2ra-251/16 — Anularea ordinului privind sancţiunea pecuniară, încasarea sumei restante, penalităţii, repararae prejudiciului moral, chelt de judecată

prima instanţă: Sv. Vîşcu dosarul nr. 2ra-251/16 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnăut ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de „Moldpresa Grup” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corsan Ala împotriva „Moldpresa Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea ordinului cu privire la sancţiunea pecuniară, încasarea sumei restante la salariu, încasarea penalităţii, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Corsan Ala şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 15 iulie 2014 Corsan Ala a depus în cerere de chemare în judecată împotriva „Moldpresa Grup” SRL, cu privire la anularea ordinului cu privire la sancţiunea pecuniară, încasarea sumei restante la salariu, încasarea penalităţii, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta Corsan Ala a indicat că a activat în cadrul SA „Moldpresa”, iar după reorganizarea acesteia în SRL „Moldpresa Grup” din anul 2010. Invocă că prin ordinul SRL „Moldpresa Grup” nr. 67 din 14 aprilie 2014, pentru una şi aceiaşi încălcare i-au fost aplicate două sancţiuni disciplinare, una - sub formă de mustrare aspră şi alta - sub formă de reţinere a primei lunare pentru luna martie în sumă totală de 2 000 lei.

Consideră ordinul respectiv ca fiind unul ilegal, emis cu abateri grave de la prevederile legislaţiei în vigoare, deoarece, contrar prevederilor art. 206 Codul Muncii, pîrîtul, facînd trimitere la prevederile Regulamentului de salarizare al SRL Moldpresa Grup”, care conţine norme juridice precum „Amenda”, a dispus reţinerea primei lunare în sumă de 2000 lei pentru luna martie. Susţine că, norma respectivă din regulament este lovită de nulitate absolută şi nu poate produce efecte juridice, deoarece contravine şi prevederilor art. 12 Codul Muncii.

Invocă că încercînd să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, a înaintat în adresa pîrîtului două cereri, prin care a solicitat anularea ordinului şi plăţilor salariale, însă, pîrîtul prin răspunsurile sale a informat-o că prima în sumă de 2000 lei a fost reţinută în temeiul prevederilor art. 211 alin. (3) din Codul Muncii, care prevede că „în interiorul termenului de validitate a sancţiunii disciplinare, salariatului sancţionat nu i se pot aplica stimulări prevăzute la art.203”, însă în cazul dat reclamanta atenţionează că art. 203 din Codul muncii prevede că pentru succese în muncă angajatorul poate aplica stimulări sub formă de mulţumiri, premii, cadouri de preţ şi diplome de onoare, iar conform art. 204 Codul Muncii, stimulare este acea care întruneşte cumulativ următoarele condiţii: se aplică de către angajator de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor; se consemnează într-un ordin, se aduc la cunoştinţa colectivului de muncă şi se înscriu în carnetul de muncă al salariatului.

Însă, în cazul dat premiul acordat de pîrît nu întruneşte condiţiile enumerate mai sus. Indică că, SRL „Moldpresa Grup” a privat-o de o componentă a salariului în sumă de 2 000 lei (prima) pentru perioada în care ea nu avea sancţiune şi anume martie 2014, aşa cum în interiorul termenului de valabilitate a sancţiunii disciplinare salariatului sancţionat nu i se pot aplica stimulări, iar termenul de validitate a sancţiunii disciplinare nu poate depăşi un an din ziua aplicării.

Astfel, reclamanta consideră că termenul de aplicare a sancţiunii a fost afara termenului de valabilitate a sancţiunii disciplinare cuprins între 14.04.2014 -13.04.2015, pe cînd aplicarea sancţiunii în cazul său a avut loc pentru luna martie 2014. În acelaşi context, reclamanta a specificat că potrivit explicaţiei Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, la primele acordate salariaţilor în baza art.203 Codul muncii, nu pot fi atribuite premiile, plata periodică a cărora este prevăzută de sistemul de salarizare, ci doar cele ce (de o singură dată) pentru succese în muncă. De asemenea, Ministerul Muncii în avizul său stipulează că indiferent dacă salariatul are sau nu sancţiuni, acesta nu poate fi privat de premiile plata periodică a cărora este prevăzută de sistemul de salarizare.

Potrivit prevederilor Regulamentului de salarizare al „Moldpresa Grup” SRL ca parte componentă a salariului era inclusiv prima lunară care se achita în dependenţă de volumul vânzărilor lunare. Astfel, reclamanta consideră că pîrîtul urma să diferenţieze plăţile suplimentare la salariu, inclusiv sporurile, suplimentele, primele legate de 2 rezultatele muncii, care se plătesc periodic - fie lunar, fie trimestrial, semestrial sau anual, şi stimulările unice acordate în temeiul art. 203 Codul Muncii. Solicită reclamanta anularea ordinului nr. 67 din 14 aprilie 2014 emis de SRL „Moldpresa Grup” în partea în care i-a fost aplicată sancţiune pecuniară sub formă de reţinere a primei lunare din luna martie în sumă de 2000 lei, încasarea sumei restante la salariu – 2000 lei achitate sub formă de primă lunară, încasarea penalităţii de întîrziere – 218 lei pentru reţinerea plăţilor salariale, a prejudiciului moral – 10 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 februarie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. S-a anulat ordinul nr. 67 din 14 aprilie 2014 emis de SRL „Moldpresa Grup”, în partea aplicării lui Corsan Ala a sancţiunii pecuniare sub formă de reţinere a primei lunare din luna martie în mărime de 2 000 lei. S-a încasat de la SRL „Moldpresa Grup” în beneficiul lui Corsan Ala suma restantă la salariu în mărime de 2000 lei, achitaţi sub formă de primă lunară şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1500 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 04 martie 2015 Corsan Ala a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral, încasarea penalităţii şi a cheltuielilor de judecată şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care a admite pretenţiile.

La 15 iunie 2015 „Moldpresa Grup” SRL, a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acţiunea integral. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015 a fost restituit, apelul declarat de „Moldpresa Grup” SRL, ca fiind depus în afara termenului legal. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Corsan Ala şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel a considerat întemeiată respingerea de către prima instanţă a pretenţiei privind încasarea cheltuielilor de expediere a corespondenţei, or, bonurile anexate la dosar de reclamantă nu confirmă faptul că aceste cheltuieli au fost suportate anume de reclamantă, şi anume în cadrul acestui proces.

Totodată, instanţa de apel a considerat justă respingerea de către prima instanţă a cerinţei reclamantei de încasare a penalităţii pentru reţinerea primei lunare, or, această cerinţă nu se încadrează în limitele normei art. 330 Codul Muncii. În opinia instanţei de apel, prima instanţă corect a respins şi cerinţa cu privire la repararea prejudiciului moral, or, reclamanta Corsan Ala, căreia, în virtutea legii îi revine sarcina probaţiunii, nu a probat şi nu a adus argumente în vederea probării 3 existenţei suferinţelor psihice sau fizice prin lezarea adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice. Referitor la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, instanţa de apel apreciază suma de 1500 lei dispusă spre încasare de către prima instanţă ca fiind un onorariu rezonabil pentru avocat.

Mai mult, instanţa de fond a admis parţial acţiunea şi astfel cheltuielile de asistenţă juridică suportate de reclamantă urmează a fi compensate proporţional cotei-părţi admise din acţiune. La 09 decembrie 2015 „Moldpresa Grup” SRL a declarat recurs, solicitînd admiterea lui, casarea deciziei instanţei de apel şi parţial hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acţiunea în partea anulării ordinului nr. 67 din 14 aprilie 2014 privind aplicarea sancţiunii pecuniare sub formă de reţinere a primei lunare din luna martie în mărime de 2 000 lei, încasarea de la „Moldpresa Grup” SRL în beneficiul său a sumei reţinute de 2 000 lei cu titlu de primă lunară şi asistenţă juridică de 2000 lei.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 09 decembrie 2015 se consideră a fi depus în termen. În motivarea recursului recurenta a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material. În acest sens susţine că în baza ordinului nr. 67 din 14 aprilie 2014 angajatorul a aplicat faţă de Corsan Ala mustrare aspră pentru încălcarea disciplinei muncii conform art. 206 alin. (1) lit. c) Codul Muncii.

Plus la aceasta, prin pct.2 al ordinului a ordonat reţinerea primei lunare din luna martie în mărime e 100 %, ceea ce constituie 2000 lei, conform pct.4.7 din Regulamentul de salarizare Pentru încălcarea disciplinei muncii şi anume neeliberarea bonulu de plată a mărfii realizate, conform pct. 4 al Anexei nr. 2, se efectuează reţineri din prima lunară în mărime de 100 %. Susţine că pentru neeliberarea bonului de plată a mărfii reclamanta a fost sancţionată disciplinar şi anume prin mustrare aspră conform alin. (1) lit.c) art. 206 Codul Muncii şi ca măsură suplimentară de influenţă legală asupra salariatului – prin reţinerea primei lunare din luna martie în mărime de 100 %, 2000 lei, măsură ce reese din prevederile alin. (3) art. 211 Codul Muncii, conform căruia în interiorul termenului de validitate a sancţiunii disciplinare, salariatului sancţionat nu i se poate aplica stimulări prevăzute de art. 203 Codul Muncii.

4 Astfel, în opinia recurentului, argumentele apelantului nu pot servi temei de admitere a acţiunii integral. Reiterează că a fost ordonată reţinerea primei lunare a angajatei din luna martie în mărime de 100 %, 2000 lei, dar nu a premiei, precum a interpretat apelantul. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Conform art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. Conform art. 430 alin. (1) CPC, sînt în drept să declare recurs părţile şi alţi participanţi la proces.

Conform art. 429 alin. (4) CPC, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărîrile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374. La caz se constată că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 februarie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. S-a anulat ordinul nr. 67 din 14 aprilie 2014 emis de SRL „Moldpresa Grup”, în partea aplicării lui Corsan Ala a sancţiunii pecuniare sub formă de reţinere a primei lunare din luna martie în mărime de 2 000 lei.

S-a încasat de la SRL „Moldpresa Grup” în beneficiul lui Corsan Ala suma restantă la salariu în mărime de 2000 lei, achitaţi sub formă de primă lunară şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1500 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 04 martie 2015 Corsan Ala a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral, încasarea penalităţii şi a cheltuielilor de judecată şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care a admite pretenţiile. La 15 iunie 2015 hotărîrea menţionată a fost contestată cu apel şi de către „Moldpresa Grup” SRL, care însă a fost restituit prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015 ca fiind depus în afara termenului legal.

La acest segment se va remarca că prin decizia instanţei de apel din 29 septembrie 2015, casarea cărei se solicită prin prezentul recurs, a fost examinat şi respins apelul declarat de Corsan Ala, apelul „Moldpresa Grup” SRL fiind anterior restituit. Prin urmare, „Moldpresa Grup” SRL, nu este în drept să declare recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care hotărârea primei instanţe a fost menţinută, or art. 429 alin. (4) CPC direct statuează că nu pot fi atacate cu recurs 5 hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac. În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de „Moldpresa Grup” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), c), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de „Moldpresa Grup” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 6