- Dosarul nr.
- 2ra-275/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 10 februarie 2016
- Părțile
- Plîngău Andrei vs Vasilos Nicolae
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-275/16 — Înlăturarea obstacolelor şi repararea prejudiciului moral
Judecătoria Bălţi Dosarul nr.2ra-275/16 Judecător: S. Ghercavii Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Plîngău Andrei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Plîngău Andrei împotriva lui Vasilos Nicolae privind înlăturarea obstacolelor în folosinţă, încasarea prejudiciului material şi moral şi cererea reconvenţională a lui Vasilos Nicolae împotriva lui Plîngău Andrei privind înlăturarea obstacolelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 octombrie 2015, CONSTATĂ : La 31 ianuarie 2013, Plîngău Andrei s-a adresat în instanţa de judecată împotriva lui Vasilos Nicolae cu cerere de chemare în judecată privind înlăturarea obstacolelor şi încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acţiunii a indicat că, vecinul său, Vasilos Nicolae, care locuieşte în mun. Bălţi, str. Calea Ieşilor 8, în anul 2008 a construit un gard capital din beton cu o lungime de 100 m. şi o înălţime de 1,9 m fără nici o permisiune şi în lipsa autorizaţiei de construcţie (fapt confirmat prin avizul Inspecţiei de Stat în Construcţii „Nord” nr. 182-402 din 30.05.2012), fapt ce constituie încălcarea prevederilor art.22 lit.b) a Legii nr.721-XM din 02.02.1996 privind calitatea în construcţii. Susţine că, pîrîtul a construit casa şi a instalat drenajul apei de ploaie prin acoperişul său în aşa fel că apa de ploaie să cadă pe terenul reclamantului, fapt ce constituie încălcarea prevederilor art.377 al Codului.
Consideră că drepturile sale, ca proprietar, au fost lezate prin construirea gardului de către pârât. Solicită reclamantul eliberarea terenului ocupat nelegitim de gardul capital din blocuri de beton amplasat pe adresa mun. Bălţi, str. Calea Ieşilor 8, şi demolarea construcţiei drenajului a apei de ploaie, cit şi încasarea prejudiciului moral in mărime de 10 000 lei şi a taxei de stat de la Vasilos Nicolae. Ulterior, la data de 18.02.2013, Plîngău Andrei, a înaintat o cerere 1 suplimentară prin care a înaintat încă o cerinţă şi anume privind înlăturarea obstacolelor în folosinţa sistemei de canalizare, invocând că vecinul său, Vasilos N. a blocat o fintînă de canalizare şi el, nu se mai poate folosi de ea.
Vasilos Nicolae a înaintat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei respingerea pretenţiilor înaintate de către Plîngău Andrei privind înlăturarea obstacolelor în folosinţă, demolarea construcţiei efectuate cu încălcarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar de către Plîngău Andrei, recuperarea tuturor cheltuielilor de judecată şi recuperarea daunelor morale şi materiale cauzate prin acţiunile ilegale ale lui Plîngău Andrei. La 31.10.2013 Vasilos Nicolae, reprezentat de către avocatul Rusu Vitalie a înaintat cerere de concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat încasarea din contului lui Plîngău Andrei a sumei de 12 000 lei cu titlu de reparaţiei a prejudiciului cauzat prin ridicarea ilegală a unei construcţii dincolo de limita terenului, încasarea sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi încasarea cheltuielilor de judecată care includ 200 lei taxa de stat şi 1 000 cheltuielile de asistenţă juridică.
Prin hotărârea judecătoriei Bălţi din 23.04.2015 acţiunea lui Plîngău Andrei împotriva lui Vasilos Nicolae privind înlăturarea obstacolelor, încasarea prejudiciului material şi moral a fost respinsă. În privinţa cererii reconvenţionale instanţa de fond nu sa expus. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a menţionat că cerinţele invocate în acţiunea înaintată de Plîngău Andrei, nu se încadrează în prevederile legii. La data de 21.05.2015, Plîngău Andrei, a contestat hotărârea primei instanţe, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea sa să fie admisă integral. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.
Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15.10.2015 s-a admis apelul declarat de către Plîngău Andrei. S-a casat integral hotărârea judecătoriei Bălţi din 23.04.2015, şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de către Plîngău Andrei împotriva lui Vasilos Nicolae privind înlăturarea obstacolelor, încasarea prejudiciului material şi moral şi cererea reconvenţională a lui Vasilos Nicolae împotriva lui Plîngău Andrei privind înlăturarea obstacolelor, încasarea prejudiciului material şi moral. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Plîngău Andrei a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15.10.2015 şi a hotărârii Judecătoriei Bălţi din 23.04.2015, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.
Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 15.10.2015 a fost expediată recurentului la data de 02.11.2015. Astfel, completul Colegiului 2 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 16.12.2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate 3 la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Plîngău Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Plîngău Andrei ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Plîngău Andrei se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4