2ra-277/16 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor dejudecată

prima instanţă: A. Donos dosarul nr. 2ra-277/16 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Serafimovici Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Cet-Nord” împotriva lui Serafimovici Iurie cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Serafimovici Iurie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 10 iunie 2015, c o n s t a t ă: La 03 februarie 2015 SA „Cet-Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serafimovici Iurie cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data 01 septembrie 2006 apartamentul nr. 39 de pe str. Conev 17 a fost deconectat integral de la sistema centrală de încălzire (actul de deconectare № 4-2688 din 01 septembrie 2006.). În cazul deconectării integrale de la sistema centrală de încălzire, consumatorul achită plata pentru pierderile normative de energie termică în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.707 din 20.09.11, anexa nr.7 p.8-2. În perioada 01 februarie 2012- 31 martie 2014, pîrîtul nu a achitat plata pentru pierderile normative de energie termică, în sumă de totală de 2114, 76 lei. La data 04 august 2014 s-a adresat cu o pretenţie în adresa pîrîtului cu cerinţa de a achita datoria creată, însă ea a fost lăsată fără atenţie, din care motiv a fost nevoit să se adreseze în judecată cu cererea dată.

Solicită încasarea de la Serafimovici Iurie în folosul SA „Cet-Nord” datoria în sumă de 2114, 76 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei suportate la depunerea cererii în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 10 iunie 2015, acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Serafimovici Iurie în beneficiul SA „Cet-Nord” datoria pentru pierderile normative de energie termică în mărime de 2114 , 76 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 24 iunie 2015 Serafimovici Iurie a declarat apel împotriva hotărîrii prime instanţe, solicitînd admiterea apelului şi casarea hotărîrii contestate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Serafimovici Iurie şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că pîrîtul-apelant dispune de dreptul de abitaţie asupra apartamentului nr. 391 din str. Conev 17, mun. Bălţi şi imobilul dat a fost debranşat de la energia termică furnizată de SA „ Cet-Nord”, însă prin spaţiul apartamentului dat au rămas ţevile de tranzit a energiei termice şi conform prevederilor pct. 81, al Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la / reconectara la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 şi modificat prin Hotărîrea Guvernului nr. 707 din 20.09.2011, cu privire la unele măsuri de eficientizare a funcţionării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, pîrîtul-apelant este ţinut juridic să achite pentru energia termică de tranzit.

Instanţa de apel a relevat că astfel, intimatul SA„ Cet-Nord” este îndreptăţit să pretindă plata pentru energia termică consumată prin ţevile de tranzit, în mărimea calculelor şi facturilor eliberate în acest sens, fapt perceput şi acceptat de către pîrîtul-apelant, or, aceasta nici în instanţa de fond, nici în instanţa de apel nu a prezentat probe necesare şi incontestabile care confirmă că dansul a contestat facturile şi cuantumul stabilit în acestea, remise în adresa sa de către intimat, în modul prevăzut de lege. La 09 decembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Serafimovici Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrior judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului recurentul a invocat că este impus de SA „Cet-Nord” în mod eronat, abuziv şi ilegal să achit facturi de plată (pierderi normative) pentru energia termică în mărime de 20% din suprafaţa apartamentului, care se referă la apartamentele deconectate integral de la sistemul centralizat de încălzire fără instalarea altei surse de încălzire. Însă ap.39 este echipat cu sursă autonomă de încălzire din an.2006, deconectarea fiind confirmată prin act de deconectare nr.4-2688 de la 01.09.2000, semnat de părţi. Iar în acest caz p.8.1 .alin.

(2), anexa nr. 7 a HG nr.707 stabileşte modalitatea de plată, după cum urmează: „Plata stabilită în alineatul unu din prezentul punct va fi distribuită în aceeaşi perioadă de încălzire, în mod obligatoriu , 2 de către gestionarul fondului de locuinţe sau furnizor la reducerea plăţilor pentru consumatorii conectaţi la sistemul centralizat de alimentare cu căldură, conform calculului efectuat şi semnat de către gestionar şi furnizor în cazul contractelor încheiate de furnizor cu gestionar, sau furnizor şi consumator, în cazul contractelor încheiate direct de furnizor cu consumator,”. Susţine recurentul că astfel de calcule, semnate de furnizor şi consumator sau gestionar şi furnizor, nu au fost prezentate de către de SA „Cet-Nord.

Instanţele au ignorat prevederile alin. (2) al p.8.1. Au fost însă prezentate în instanţă nişte repartizări aritmetice a unei cantităţi de energie termică de 10%, 15%, 20% (an.2012,2013 şi 2014) fără nici un temei, în lipsa unui calcul transparent şi convingător. Menţionează că pe parcursul anilor 2011,2012,2013 s-a adresat cu contestări în privinţa acestor calcule către SA „Cet-Nord”, în care a indicat că nu este de acord cu mărimea acestor plăţi, solicitînd anularea lor. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Serafimovici Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei 3 recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Serafimovici Iurie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Serafimovici Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 4