2ra-192/16 — Repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-192/16 prima instanţă: E. Pşeniţa instanţa de apel: A. Albu, A. Toderas, Gh. Liulca ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Botezatu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Botezatu Vasile împotriva Inspectoratului de Poliţie Edineţ şi Platon Nicolae privind repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Botezatu Vasile şi menţinute hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 18 iunie 2015, c o n s t a t ă: La 11 mai 2015, Botezatu Vasile, prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliţie Edineţ privind repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că, la 12 ianuarie 2015, agentul constatator Platon Nicolae, angajat al Inspectoratului de Poliţie Edineţ, i-a întocmit proces-verbal cu privire la contravenţie, cu aplicarea amenzii contravenţionale şi a punctelor de penalizare. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 03 februarie 2015, a fost încetat procesul contravenţional, cu anularea deciziei agentului constatator de sancţionare din 12 ianuarie 2015. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 martie 2015, recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Edineţ a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 03 februarie 2015. Consideră reclamantul că, prin însăşi faptul intentării unui proces contravenţional nelegitim şi emiterii unei decizii de sancţionare, i-au fost aduse suferinţe psihice, fiindu-i afectat nivelul de respect deţinut în societate şi ştirbită imaginea impecabilă în faţa celor din jur.

1 Solicită Botezatu Vasile, încasarea din contul Inspectoratului de Poliţie Edineţ a prejudiciului moral cauzat în sumă de 10 000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate, în mărime de 600 lei. La 18 iunie 2015, reprezentantul reclamantului, avocatul Odobescu Ghenadie, a depus cerere suplimentară, prin care solicită încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 600 lei, în mod solidar, de la copîrîţii Inspectoratul de Poliţie Edineţ şi Platon Nicolae. În drept îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art.art.14 al.1), 2), 1404, 1422 al.1) Cod Civil şi art.art.166, 167 Cod de procedură civilă. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 18 iunie 2015, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015, apelul declarat de de Botezatu Vasile a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 18 iunie 2015. La 01 decembrie 2015, avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Botezatu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 13 octombrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 09 noiembrie 2015. (f.d. 81) Ţinând cont de faptul că avocatul Odobescu Ghenadie a depus cererea de recurs la 01 decembrie 2015, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 21 decembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Inspectoratului de Poliţie Edineţ copia recursului declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Botezatu Vasile, cu înştiinţarea de a depune referinţă. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, intimatul nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare, în prezenta cauză. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, 3 face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Botezatu Vasile, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele lui Botezatu Vasile, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4