3ra-91/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Dutca dosarul nr. 3ra-91/16 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță ÎNCHEIERE 03 februarie2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul sătesc Colonița, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ghimp Viorel împotriva Primăriei Colonița și Consiliului sătesc Colonița mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de către Chimp Viorel, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 27 aprilie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă : La 04 august 2014, Ghimp Viorel a depus cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei Colonița și Consiliului sătesc Colonița mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că în cadrul ședinței Consiliului Colonița din 06 martie 2011 a fost emisă decizia 2/3 din 16 martie 2011 cu privire la aprobarea modului și mărimii cotelor-valorice în bunurile agricole imobile atribuite la privatizare. Nefiind de acord cu decizia adoptată, la 23 mai 2014, a depus o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei respective, însă prin răspunsul din 08 iulie 2011, cererea prealabilă a fost respinsă.

Indică reclamantul că nu este de acord cu decizia menționată și o consideră ilegală, întrucît a fost emisă cu mari încălcări procedurale, iar însăși conținutul deciziei conţine date care în marea majoritate sunt eronate și nu corespund realităţii. Astfel, susține că formula şi modul de partajare din decizia menţionată şi anexele la aceasta, nu coincide cu lista cotaşilor şi mărimea cotelor acestora, iar conţinutul deciziei este în contradicţie cu dispoziţiile pct. 5 lit. g) din hotărârea Guvernului nr. 93 din 05 februarie 2009. Mai indica reclamantul că potrivit listei deţinute de Agenţia Proprietăţii Publice, în lista persoanelor care dispun de cotă-parte în AG „Coloniţa” sunt incluse 710 persoane, în timp ce în lista expusă în decizia contestată sunt indicate doar 171 persoane, unele fiind indicate repetat.

Mai mult această listă nu a fost adusă la cunoştinţă cotaşilor şi nici nu s-a cerut acordul celorlalţi cotaşi la repartizarea acestor bunuri, în listă se regăsesc persoane care deja realizîndu-şi pe deplin cota de avere de care dispuneau, au mai dobîndit absolut ilegal şi alte bunuri, falsificînd certificate de proprietate privată, pe cînd unii cotaşi nu şi-au realizat cota sa de avere în nici un obiect și au fost incluse persoane care fac parte din fosta comisie de privatizare precum şi rudele şi copiii acestora. În context invocînd prevederile art.315, 320 alin. (2), 345 alin. (1,2) 346 și 220 Cod civil, menționează că, dreptul dînsului la cota de avere nerealizată este confirmată prin contractul de vînzare-cumpărare pe care a dobîndit-o de la Ghimp Dumitru în baza contractului de vînzare - cumpărare cu cota 34038 lei.

Prin urmare, consideră că din motiv că nu a fost înștiințat despre partajarea acestor bunuri a căror proprietar este, consideră că pîrîtul a încălcat prevederile imperative ale legii prevăzute de Codul civil, şi Regulamentul cu privire la transformarea cotelor-părţi valorice din proprietate comună în fracţie sau procente şi în mod ascuns, contrar prevederilor art. 220 Cod civil a înregistrat dreptul de proprietate asupra unor bunuri a căror proprietari este, de fapt, dînsul. De altfel, consideră reclamantul că urmează să fie anulate şi certificatele de proprietate care au fost eliberate în baza deciziei 2/3 din 16 martie 2011 și în temeiul cărora s-au înregistrat persoanele menţionate în decizia contestată.

Solicită, declararea nulității deciziei 2/3 din 16 martie 2011 cu privire la aprobarea modului și mărimii cotei-valorice în bunurile agricole imobile atribuite la privatizarea, anularea anexelor 1, 2, 3 la decizia nr. 2/3 din 16 martie 2011 și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 27 aprilie 2015 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de către Ghimp Viorel, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă integral, fiind anulată decizia Consiliului sătesc Colonița nr. 2/3 din 16 martie 2011 cu anexele corespunzătoare.

În favoarea concluziei enunțate instanța de apel a reținut că la data de 20 iunie 2013, Ghimp Viorel a cunoscut despre decizia Consiliului Colonița nr. 2/3 din 16 martie 2011 și anexa 3 la această decizie, însă nu a cunoscut despre faptul încălcării drepturilor sale prin această decizie, întrucît încălcările admise a dreptului lui Ghimp Viorel reies din prevederile anexelor 1, 2 la decizie, care nu i-au fost prezentate și cunoscute celui din urmă la data de 20 iunie 2013, respectiv, la depunerea cererii de chemare în judecată termenul de prescripție nu a fost omis.

Totodată cu referire la prevederile 315 alin. (1) şi (3), 344 alin. (1) şi (2), 345 alin. (1) Cod civil și pct. 4, 5, 9 al Regulamentului cu privire la transformarea cotelor- părți valorice din proprietate comună în fracție sau procente, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 94 din 05 februarie 2008, instanța a stabilit că decizia Consiliului sătesc Colonița nr. 2/3 din 16 martie 2011, a fost emisă contrar procedurii stabilite de lege, consiliul aprobînd lista persoanelor care dispun de cotă-parte a bunurilor agricole imobile proprietate comună pe cote-părți care nu a fost întocmită de comisia de resort, și care nu include numărul total de proprietari de cote-părți valorice din ÎA „Colonița”, iar lista indicată ca fiind anexa 2 la decizia contestată nu vizează cota-parte din bunurile agricole imobile în procente sau fracții a fiecărei persoane vizate.

La fel, instanța a stabilit că decizia contestată a fost emisă cu depășirea competenței, or, Consiliul sătesc Colonița fără a fi îndreptățit să acționeze a inclus în lista aprobată bunuri agricole imobile proprietate comună, cote-părți, atribuite în calitate de cotă-valorică la privatizarea ÎA „Colonița” a unor bunuri deținute cu drept de proprietate privată în anul 2009 de către Ghimp Viorel și Ghimp Tatiana, sau includerea acestui bun în lista menționată generează drepturi pentru deținătorii de cote- valorice întreprinderii de a pretinde repartizarea acestor imobile, situație ce vine în contradicție cu întinderea dreptului de proprietate al lui Ghimp Viorel, drept care este supus protecției din partea statului.

La 27 noiembrie 2015, Consiliul sătesc Colonița a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că Ghimp Viorel deținea decizia nr.2/3 din 16 martie 2011 cu anexele corespunzătoare, fapt ce se confirmă și prin însăși cererea prealabilă depusă la 23 martie 2014, la care Ghimp Viorel personal a anexat decizia contestată.

Prin urmare considerăm că probele prezentate dovedesc cu certitudine că Ghimp Viorel a omis termenul de prescripţie pentru adresarea în judecată prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrative, iar prima instanţă corect a administrat probele şi justificat a reţinut omiterea termenului de prescripţie de către Ghimp Viorel, pe cînd instanţa de apel nejustificat a concluzionat că la data de 23 mai 2013, Gimp Viorel nu cunoştea despre faptul încălcării drepturilor sale şi că la data depunerii cererii de chemare în judecată la 04 august 2014 nu a omis termenul de prescripţie.

Mai mult decît atît, invocă că Ghimp Viorel nu a solicitat răpunerea în termen, iar instanţa de apel a aplicat eronat prevederile art. 17 a Legii Contenciosului Administrativ şi ilegal a examinai fondul cauzei în calitate de prima instanţă, pronunţînd o soluţie greşită ce afectează securitatea raporturilor juridice apărute ca urmare a adoptării deciziei Consiliului sătesc Coloniţa nr. 2/3 din 16 martie 2011 şi consecinţele juridice create de această decizie.

Menţionează că în rezultatul adoptării deciziei nr.2/3 din 16 martie 2011, practic toate grupele de persoane indicate în anexa nr. 2 a deciziei şi persoanele fizice concrete indicate în anexa nr. 3 a deciziei şi-au realizat dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile atribuite la privatizare înregistrîndu-şi drepturile la OCT Chişinău, iar majoritatea persoanelor care au dobîndit şi au înregistrat dreptul de proprietate în temeiul deciziei nr.2/3 din 16 martie 2011 şi certificatele de proprietate eliberate în temeiul aceste decizii au înstrăinat aceste imobile, iar noii proprietari au devenit dobînditori de bună-credinţă.

Susține că unul din principiile fundamentale a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului este principiul securităţii raporturilor juridice, însă instanța de apel prin admiterea cererii lui Ghimp Viorel și anularea deciziei Consiliului sătesc Coloniţa nr. 2/3 din 16 martie 2018, fără a ține cont de omiterea termenului de prescripţie, a admis o violare a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenție, or, prin anularea deciziei contestate şi în special a anexei nr. 2 şi 3 la decizia respectivă instanţa sa expus şi a lezat drepturile de proprietate a celor circa 150 persoane indicate în anexe.

În acest context, cu referire la jurisprudența CEDO (cauza Ceachir vs Moldova, cererea 11712 /2004) Curtea a constatat că prin neprezentarea unor motive justificate pentru prelungirea termenului de prescripţie de depunere a unui act procedural au fost încălcate drepturile părţilor la un proces echitabil, iar în cauzele Melnic către Moldova și SRL Dacia către Moldova înalta Curte a atenționat că repunerea neîntemeiată în termenul de prescripţie sau neaplicarea termenului de prescripţie în rezultatul căruia se înrăutăţeşte situaţia juridică a unei părţi este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice. Mai susține recurentul că un alt temei de declarare a recursului şi casare a deciziei este aprecierea arbitrară de către instanţă a probelor şi circumstanţelor cauzei, fapt ce adus la o soluţionare greşită a pricinii.

Sau, instanța ținînd cont de faptul că Ghimp Viorel deţine cota de avere din fosta AGŢ Coloniţa în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr.32 din 25 mai 2010, și constatînd că grupul lui Ghimp Viorel compus din 64 persoane se regăseşte în anexa nr. 2 a deciziei contestate, a lăsat fără apreciere făptui că tată lui Ghim Viorel – Ghimp Dumitru face parte din acest grup şi a primit cota de avere în cadrul grupului conform procesului-verbal a comisiei de partajare averii din 10 martie 2008 . Remarcă că instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că conform pct. 3 a deciziei nr. 2/3 din 16 martie 2011 expres este prevăzut că în cazul bunurilor agricole în care dreptul de proprietate a persoanelor nu a fost apreciat va fi aprobat suplimentar, iar în acest sens Ghimp Viorel în calitate de deţinător de cotă valorică în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 32 din 25 mai 2010 nu sa adresat cu cerere corespunzătoare pentru ai fi stabiltă mărimea cotei în careva obiecte din patrimoniul fostei AGŢ Coloniţa.

De altfel, conform procesului-verbal al comisiei de partajare din 10 martie 2008, anexat la materialele cauzei, Ghimp Viorel și-a primit cota de avere în mărime de 34 038 lei în cadrul grupului ce-l reprezintă și și-a valorificat această cotă. Respectiv, insistă că careva drepturi ale lui Ghimp Viorel la adoptarea deciziei nr.2/3 din 16 martie 2011 nu au fost lezate, iar decizia instanței de apel în sensul admiterii acțiunii lui Ghimp Viorel este neîntemeiată. La 02 februarie 2016, Consiliul sătesc Colonița a depus cerere de recurs suplimentară prin care cu referire la prevederile art. 1, 2 din Legea contenciosului administrativ a invocat că instanța de apel nu constatat prin ce au fost vătămate pretinsele drepturi ale lui Ghimp Viorel ca persoană fiziă prin adoptarea deciziei 2/3 din 16 martie 2011, or, faptul că Ghimp Viorel nu se regăsește în anexa 3 la decizia contestată nu constituie încălcarea a drepturilor acestuia de proprietate.

A mai indicat că la examinarea cauzei, instanța de apel a admis încălcarea normelor de drept procesual, iar sub acest aspect indică că, cauza a fost examinată de un judecător care nu era în drept să participe la examinarea, și anume judecătorul Maria Anton, care anterior prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015 a participat la examinarea în ordine de apel a cauzei civile la cererea de chemare în judecată a Primărie Colonița împotriva lui Vlad Corneliu și Ghimp Viorel cu privire la ridicarea sechestrului aplicat pe bunul-imobil grădinița de copii din s. Colonița mun. Chișinău și care este inclusă în anexa 1 a deciziei contestate în speță și ar aparține lui Ghimp Viorel.

Totodată, în contextul încălcării normelor de drept procedural, menționează că prin decizia contestată au fost aprobate cotele-părți în procente din bunurile agricole supuse privatizării a circa 150 de persoane, care în mare măsură au înregistrat dreptul de proprietate la OCT, și care nu au fost atrase în proces, sau ca urmare a examinării în fond a cauzei și anulării deciziei contestate, instanța de apel a soluționat problema dreptului de proprietate a persoanelor respective care nu au fost implicate/atrase în proces. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Consiliul sătesc Colonița este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Sub acest aspect, este neîntemeiată invocarea recurentului cu referire la faptul că judecătorul Marian Anton a participat anterior la adoptarea deciziei din 19 februarie 2015 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Primărie Colonița împotriva lui Vlad Corneliu și Ghimp Viorel cu privire la ridicarea sechestrului aplicat pe bunul- imobil grădinița de copii din s. Colonița mun. Chișinău care aparține lui Ghimp Viorel și care este inclusă în anexa 1 a deciziei contestate în speță, și nu era în drept să participe şi la examinarea prezentului litigiu. Aceasta deoarece obiectul litigiului în prezenta cauză este unul diferit de cît cel examinat de Curtea de apel Chişinău la 19 februarie 2015 şi în procesul căruia instanța nu a soluționat problema drepturilor asupra bunului imobil: grădinița de copii din s. Colonița str. Bogdan Petriceicu Hajdeu 5 mun.

Chișinău, fiind investită cu examinarea chestiunii ce ține de aplicarea sechestrului pe bunul respectiv, pe cînd în cauză din speţă se contestă deciziei Consiliului sătesc Colonița nr. 2/3 din 16 martie 2011, „Cu privire la aprobarea modului și mărimii cotei-valorice în bunuri agricole imobile atribuire la privatizare. Totodată, sunt neîntemeiate și argumentele recursului precum că instanța de apel a soluționat dreptul de proprietate a celor circa 150 persoane cărora prin decizia Consiliului sătesc Colonița nr. 2/3 din 16 martie 2011 le-au fost aprobate cotele-părți în procente din bunurile agricole imobile atribuire la privatizare, sau prin prisma art. 5 al (1), orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Consiliul sătesc Colonița nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Consiliul sătesc Colonița asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul sătesc Colonița ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Consiliul sătesc Colonița se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas