponibile în mun. Chișinău, cît și de mijloace financiare necesare pentru construcția acestor spații locative. Or, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce pot fi imputate exclusiv autorității responsabile de executarea hotărîrii judecătorești, însă la caz imposibilitatea executării hotărîrii judecătorești de către executorul judecătoresc se datorează lipsei spațiilor locative disponibile în mun.

Chișinău și a mijloacelor financiare pentru construcția acestor spații. Totodată, susține recurentul că instanțele judecătorești eronat au ajuns la concluzia încasării sumei de 21 000 lei cu titlu de prejudiciu material, întrucît prin prisma jurisprudenței Curții Europene, prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în circumstanțele în care hotărîrea judecătorească neexecutată nu stipulează titlu de proprietate ci doar de chirie. Mai mult ca atît, instanţa de apel a apreciat arbitrar poziţia participanţilor procesului şi nu a luat în considerare argumentul invocat de către reprezentantul Ministerului Justiţiei al RM cu referire la faptul că Legea nr.87, nu prevede încasarea cu titlu de prejudiciu material a cheltuielilor pentru închirierea spațiului locativ.

Sau cerințele respective urmează să fie înaintate de către intimat într-o procedură separată împotriva debitorului procedurii de executare, iar Ministerul Justiției al RM nu poate fi obligat să execute din contul statului o obligație care i revine nemijlocit Consiliului sau Primăriei mun. Chișinău. Concomitent cu referire încasarea la prejudiciul moral, consideră că acordarea sumei de 2 000 lei ce reprezintă echivalentul sumei de 100 euro pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești pentru o perioadă de 4 luni este excesivă în condițiile în care potrivit jurisprudenței CEDO în cauze similare sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral variază între 1 473 euro în mediu pentru 2 ani de neexecutare.

De altfel invocă că suma dispusă spre încasare de către instanţele judecătoreşti inferioare este excesivă şi din acel considerent, că totuşi pe marginea litigiilor de judecată intentate de către intimatul/reclamantul Igor Colodrovschi împotriva statului în temeiul Legii nr.87, acesta a beneficiat în final de sume băneşti cu titlu de reparare a prejudiciului moral, din care considerente la caz prejudiciu moral nu necesită a fi apreciat la un nivel sporit. Or, ținînd cont de natura dreptului lezat, complexitatea cauzei, vîrsta intimatului, perioada pe parcursul căreia hotărîrea judecătorească nu a fost executată, suma acordată ca despăgubire morală este exagerată și neechitabilă suferințelor pretinse care au fost suportate.

În același timp, vis-a-vis de pretențiile cu privire încasarea cheltuielilor de judecată consideră că instanța de apel a lăsat fără apreciere prevederile art. 94 alin. (1) CPC, și neîntemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe pe acest capăt de acțiune, sau în situația în care acțiunea a fost admisă parțial compensarea cheltuielilor de judecată urma să aibă loc proporțional părții admise din acţiune. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 06 octombrie 2015 a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurenţilor Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei al RM, la 12 octombrie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 110). Instanţa de recurs consideră că recurenţii Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei al RM s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 11 noiembrie 2015 şi respectiv la 14 decembrie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. La caz este constatat că Colodrovschi Igor, făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată împotriva Ministerului Justiţiei .al RM, intervenienţi accesorii Primăria mun.

Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și executorul Judecătoresc Doroftei Ion, a solicitat constatarea încălcării art. 6§1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului, art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încălcarea dreptului la protecția proprietății, constatarea încălcării art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului pe motivul lipsei unui recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătorești, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM a prejudiciului material în sumă de 21 000 lei, ce constituie cheltuielile suportate pentru închirierea spațiului locativ în perioada 01 ianuarie 2015-30 iunie 2015, prejudiciului moral în mărime de 200 euro – echivalentul în valută națională pentru perioada 01 ianuarie 2015- 30 aprilie 2015 - 4 luni de neexecutare și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 200 lei.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a cerințelor lui Colodrovschi Igor, constatînd încălcarea dreptului lui Colodrovschi Igor la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasînd de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Colodrovschi Igor prejudiciul material în sumă de 21 000 lei, prejudiciul moral în mărime de 2 000 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 200 lei, iar în total suma de 23 200 lei, iar în rest respingînd pretenţiile acţiunii, soluţia care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Raportând prevederile normei enunţate la circumstanţele speţei, instanţa de recurs constată ca fiind justă soluţia instanţelor ierarhic inferioare, care examinând pretenţiile reclamantului prin prisma prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 au constatat încălcarea dreptului lui Colodrovschi Igor la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Aici se va remarca că executarea hotărârii judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului, iar Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac.

Cu referire la perioada ce urmează a fi luată în consideraţie la caz, instanţa de recurs reţine materialul probator prezentat, din care rezultă că prin hotărîrea Curți de Apel Chișinău din 28 octombrie 2008, Primăria mun. Chişinău a fost obligată să-i acorde lui Colodrovschi Igor spaţiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislaţie (f.d. 13). Documentul executoriu a fost depus spre executare la Oficiul de Executare Centru mun. Chișinău la data de 10 decembrie 2008, însă potrivit răspunsului Primăriei mun. Chişinău nr. 08-6544 din 24 decembrie 2008, debitorul a contestat decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008, în ordine de recurs la Curtea Supremă de justiţie.

Tot actele cauzei atestă că la demersul oficiului de executare din 02 noiembrie 2009, despre măsurile întreprinse în scopul executării documentului executoriu, debitorul la 02 decembrie 2009 a informat că, hotărârea judecătorească nu poate fi executată din lipsa spaţiului locativ liber în mun. Chişinău, totodată, Consiliul municipal Chişinău nu dispunea de mijloace băneşti pentru construcţia spaţiului locativ, iar întru soluţiona problemei respective, Primăria mun. Chişinău a înaintat repetate demersuri către Guvernul Republicii Moldova cu privire la alocarea mijloacelor financiare pentru construcţia acestor spaţii. Ţinând cont de opunerea debitorului la executarea hotărârii judecătoreşti, prin încheierea şefului Oficiului de executare Centru, mun.

Chişinău din 06 aprilie 2010, Consiliul municipal Chişinău a fost sancţionat cu amendă în mărime de 100 u.c, cu stabilirea termenului repetat de executare. Ulterior, la cererea creditorului, prin încheierea executorului judecătoresc Stoianov Viorel din 29 octombrie 2010, s-a dispus atragerea în cadrul procedurii de executare, a unor specialişti în scopul efectuării unei evaluări a preţului de piaţă a 1 m.p. de suprafaţă locativă în raza municipiului Chişinău, precum şi a unui apartament cu două odăi cu suprafaţă locativă. La 07 februarie 2011, debitorul a fost somat repetat şi atenţionat în vederea executării hotărârii judecătoreşti, totodată la 04 aprilie 2011 şi la 16 iunie 2011 somaţie a fost expediată şi în adresa ÎS „Cadastru” privind eliberarea informaţiei despre bunurile imobili destinaţie locativă asupra cărora autoritatea publică locală din mun.

Chişinău deţine drept de proprietate. La caz, se va menţiona că anterior, în cadrul procedurilor de executare similare, în temeiul art.320 Cod penal, au fost sesizate organele procuraturii în vederea verificării cauzelor neexecutării hotărârilor judecătoreşti de către Consiliul municipal Chişinău şi Primăria mun. Chişinău cu atragerea persoanelor ce se fac vinovate de neexecutare, însă, în rezultatul examinării s-a stabilit lipsa elementelor infracţiunii. La 08 august 2012 în baza dispoziţiei nr.799-d emisă de Primarul General al municipiului Chişinău au fost repartizate apartamente din blocul locativ situat pe str. L. Deleanu 9/2, mun. Chişinău, însă în această dispoziţie familia, Colodrovschi nu a fost inclusă.

Totodată materialele cauzei denotă că prin Actul de preluare a executării nr. 064-879/2012 din 06 decembrie 2012, executorul Judecătorești Doroftei Igor a preluat executarea documentului executori nr. 3-2380/08 din 28 octombrie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău. Din raportul privind modul de executare a hotărîrii judecătoreşti nr. 3-2380/08 din 28 octombrie 2008, se mai constată că la 22 iulie 2013, debitorul fiind somat a comunicat la 30 august 2013, că în prezent Consiliul municipal Chişinău nu dispune de mijloace financiare necesare pentru construcţia spaţiului locativ în vederea executării hotărârilor instanţelor de judecată privind asigurarea cu spaţiu locativ a creditorilor urmăritori.

Iar întru soluţionarea definitivă a problemei date, Primăria mun. Chişinău a înaintat un demers către Guvernul Republicii Moldova despre alocarea mijloacelor financiare pentru construcţia spaţiului locativ. La 15 septembrie 2014, Primăria mun. Chişinău a fost repetat somată în privinţa executării documentului executoriu, iar creditorul Colodrovschi Igor informat despre posibilitatea intentării în privinţa debitorului a procedurii contravenţionale. Iar la 26 septembrie 2014, printr-un răspuns similar, debitorul informează despre imposibilitatea executării hotărârii judecătoreşti. Este de remarcat că la sesizarea creditorului Colodrovschi Igor din 22 septembrie 2014, executorul judecătoresc a interpelat Primăria mun.

Chişinău, şi anume, Primarul General să comunice până la 03 noiembrie 2014, persoana responsabilă (vinovată) de neexecutarea hotărârii judecătoreşti în caz contrar, Primarul General, a fost avertizat că, contravenţia va fi constatată în privinţa sa. Însă, în termenul acordat răspunsul nu a parvenit, motiv din care prin citaţia din 07 noiembrie 2014, Primarul General a fost citat pentru 14 noiembrie 2014, întru întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de art. 318 alin.(2) Cod contravenţional.

Reieşind din circumstanţele relatate, instanţa de recurs constată că examinând pretenţiile lui Colodrovschi Igor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti prin prisma prevederilor art. 6 § 1 al Convenţiei, cât şi ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, instanţele judecătoreşti corect au stabilit încălcarea dreptului acestuia la executarea în termen rezonabil a documentului executoriu, reţinând în acest sens că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008, prin care Primăria mun. Chișinău a fost obligată să-l asigure pe Colodrovschi Igor cu spațiu locativ, nu este executată pînă în prezent, deci o perioadă de 77 luni.

Conform art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Justiţiei un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărîrii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Sub acest aspect, la caz, prezintă relevanță informația executorului judecătoresc Doroftei Igor nr. R064-459/14 din 07 noiembrie 2014, din care rezultă că, procedura de executare în temeiul hotărîrii Curţii de Apel Chişinău nr. 3-2380/08 din 28 octombrie 2008, a fost intentată prin încheierea executorului judecătoresc nr. 12- 1277/08 din 10 decembrie 2008, prin care a fost acordat debitorului un termen de executare benevolă de 15 zile, Însă, nici în termenul stabilit pentru executarea benevolă și nici ulterior, documentul executoriu emis în baza hotărîrii Curţii de Apel Chişinău nr. 3-2380/08 din 28 octombrie 2008, nu a fost executat de către debitor (f.d. 58). Potrivit art. 70 alin. (1) al Codului de executare, documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil.

Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanţilor la procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc. La acest capitol, cu referire la comportamentul autorităţilor naţionale, instanța de recurs constată că acestea nu au întreprins careva acţiuni concrete şi măsurile necesare în vederea executării hotărârii judecătoreşti, din care motiv documentul executoriu nr. 3-2380/08 din 28 octombrie 2008 este neexecutat pînă în prezent, însă, miza pentru creditorul Colodrovschi Igor este evidentă, fiind bazată pe dreptul acestuia la asigurarea cu spațiu locativ.

Aici se va remarca şi faptul că Colodrovschi Igor anterior a înaintat mai multe acţiuni în vederea constatării încălcării termenului rezonabil la executarea hotărîrii judecătoreşti din 28 octombrie 2008 cu încasarea prejudiciului material, rezultat din costul chiriei unui apartament, cît şi a prejudiciului moral, acţiunile care în principiu au fost admise.

La caz, prin acţiunea înaintată, Colodrovschi Igor solicită constatarea încălcării termenului rezonabil la executarea aceleiaşi hotărîri judecătoreşti din 28 octombrie 2008, cu încasarea prejudiciului material şi a prejudiciului moral pentru perioada 01 ianuarie 2015-30 iunie 2015. În conexiunea celor relatate, reieşind din perioada neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care s-a constatat a fi una continuă, de caracterul obligaţiei de executare, comportamentul autorităţii însărcinate cu obligaţia executării, precum şi miza (interesul) pentru creditor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de legislaţia internă, precum şi de articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, împrejurări ce atestă corectitudinea soluţiei instanţelor ierarhic inferioare cu privire la constatarea acestei încălcări şi pentru perioada 01 ianuarie 2015-30 iunie 2015. Iar în condiţiile constatării încălcării continue a dreptului lui Colodrovschi Igor la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi avînd în vedere că pentru perioada decembrie 2008 - decembrie 2014, prin hotărîri judecătoreşti irevocabile s-a dispus repararea prejudiciului material şi moral,

instanţa de recurs apreciază drept justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare şi asupra necesităţii reparării prejudiciului material şi moral astfel cauzat pentru perioada ulterioară. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, care indică că în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că instanţele ierarhic inferioare cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just au ajuns la concluzia admiterii cerinţelor cu privire repararea prejudiciului moral şi corect au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul cauzat lui Colodrovschi Igor în sumă de 2 000 lei, la determinarea cuantumului prejudiciului moral ținîndu-se cont de perioada de neexecutare a hotărîri Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008 pentru care recurentul-reclamant nu a fost despăgubit şi notînd despre despăgubirea dînsului în cauze anterioare pentru prejudiciul moral suferit urmare a neexecutării aceleiaşi hotărîri.

Sau, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acesta să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

În aceste condiţii, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului Ministerului Justiției al RM, precum că suma de 2 000 lei (echivalentul a 100 euro) acordată lui Colodrovschi Igor cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008 pe un termen de 4 luni este excesivă, în condiţiile în care potrivit jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului în speţe similare, sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral variază între 1473 euro – în mediu pentru 2 ani de neexecutare şi 4000 euro – în mediu pentru 9 ani de neexecutare.

Aceasta deoarece, indiferent de faptul că prin hotărîrile anterioare a instanţelor naţionale s-a stabilit că lui Colodrovschi Igor i s-a încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008, și acestuia i s-a acordat o despăgubire morală pentru perioada decembrie 2008 - decembrie 2014, însă, pînă în prezent hotărîrea judecătorească nu a fost executată și pentru o perioadă de neexecutare de 4 luni reclamantul nu a fost despăgubit. Iar, potrivit jurisprudenței Curţii Europene pentru Drepturile Omului în cazurile de neexecutare se constată că mărimea compensației pentru prejudiciul moral este de aproximativ 600 euro pentru 12 luni de întîrziere și cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întîrziere.

În această ordine de idei sunt neîntemeiate argumentele Ministerului Justiției al RM precum că la caz neexecutarea documentului executoriu nu ține de conduita cu rea-credință a debitorului ci de imposibilitatea executării acestor hotărâri din lipsa de spațiu locativ. Or, o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa bunurilor la debitor care ar putea fi urmărite ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, mai mult că întârzierea de executare nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenţiei (Immobiliare Saffi versus Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V).

La acest capitol, se va menţiona şi Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, cererea nr. 15840/02 Griţco versus Moldova, în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby versus Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports1997-11, p. 510, §40 şi Burdov versus Russia, nr. 59498/00, §34, din 7 mai 2002). Aşa fiind, în speţă este cert că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, care este statul Republica Moldova, n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile, ca urmare Colodrovschi Igor, nu a putut beneficia de succesul obţinut în urma examinării litigiului, care se referea la asigurarea cu spațiu locativ, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea ultimului a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

Ca urmare, avînd în susţinere cele menţionate, ca răspuns la argumentele invocate, în acest sens, şi în recursul declarat de către Colodrovschi Igor, instanţa de recurs consideră necesar de a le respinge acestea ca fiind neîntemeiate. Totodată, la caz se reţine ca fiind corecte şi concluziile instanţelor ierarhic inferioare cu privire la temeinicia pretenţiilor lui Colodrovschi Igor cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 21 000 lei ce constituie costul chiriei a unui apartament cu 2 odăi dun mun. Chişinău.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine aceleaşi dispoziţii ale art. 5 alin.(1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, care indică că, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Iar conform art. 4 alin.(1) din aceeaşi Lege, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Sub aspectul prejudiciului material, recurentul-reclamant Colodrovschi Igor a pretins pentru perioada 01 ianuarie 2015-30 iunie 2013 suma de 21 000 lei ce constituie costul chiriei a unui apartament cu 2 odăi din str. Independenţei 4/2, mun.

Chişinău, reieşind din preţul lunar al chiriei de 3500 lei. În susținerea acestei cerințe, recurentul-reclamantul a prezentat copia contractului de locaţiune din 22 ianuarie 2014, încheiate între Margareta Bolocan şi Colodrovschi Igor şi care a fost înregistrat la Direcţia Administrare Fiscală Botanica la 22 ianuarie 2014 sub nr. 1714, copiile recipiselor, prin care se confirmă faptul că ultimul a achitat plata pentru chirie în perioada enunţată, copiile ordinelor de încasare a numerarului, prin care se confirmă că locatorul Bolocan Margareta a achitat impozitul pe venit aferent operaţiunilor de predare în posesie şi/sau folosinţă a proprietăţii imobiliare.

Prin urmare, ţinînd cont de cele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele ierarhic inferioare temeinic şi legal au încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Colodrovschi Igor suma de 21 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, ce constituie plata chiriei pentru o perioadă de 01 ianuarie 2015-30 iunie 2015. Din considerentele enunţate, nu poate fi reţinut argumentul Ministerului Justiţiei al RM cu referire la faptul că instanţele judecătoreşte neîntemeiat au încasat suma de 21 000 cu titlu de prejudiciu material, în condiţiile în care prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene, prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în circumstanţele în care hotărîrea judecătorească neexecutată nu stipulează titlu de proprietate, ci doar chiria.

Aceasta deoarece, sub pretextul prejudiciului material, recurentul-reclamantul Colodrovschi Igor a pretins plata chiriei a unui apartamentul cu 2 odăi pentru perioada neexecutării hotărîrii judecătoreşti irevocabile şi nu valoarea unui apartament, pe care urma să i-l acorde Primăria mun. Chişinău în temeiul hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008. Cu atît mai mult că în cazul speţei suntem în prezenţa unei încălcări continue a dreptului garantat la executare în termen rezonabil a actului judecătoresc, iar cînd se constată o neexecutare continuă, termenul rezonabil se evaluează pînă la ziua adoptări hotărîrii cu privire la o eventuală constatare a încălcării/neîncălcării acestui drept, sau pînă în ziua cu care datează ultimele informaţii ce atestă starea dosarului de executare.

În speţă, important este de menţionat şi corectitudinea concluziei instanţelor inferioare cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată din contul bugetului de stat în beneficiul lui Colodrovschi Igor. Conform art. 96 alin. (1) şi (11) CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Cu referire la dispoziţiile citate, se constată că recurentul-reclamnat Colodrovschi Igor pentru înaintarea prezentei acţiuni a recurs la serviciile juridice a avocatului Vadim Păvălachi, prin intermediul căruia au fost certificate şi actele prezentate, servicii pentru care a suportat cheltuieli în mărime de 200 lei, fapt ce se confirmă prin contractul de asistenţă juridică nr. 288 din 04 mai 2015 şi bonul de plată Seria EZ nr. 379617 (f.d. 10-11). Potrivit art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de judecată.

Prin prisma dispoziţiilor citate şi reieşind din măsura în care cheltuielile de judecată suportate de Colodrovschi Igor au fost reale, necesare şi rezonabile, se constată că suma de 200 lei, solicitată de ultimul este egală cu cheltuieli necesare şi rezonabile pentru serviciile avocatului acordate la etapa pregătirii cererii de chemare în judecată, aspect ce impune respingerea argumentelor recurentului Ministerului Justiţiei al R M invocate în acest sens. Distinct de cele expuse şi având în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei al RM şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Colodrovschi Igor şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Colodrovschi Igor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria mun. Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și executorul Judecătoresc Doroftei Ion cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, constatarea încălcării dreptului la un recurs efectiv și repararea prejudiciului material și moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chișca-Doneva