2rh-23/16 — Anularea ordinului de concediere, încasarea compensaţiei

Curtea Supremă de Justiţie Dosarul nr. 2rh-23/16 Judecători: I. Corolevschi, L. Catan, Iu. Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Dumitru Mardari, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Radu Elena, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Radu Elena împotriva Bancii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acţiuni privind anularea ordinului de concediere, încasarea compensației bănești, modificarea înscrierii în carnetul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral, încasarea sumei reținute ilegal și a cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională a Bancii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acţiuni împotriva Elenei Radu cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat și a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2015, CONSTATĂ : Reclamanta Radu Elena s-a adresat în instanţă cu acţiunea nominalizată menţionând că, prin contract individual de muncă nr. 75 din 17.07.2013, Radu Elena a fost angajată la BC „Victoriabank” SA în calitate de casier, la Secţia Operaţiuni, Filiala, nr. 26 Chişinău, pentru o perioadă determinată.

Tot la 17.07.2014, între Radu Elena şi BC „Victoriabank” SA a fost încheiat contract privind răspunderea materială deplină. Prin Acordul adiţional nr. 1 din 02.09.2013 a fost modificat contractul iniţial individual de munca în partea, termenului acţiunii acestuia de la perioada determinată la perioada nedeterminată. La fel la 02.09.2013 a fost reîncheiat şi contractul de răspundere materială deplină. Comunică că, la data de 15 mai 2014, Radu Elena, fiind în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, la pauza de masă a părăsit incinta filialei băncii, încuind uşa de la intrare a cabinei casei operaţionale, iar în seara zilei de 15 mai 2014, efectuând revizia numerarului a depistat neajunsul în mărime aproximativă de 33 056,30 lei.

Indică că despre acest fapt momentan a informat conducerea filialei. Verificând toate încasările efectuate în decursul zilei Radu Elena nu a evidenţiat careva omiteri sau greşeli în activitatea sa. Astfel, Radu Elena a declarat conducerii filialei despre furtul sumei băneşti în cauza. 1 Susţine că conducerea filialei, fără a efectua careva investigaţii, prin informaţie nr. 1639-B-14 din 27.06.2014 i-a incriminat dispariţia mijloacelor băneşti nominalizate şi i-a propus recuperarea benevolă a acestora. În contextul refuzului reclamantei, angajatorul, a emis, cu data anterioară - 23.06.2014, ordin de concedierea pe numele lui Radu Elena, în baza art. 86 alin. (1) lit. k CM al RM, fiind reţinută, în întregime indemnizaţia de concediere în sumă de 3 022,55 lei.

Cu ordinul de concediere şi acţiunile pârâtului ulterioare nu este de acord, le consideră neîntemeiate şi ilegale, or nu a comis careva sustrageri. Vina acesteia constă în faptul că în ziua de 15 mai 2014, plecând la pauza de masă nu a plasat toate mijloacele băneşti în safeu din cabina casei operaţionale. Mijloacele băneşti au fost sustrase de o altă persoană, nestabilită de către serviciul de securitate a băncii. Omisiunea admisă de reclamanta într-adevăr este o abatere de la regulile interne stabilite de angajatorul, dar nicidecum între acţiuni/inacţiuni reclamantei şi consecinţele survenite nu există legătura cauzală directă. Consecinţa survenită este în legătură directă cu persoană care a pătruns în casa operaţională şi a sustras mijloacele băneşti.

Invocă că pct. 3.1.9 a Regulamentului intern, de încălcare căruia a fost învinuită reclamantă, este clauza contractuală standard, fară posibilitatea negocierii, nefiind adaptată la împrejurările specifice a condiţiilor de lucru. Clauza care prejudiciază disproporţional angajatul, îl pune în situaţia, defavorabilă, or poziţia băncii referitor la activitatea casierului casei operaţionale constă în faptul că acesta nu trebuie să părăsească incinta filialei la pauza de masă, dar să rămână la locul de munca. Pe când, potrivit pct. 1.5. din Regulament, angajaţilor casei operaţionale li se interzice să păstreze la locul de muncă careva lucruri personale ca genţi, sacoşe, telefoane mobile şi etc., fiind lipsiţi de posibilitatea de a lua masa la locul de munca.

Consideră că poziţia băncii de învinuire a casierului este poziţie de autoapărare, o încercare de a acoperi încălcările admise de însuşi bancă în procesul de funcţionare a filialei nr. 26 Chişinău, atât şi probleme de securitate în cadrul filialei, care s-au manifestat prin încălcarea p. 3.1.11 al Regulamentului intern, aprobat de BC „Victoriabank” SA, prin neinstalarea sistemului de supraveghere video în încăperea filialei. Referitor la reţinerea din indemnizaţia de eliberare a sumei de 3 022,55 lei, în scopul reparării prejudiciului, reiterează că nu se admit reţineri din indemnizaţia de eliberare din serviciu, din plăţile de compensare şi din alte plăţi.

Solicită instanţei de judecată admiterea acţiunii, anularea ordinului de concediere din 23.06.2014, iar în locul restabilirii reclamantei Radu Elena la lucru în funcţia deţinută anterior, încasarea compensaţiei suplimentare în mărime de 5 salarii medii lunare - 17 000,00 lei, modificarea înscrierii în carnetul de munca - motivului concedierii: concedierea din proprie iniţiativă, anularea ordinului nr. 577-cf din 13.06.2014, încasarea de la pârât în folosul reclamantei a salariului pentru perioadă de absenţa forţată la serviciu din 23.06.2014 până la emiterea hotărârii judecătoreşti pe cauza, încasarea de la pârât în folosul reclamantei a sumelor pentru compensarea prejudiciului moral în mărime de 3 salarii medii lunare - ce constituie 10 200,00 lei, încasare de la pârât în folosul reclamantei a sumei de 3 022,55 lei, reţinute ilegal de pârât din indemnizaţia de concediere, compensarea cheltuielilor de judecată.

BC „Victoriabank” S.A. a depus o cerere reconvenţională în care indicat că, la data de 15 mai 2014, la verificarea numerarului primit de la Radu Elena în casa operaţională nr. 2 din cadrul Filialei nr. 26 Chişinău a „Victoriabank” SA s-a înregistrat un neajuns de numerar în mărime de 33056 lei. 2 În conformitate cu procedurile stabilite de actele normative interne a fost întocmit Procesul-verbal pentru plusuri şi minusuri de numerar f/n 15.05.2014, care a confirmat diferenţa în minus în mărime de 33 056,30 lei, Iar casierul Radu Elena nu a putut motiva cauza formării neajunsului. Totodată cu referire la cazul dat, a avut loc o anchetă de serviciu (controlul auditului intern), care și-a expus concluzia în Nota de serviciu f/n din 04.06.2014.

Relatează că, în conformitate cu prevederile art. 148 al Codului Muncii al BC „Victoriabank” SA a reţinut din contul pârâtei suma în mărime de 3022,55 lei, suma rămasă constituind 30 033,75 lei. Întru restituirea părţii rămase a prejudiciului, la data de 27.06.2014, lui Radu Elena i-a fost expediată somaţia cu nr. 1639-B-14, prin care a fost notificată să restituie benevol prejudiciul cauzat Băncii, însă în termenul indicat în notificare pârâta nu a oferit nici un răspuns. Solicită instanţei de judecată admiterea cererii reconvenţionale şi încasarea contul reclamantei-pârât a prejudiciului material cauzat Băncii în sumă de 033,75 (treizeci mii treizeci şi trei lei şi şaptezeci şi cinci bani) lei şi încasarea ei de taxei de stat achitate în mărime de 901 lei 10 bani.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 29 ianuarie 2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Radu Elena împotriva BC Victoriabank” S.A. privind anularea ordinului de concediere, încasarea compensaţiei suplimentare, modificarea înscrierii în carnetul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea prejudiciului moral, încasarea sumei reţinute ilegal şi a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. S-a admis cererea reconvenţională a BC „Victoriabank” S.A. împotriva lui Elena Radu, dispunându-se încasarea prejudiciului material cauzat în sumă de 30 033 (treizeci mii treizeci şi trei) lei 75 (şaptezeci şi cinci) bani şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 901 (nouă sute unu) lei 10 (zece) bani, în total 30 934 (treizeci mii nouă sute treizeci şi patru) lei 85 (optzeci şi cinci) bani.

Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, apelul depus de către Radu Elena a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 29 ianuarie 2015 a fost menținută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural iar în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 09 septembrie 2015, Elena Radu a declarat cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea integrală a acțiunii inițiale și de respingere a acțiunii reconvenționale. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2015, recursul declarat de Elena Radu a fost considerat inadmisibil. La 14 decembrie 2015, Elena Radu a înaintat cerere de revizuire a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2015, solicitînd admiterea acesteia, 3 casarea încheierii revizuite cu dispunerea rejudecării recursului, invocînd ca temei de revizuire, reieşind din cele relatate în cerere, lit. b) a art. 449 CPC - i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu i-au fost şi nu i- au putut fi cunoscute anterior.

Drept circumstanţe noi revizuentul invocă Ordonanţa din 07 august 2015 a procurorului în procuratura sect. Rîşcani prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a cet. Elena Radu şi suspendarea urmăriri penale pe motiv că nu sunt identificate persoanele care pot fi puse sub învinuire, pînă la stabilirea acestora. La data de 01.02.2016, intimatul, BC „Victoriabank” SA, a înaintat referinţă la cererea de revizuire declarată de Elena Radu, solicitînd respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s- a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 14.12.2015, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ constată că revizuentul solicită revizuirea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2015 invocînd ca temei lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). 4 Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuientului ce ţin de dezacordul cu încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2015 prin care recursul său a fost considerat inadmisibil şi prezentarea Ordonanţei din 07 august 2015 a procurorului în procuratura sect. Rîşcani prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a cet. Elena Radu şi suspendarea urmăriri penale pe motiv că nu sunt identificate persoanele care pot fi puse sub învinuire, pînă la stabilirea acestora, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui.

Mai mult, faptul invocat de revizuient, ţine de anumite circumstanţe, care puteau fi cunoscute anterior, în timpul judecării anterioare a pricinii. În această ordine de idei, Colegiul constată cu certitudine că toate faptele invocate de revizuent ca circumstanţe pe care nu le-a cunoscut, dar care sunt determinante pentru revizuirea soluţiei, erau şi/sau puteau fi cunoscute la momentul examinării şi adoptării încheierii revizuite, însă acesta nu a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată.

În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale 5 ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea (art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Radu Elena împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2015, în pricina civilă la acţiunea lui Radu Elena împotriva Bancii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acţiuni privind anularea ordinului de concediere, încasarea compensației bănești, modificarea înscrierii în carnetul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral, încasarea sumei reținute ilegal și a cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională a Bancii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acţiuni împotriva Elenei Radu cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Iuliana Oprea 6