2rac-21/16 — Rezilierea contractului, incasarea despăgubirilor şi a venitului ratat

Dosarul nr.2rac-21/16 Instanţa de fond: Judecătoria sec. Ciocana, mun. Chișinău – I. Tutunaru Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol DECIZIE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova, Judecători Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Firma de Cercetare, Producţie şi Construcţie „Stilobat” COOP împotriva Societăţii pe Acţiuni „Termorelectrica”, succesor în drepturi al Societăţii pe Acţiuni „Centrala Electrică de Termoficare nr.2” cu privire la rezilierea contractului, încasarea despăgubirilor şi a venitului ratat, acţiunea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „Centrala Electrică de Termoficare nr.2” către Firma de Cercetare, Producţie şi Construcţie „Stilobat” COOP privind nulitatea contractului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Centrala Electrică de Termoficare nr.2”, s-a menținut fără modificări hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 20 februarie 2015, hotărîrea suplimentară din 20 martie 2015, încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 martie 2015, CONSTATĂ : La 04 august 2008 FCPC „Stilobat” COOP s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SA „CET-2”, solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate asupra halei pentru prelucrarea deşeurilor, situată în mun. Chişinău, str. Transnistria, cu stabilirea cotelor ideale în mărime de 40,4 % în proprietatea „CET-2” SA şi 59,6 % în proprietatea FCPC „Stilobat” COOP. (f.d.4-5, vol.I) În motivarea cerinţelor reclamantul a invocat că la 07 august 1998 între FCPC „Stilobat” COOP şi „CET-2” SA a fost încheiat contractul nr.1-C/7 privind organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor, prin care părţile s-au obligat să construiască şi să doteze cu echipament hala şi să o exploateze în scopul prelucrării deşeurilor.

În conformitate cu pct. 3.2 al contractului spaţiile industriale proiectate 1 şi construite devin proprietatea ambilor părţi, proporţional aportului fiecăruia. Valoarea de deviz a halei a fost aprobată de ambele părţi în mărime de 576 569 lei. Lucrările de construcţie-montaj au fost executate de către FCPC „Stilobat” COOP în valoare de 343 723 lei, ceea ce constituie 59,6 % din valoarea de deviz, iar „CET-2” SA în mărime de 232 846 lei, ceea ce constituie 40,4 %. Accesul pe teritoriul halei a FCPC „Stilobat” COOP din anul 2003 a fost interzis. La 06 noiembrie 2008 „CET-2” SA a înregistrat dreptul de proprietate la OCT asupra halei pentru prelucrarea deşeurilor, devenind proprietatea exclusivă a acesteia.

La 08 octombrie 2008 „CET-2” SA a înaintat o acţiune reconvenţională împotriva FCPC „Stilobat” COOP, solicitînd declararea nulităţii contractului nr.1- C/7 din 07 august 1997 privind organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor. (f.d.71, vol.I) În motivarea cererii s-a indicat că actul juridic urmează a fi declarat nul, deoarece directorul „CET-2” SA G. Barbaroşie nu a avut dreptul de semnătură, fiindcă pînă la data de 27 octombrie 1997 „CET-2” SA nu a avut statut de persoană juridică, fiind o subdiviziune a ÎS „Moldenergo”. Prin hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripţie din 22 decembrie 2008 acţiunea FCPC „Stilobat” COOP a fost admisă, s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra halei pentru prelucrarea deşeurilor, situată în mun.

Chişinău, str. Transnistriei cu determinarea cotelor ideale ale părţilor în mărime de 40,4 % - „CET-2” SA şi 59,4 – FCPC”Stilobat” COOP. S-a încasat de la „CET-2” SA în beneficiul FCPC „Stilobat” COOP suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi taxa de stat în mărime de 10 112 lei. Acţiunea reconvenţională a „CET- 2” SA a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. (f.d.129-132, vol.I) Curtea de Apel Economică prin decizia din 04 martie 2009 a respins apelul declarat de către „CET-2” SA. Cererea de apel depusă de către FCPC „Stilobat” COOP a fost admisă, fiind modificată hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripţie din 22 decembrie 2008, încasînd de la „CET-2” SA în beneficiul FCPC „Stilobat” COOP cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută fără modificări. (f.d.174, 175-178, vol.I) Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 august 2009 s-a admis recursul declarat de către „CET-2” SA. S-a casat decizia Curţii de Apel Economice din 04 martie 2009 şi hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripţie din 22 decembrie 2008 cu restituirea pricinei spre rejudecare în Judecătoria Economică de Circumscripţie. (f.d.219-223, vol.I) Prin încheierea Judecătoriei economice de circumscripţie din 23 februarie 2010 a fost introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru şi Agenţia Proprietăţii Publice. (f.d.99, vol.III) La 14 mai 2010 reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitînd rezilierea contractului nr.1-C/7 din 07 august 1998, repararea prejudiciului material în mărime de 1 961 958,61 lei, prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 17 812 lei.

(f.d.103- 105, vol.III) 2 Ulterior, la 21 decembrie 2011 reclamantul şi-a concretizat pretenţiile, solicitînd repararea prejudiciului material în mărime de 4 702 051,52 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 17 812 lei. (f.d.146-150, vol.III) Prin încheierea Judecătoriei comerciale de circumscripţie din 21 iunie 2012 cauza civilă a fost transmisă după competenţă la Judecătoria sec. Ciocana, mun. Chişinău. (f.d.189, vol.III) Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău prin încheirea din 03 decembrie 2012 a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Economiei şi menţinută această calitate Agenţiei Proprietăţii Publice. (f.d.225, vol.III) La 25 iunie 2014 FCPC „Stilobat” COOP şi-a concretizat cerinţele, solicitînd repararea prejudiciului material în mărime de 1 234 065,18 lei, obligarea „CET- 2” SA să asigure reclamantei acces în hala de prelucrare a deşeurilor pentru evacuarea utilajelor, echipamentelor şi blocurilor de piatră.

(f.d.146-150, vol.IV) Prin cererea de concretizare din 16 decembrie 2014 reclamanta a solicitat rezilierea contractului nr.1-C/1 din 07 august 1998 din motivul neexecutării obligaţiilor contractuale, repararea prejudiciului în mărime de 2 742 081,8 lei, indexată în dependenţă de rata inflaţiei, încasarea din contul „CET-2” SA în beneficiul FCPC „Stilobat” COOP a venitului ratat în mărime de 933 418 lei, compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 27 057 lei. (f.d.2-5, vol.V) Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 februarie 2015 acţiunea FCPC „Stilobat” COOP a fost admisă parţial. S-a încasat de la „CET-2” SA în beneficiul FCPC „Stilobat” COOP prejudiciul efectiv indexat în dependenţă de rata inflaţiei în mărime de 2 769 138,80 lei.

S-a respins pretenţia FCPC „Stilobat” COOP privind încasarea venitului ratat în mărime de 93 341 lei. Acţiunea reconvenţională a „CET-2” SA a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d.142, vol.VI) Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău prin încheierea din 20 martie 2015 a corectat eroarea strecurată în dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 februarie 2015, prin indicarea corectă a cuantumului venitului ratat în mărime de 933 418 lei. (f.d.164-165, vol.VI) Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 martie 2015 a fost reziliat contractul nr. 1-C/7 din 07 august 1998 privind organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor, încheiat între FCPC „Stilobat” COOP şi „CET-2” SA.

(f.d.166-169, vol.VI) Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, la 20 martie 2015 „CET-2” SA a contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de către FCPC „Stilobat” COOP să fie respinsă ca neîntemeiată şi tardivă, iar acţiunea reconvenţională să fie admisă. (f.d.172-174, 201-203, vol.VI) La 12 mai 2015 Ministerul Economiei a depus cerere de alăturare la apel, solicitînd casarea actului judecătoresc cu emiterea unei noi soluţii, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca nefondată şi tardivă, iar acţiunea reconvenţională să fie admisă. (f.d.218-2019, vol.VI) 3 Prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 16 iunie 2015 „CET-2” SA şi-a modificat denumirea în „Termoelectrica” SA.

(f.d.5, vol.VI) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către „Termoelectrica” SA, succesor în drepturi a „CET-2” SA, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 februarie 2015, încheierea din 20 martie 2015, prin care a fost corectată eroarea materială strecurată în dispozitivul hotărîrii din 20 februarie 2015 şi hotărîrea suplimentară din 20 martie 2015, prin care s-a dispus rezilierea contractului nr. 1-C/7 din 07 august 1998 privind organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor, încheiate între FCPC „Stilobat” COOP şi „CET-2” SA. Nefiind de acord cu soluţia intanţei de apel, la 27 octombrie 2015 „Termoelectrica” SA a depus cerere de recurs, suplinind-o la 15 ianuarie 2016, prin care a solicitat casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 20 februarie 2015, hotărîrii suplimentare din 20 martie 2015, deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă, iar acţiunea reconvenţională admisă. (f.d.50-56, 84-91, vol.VI) În motivarea recursului recurenta a menţionat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor importante invocate în cererea de apel, a examinat superficial litigiul. La 18 decembrie 2015 FCPC „Stilobat” COOP a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil. (f.d.76-77, vol.VI) Referinţă la cererea de recurs a depus la 05 ianuarie 2016 şi Ministerul Economiei, solicitînd casarea actelor de dispoziţie ale instanţelor de judecată cu emiterea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca tardivă şi neîntemeiată, iar cererea reconvenţională să fie admisă integral.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 29 septembrie 2015 şi expediadă în adresa recurentei la 30 septembrie 2015. (f.d.36-44, 45, Vol.VI). Recursul declarat la 27 octombrie 2015, demonstrează exercitarea dreptului de atac în termen. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către „Termoelectrica” SA întemeiat, și care urmează să fie admis din următoarele considerente.

În speţă, la 04 august 2008 reclamanta s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva „CET-2” SA, solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate asupra halei pentru prelucrarea deşeurilor, situată în mun. Chişinău, str. Transnistria, cu stabilirea cotelor ideale în mărime de 40,4 % în proprietatea „CET-2” SA şi 59,6 % în proprietatea FCPC „Stilobat” COOP. (f.d.4-5, vol.I) 4 La 08 octombrie 2008 „CET-2” SA a înaintat o acţiune reconvenţională împotriva FCPC „Stilobat” COOP, solicitînd declararea nulităţii contractului nr.1- C/7 din 07 august 1997 privind organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor. (f.d.71, vol.I) Litigiul a fost obiect de examinare atît în prima instanţă, instanţa de apel cît şi cea de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei reclamanta şi-a modificat de mai multe ori pretenţiile din acţiune, solicitînd în final rezilierea contractului nr.1-C/1 din 07 august 1998 pe motivul neexecutării obligaţiilor contractuale, încasarea despăgubirilor din contul pîrîtului, indexate în dependenţă de rata inflaţiei, în mărime de 2 742 081,8 lei, încasarea din contul „CET-2” SA în beneficiul FCPC „Stilobat” COOP a venitului ratat în mărime de 933 418 lei, compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 27 057 lei.

(f.d.2-5, vol.V) Pîrîtul „CET-2” SA şi-a menţinut pretenţiile privind declararea nulităţii contractului nr. 1-C/7 din 07 august 1998. Prima instanţă, soluţionînd litigiul, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, dispunînd rezilierea contractului nr. 1-C/7 din 07 august 1998 privind organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor, încheiat între FCPC „Stilobat” COOP şi „CET-2” SA, încasarea de la „CET-2” SA în beneficiul FCPC „Stilobat” COOP a prejudiciului efectiv indexat în dependenţă de rata inflaţiei în mărime de 2 769 138,80 lei, respingerea pretenţiei FCPC „Stilobat” COOP privind încasarea venitului ratat în mărime de 933 418 lei; respingerea acţiunii reconvenţionale a „CET-2” SA (f.d.142, 164-165, 166-169, vol.VI).

Soluţia instanţei de fond a fost menţinută şi de către instanţa de apel. Instanţele de judecată corect au constatat că la 07 august 1998 a fost încheiat între „CET-2” SA şi FCPC „Stilobat” COOP contractul nr. 1-C/7 privind oranizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor, prin care „CET-2” SA s-a obligat să pună la dispoziţie terenul necesar pentru construcţia halei, în care urmau a fi prelucrate deşeurile, iar FCPC „Stilobat” COOP să execute lucrările de construcţii, montaj ale halei, efectuează investigaţii în domeniul prelucrării deşeurilor şi elaborării procesului tehnologic, să asigure cu utilaj şi mecanisme conform graficului coordonat cu „CET-2” SA. Conform pct.3.2 al contractului spaţiile industriale proiectate şi construite devin proprietatea ambelor părţi, proporţional aportului fiecăruia şi se înregistrează corespunzător în registrul bunurilor imobile.

Conform actelor de recepţie a lucrărilor, calculului cotelor de participare la construcţia halei şi procesului verbal de recepţie finală nr.1 din 15 decembrie 2004 „CET-2” SA a investit în construcţia halei 232 846 lei, ceea ce constituie 40,4 % din valoarea de deviz, iar FCPC „Stilobat” COOP a investit 343 723 lei, ceea ce constituie 59,6 %. „CET-2” SA la 06 noiembrie 2008 a înregistrat dreptul de proprietate asupra întregului bun, devenind unicul proprietar al bunului în litigiu. Instanţele au constatat că reclamanta este îndreptăţită să solicite rezilierea contractului din cauza neexecutării obligaţiilor de către pîrîtă şi restiuirea sumelor învestite în construcţia halei, indexate în dependenţă de rata inflaţiei.

Nestabilind 5 temeiuri de a declara nul contractul nr. 1-C/7 din 07 august 1998, instanţele de judecată au considerat oportun de a respinge acţiunea reconvenţională ca neîntemeiată. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău și Curtea de Apel Chișinău au judecat corect litigiul în partea pretenţiilor privind legalitatea contractului nr. 1-C/7 din 07 august 1998 şi rezilierea acestuia ca urmare a neexecutării, însă eronat au apreciat probele administrate şi au aplicat normele de drept material cu privire la acordarea despăgubirilor.

Instanţa de recurs a constatat că cauza civilă este constituită din cererea de chemare în judecată depusă de către FCPC „Stilobat” COOP privind rezilierea contractului nr.1-C/7 din 07 august 1998 din motivul neexecutării obligaţiilor contractuale, repararea prejudiciului material, a venitului ratat şi acţiunea reconvenţională a „CET-2” SA privind declararea nulităţii contractului privind organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor. Ambele acţiuni rezultă din contractul nr. 1-C/7 din 07 august 1998. Contractul nr. 1-C/7 din 07 august 1998 a fost încheiat de către părţi avînd drept scop organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor, prin care părţile s-au obligat să construiască şi să doteze cu echipament hala şi să o exploateze în scopul prelucrării deşeurilor.

În conformitate cu pct. 3.2 al contractului spaţiile industriale proiectate şi construite devin proprietatea ambelor părţi, proporţional aportului fiecăruia. „CET-2” SA nu a respectat prevederile contractuale şi la 06 noiembrie 2008 a înregistrat exclusiv pe numele său dreptul de proprietate la OCT asupra halei pentru prelucrarea deşeurilor. (f.d.64, vol.I) „CET-2” SA a solicitat declararea nulităţii contractului nr.1-C/7 din 07 august 1997 cu privire la organizarea activităţii de prelucrare a deşeurilor, invocînd drept temei de declarare a nulităţii contractului faptul că directorul „CET- 2” SA G. Barbaroşie nu a avut dreptul de a semna respectivul contract, or la data de 27 octombrie 1997 nu avea statut de persoană juridică, fiind doar o subdiviziune a ÎS „Moldenergo”.

La acest segment, instanţele de judecată corect au reţinut că contractul a fost încheiat în modul şi ordinea prevăzută de Codul civil, fiind semnat de reprezentanţii părţilor confirmate prin aplicarea ştampilelor acestora. Din prevederile art. 226 Cod civil rezultă că în cazul în care atribuţiile persoanei privind încheierea actului juridic sînt limitate prin contract, iar împuternicirile organului persoanei juridice – prin actul de constituire, în comparaţie cu cele stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanţele în care se încheie actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în care se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări.

6 Careva argumente în susţinerea acestor prevederi legale „CET-2” SA nu a prezentat instanţei, părţile acoperind posibilul viciu prin acceptare şi executarea în parte a contractului. Mai mult ca atît, instanţele au constatat că contractul a fost semnat la 07 august 1998, iar alegaţiile „CET-2” SA precum că anul încheierii contractului a fost modificat unilateral de către reclamant sunt eronate, or la cererea reconvenţională a fost anexată copia contractului care conţine corectări identice cu copia contractului prezentat de către reclamant. Astfel, anul 1997, în contractul nr. 1-C/7 din 07 august 1998 a fost aplicat din greşeală, fiind ulterior corectat pe exemplarele contractului aflate la ambele părţi.

Prin urmare, temeiuri de declarare a nulităţii acestuia nu există, iar cererea reconvenţională corect a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Fiind un contract legal, FCPC „Stilobat” COOP a solicitat rezilierea acestuia pe motivul neexecutării de către „CET-2” SA a pct. 3.2. Potrivit art. 748, alin. (2) Cod civil contractele cu executare succesivă în timp pot fi reziliate de orice parte pentru motive întemeiate, fără respectarea unui termen de graţie sau somaţie. Există motiv întemeiat atunci cînd, luîndu-se în considerare toate împrejurările cazului şi interesele ambelor părţi, nu se poate pretinde nici unei dintre ele continuarea raporturilor contractuale pînă la expirarea termenului de graţie sau de somaţie.

Instanţele de judecată just au constatat că neexecutarea de către pîrît a obligaţiilor contractuale de înregistrare a dreptului de proprietate asupra halei pentru prelucrarea deşeurilor pe cote-părţi după darea construcţiei în exploatare, stipulate în pct.3.2 al contractului nr. 1-C/7 din 07 august 1998, sistarea de către pîrît a exploatării halei mai departe prin interzicerea accesului reclamantului în spaţiile de producere, reprezintă un motiv temeinic de reziliere a contractului cu executare succesivă. Drept urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale de către „CET-2” SA, şi rezilierii contractului FCPC „Stilobat” COOP pretinde recuperarea prejudiciului material şi a venitului ratat. Pîrîtul în cadrul judecării cauzei a invocat că pretenţiile reclamantului privind încasarea prejudiciului urmează a fi respinse ca depuse tardiv.

La acest aspect, instanţa de recurs remarcă că instanţele de judecată corect au conchis că încălcarea de către pîrît a obligaţiilor contractuale începînd cu anul 2000, refuzul de a înregistra dreptul de proprietate asupra halei după darea acesteia în exploatare a fost manifestată prin scrisoarea nr. 38/558 din 16 iunie 2006 şi proiectul contractului de locaţiune, expediate în adresa reclamantului. Astfel, de la 16 iunie 2006 a început a curge termenul de prescripţie pentru reclamant. Acţiunea înaintată la 11 august 2008 demonstrează respectarea termenului de trei ani în interiorul căruia reclamantul îşi poate valorifica dreptul la acţiune. FPCP „Stilobat” COOP a solicitat de la „CET-2” SA despăgubire în mărime de 2 742 081,80 lei.

Suma prejudiciului a fost descifrată şi argumentată de reclamant după cum urmează: 7 - suma de 1 067 534,6 lei constituie costul lucrărilor de construcţie-montaj al halei de prelucrare a deşeurilor, incluse în devizul de cheltuieli aprobat de „CET- 2” SA şi semnat de FPCP „Stilobat” COOP la 20 august 1998 şi probată prin actele de recepeţie a lucrărilor nr. 6 şi 7 din aprilie 2000 în mărime de 187 377,81 lei şi respectiv 71 8322,05 lei; actul de recepţie a lucrărilor nr.8 din aprilie 2003 în sumă de 84 523,72 lei, suma totală fiind de 343 723 lei, reprezentînd costul lucrărilor ce constituie cota-parte din construcţia halei de prelucrare a deşeurilor. La indexarea sumei de 343 723 lei în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioadele începînd cu luna recepţiei lucrărilor şi pînă în luna octombrie 2014, costul acestor lucrări constituie în total suma de 723 811,6 lei.

- costul altor lucrări neincluse în devizul de cheltuieli aprobat de „CET-2” SA şi semnat de FPCP „Stilobat” COOP la 04 septembrie 1998 în sumă totală de 253 640 lei. La alte lucrări reclamanta a indicat: 1. costul lucrărilor şi materialelor de construcţii pentru instalarea apeductului în interior şi exterior în sumă de 17 603,75 lei, reflectat în actul de recepţie a lucrărilor nr.9 din iunie 2002. (f.d.15, vol.V) Aceste lucrări sunt confirmate în procesul-verbal de recepţie finală a lucrărilor şi darea în exploatare a construcţiei nr.1 din 15 decembrie 2004. Prin indexarea sumei de 17 603,75 lei în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioada începînd cu luna recepţiei lucrărilor şi pînă în luna octombrie 2014, costul acestor lucrări constituie suma de 45 838, 6 lei.

2.Costul lucrărilor şi a materialelor de construcţii pentru amenajarea depozitului pentru păstrarea bunurilor materiale şi a inventarului gospodăresc în mărime de 29 648 lei, reflectat în actul de recepţie a lucrărilor nr. 11 din aprilie 2002. (f.d.19, vol.V) Prin indexarea sumei de 29 648 lei în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioada începînd cu luna recepţiei lucrărilor şi pînă în luna ocrombrie 2014, costul acestor lucrări constituie suma de 79 979,1 lei. 3.Costul lucrărilor şi a materialelor de construcţii pentru instalarea rezervuarului metalic de păstrare a cimentului în volum de 60 tone în sumă de 145 016,41 lei, reflectat în actul de recepţie a lucrărilor nr.12 din aprilie 2003. (f.d.23, vol.V) Prin indexarea sumei de 145 016,41 lei în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioada începînd cu luna recepţiei lucrărilor şi pînă în luna octombrie 2014, costul acestor lucrări constituie 363 238,9 lei.

4.Costul lucrărilor de coordonare a proceselor tehnologice, de eliberare a autorizaţiilor (de producere, sanitară), investigaţiilor şi încercărilor de laborator a cărămizilor, coteleţului în sumă de 15 942,41 lei, confirmat prin actul de recepţie a lucrărilor nr. 01/04 din 15 iunie 2004. (f.d.35, vol.V) La indexarea sumei de 15 942,41 lei în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioada începînd cu luna recepţiei lucrărilor şi pînă în luna octombrie 2014, constul acestor lucrări constituie suma de 34 553,7 lei. - costul lucrărilor de montaj şi a utilajului de fabricare a materialelor şi elementelor din deşeurile industriale în sumă de 298 666,99 lei, reflectat în actul de recepţie a lucrărilor nr. 10 din mai 2001. În opinia reclamantului efectuarea acestor lucrări sunt recunoscute de către pîrît prin întocmirea actului nr.1 din 24 8 septembrie 2014 privind constatarea utilajului montat şi permisiunea de a fi demontat şi evacuat.

Prin indexarea sumei de 298 666,99 lei în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioada începînd cu data recepţionării lucrărilor şi pînă în luna octombrie 2014, costul acestor lucrări constituie suma de 840 995,2 lei. - costul utilajului pentru prelucrarea deşeurilor, care nu a fost montat (destinat extinderii producerii) constituie suma de 283 668,35 lei. La indexarea sumei de 283 668,35 lei în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioada începînd cu luna de recepţie a lucrărilor şi pînă în luna octombrie 2014, costul acestor lucrări constituie 579 911,6 lei. Astfel reclamanta a solicitat încasarea sumei de 2 742 081,80 lei, calculată prin metoda indexării în dependenţă de rata inflaţiei. Potrivit art. 602, alin. (1), (2), (4) Cod civil în cazul în care nu se execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel, dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. În cazul unui contract sinalagmatic, creditorul poate cere despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiei debitorului doar după rezoluţiune, conform art.737. Prin prisma art. 609, alin. (3) coroborat cu art. 738, alin. (2), lit.a) Cod civil rezultă că creditorul poate cerere despăgubiri în locul întregii prestaţii dacă nu are interes în prestaţia parţială. Debitorul dă compensaţie în bani în locul restituirii în natură a prestaţiei dacă în funcţie de caracterul prestaţiei, restituirea în natură este imposibilă. La caz, s-a constatat că deşi FPCP „Stilobat” COOP şi-a executat obligaţia de construire a halei, „CET-2” SA a neglijat prevederile pct.3.2 din contract şi a înregistrat întregul bun pe numele său.

Reclamantul în locul dreptului de proprietate asupra cotei - părţi de 59,6 % din bun a solicitat despăgubirii prin calcularea sumelor investite de el în construcţia halei cu indexarea acestora în dependenţă de rata inflaţiei. Temeinicia pretenţiilor reclamantului privind încasarea prejudiciului rezultă din neexecutarea obligaţiilor contractuale de înregistrare pe cote-părţi a dreptului de proprietate asupra halei pentru prelucrarea deşeurilor, după darea în exploatare a construcţiei, obligaţie stipulată în pct. 3.2 al contractului nr.1-C/7 din 07 august 1998. Pîrîtul a înregistrat dreptul de proprietate exclusiv pe numele său; pe o perioadă de nouă ani a deteriorat şi dezmembrat utilajul de prelucrare a deşeurilor, a împiedicat accesul reclamantului în bunul imobil, staţionînd forţat exploatarea halei atît de către „CET-2” SA cît şi de către FPCP „Stilobat” COOP.

Conform devizului de cheltuieli „CET-2” SA şi FPCP „Stilobat” COOP au coordonat costul lucrărilor halei de prelucrare a deşeurilor la suma globală de 576 569 lei. (f.d.90-100, vol.V) Potrivit procesului verbal de recepţie finală nr. 1 din 15 decembrie 2004 lucrările au fost finisate în luna noiembrie 2004, valoarea obiectului fiind estimată în sumă de 576 569 lei.

(f.d.25-28, vol.I) 9 Reieşind din valoarea obiectului litigiului la data recepţiei finale, aportul FPCP „Stilobat” COOP la construcţia halei, confirmate prin acte de recepţie a lucrărilor executate, este în mărime de 343 723 lei, ceea ce constituie 59,6 %, iar aportul „CET-2” SA este în sumă de 232 846 lei, ceea ce constituie 40,4 %. Colegiul lărgit constată că pretenţia privind încasarea despăgubirilor prejudiciului prin indexarea sumelor investite de FPCP ”Stilobat” COOP în dependenţă de rata inflaţiei a fost soluţionată incorect de instanţele ierarhic inferioare, prin aplicarea prevederilor alin.5) al art. 609 Cod civil. Aliniatele (2) şi (5) al art. 609 Cod civil stabilesc că despăgubirile se acordă într-o sumă bănească globală.

Pot fi acordate însă despăgubiri sub formă de plăţi efectuate periodic în dependenţă de natura prejudiciului. Despăgubirile sub formă de plăţi periodice se indexează în dependenţă de rata inflaţiei. Instanţa de recurs consideră că despăgubirile pretinse de către reclamant nu se includ în categoria de despăgubiri sub formă de plăţi periodice, care s-ar indexa în dependenţă de rata inflaţiei. În susţinerea poziţiei sale Colegiul lărgit reţine că calculul sumelor indexate prezentate de reclamantă sînt efectuate conform calculatorului indicelui preţurilor de consum de pe pagina web a Biroului Naţional de Statistică în corespundere cu structura coşului mediu de consum al gospodăriilor populaţiei.

Metoda respectivă de indexare este aplicabilă cazurilor, în care sînt implicaţi consumatorii. În speţă, instanţa de recurs remarcă că părţile litigante sînt profesionişti şi nu au calitatea de consumatori, iar obiectul litigiului îl constituie un bun imobil existent, construit de ei în comun. Reclamantul, renunţînd la dreptul de proprietate asupra bunului construit în comun, a solicitat compensarea cheltuielilor sale investite în construcţia bunului cu indexarea acestora. Potrivit art. 1, 3, şi 6, alin.1) al Legii cu privire la activitatea de evaluare nr. 989-XVI din 18 aprilie 2002 evaluarea reprezintă un proces de determinare a valorii obiectului la o dată concretă, ţinîndu-se cont de factorii fizici, economici, sociali şi de altă natură, care influenţează asupra valorii.

Obiecte ale evaluării sînt bunurile mobile, bunurile imobile şi drepturile asupra lor; activele nemateriale – drepturile asupra obiectelor proprietăţii industriale, drepturile de autor, drepturile asupra resurselor naturale etc.; întreprinderile în calitate de complexe patrimoniale; afacerea (businessul); valorile mobiliare, obligaţiile debitoare şi creditoare; lucrările şi serviciile, informaţia; alte obiect. La estimarea valorii obiectelor evaluării se aplică metoda analizei comparative a vînzărilor, care se bazează pe estimarea valorii obiectului prin compararea lui cu alte obiecte similare, vîndute sau propuse spre vînzare; metoda veniturilor, care se bazează pe estimarea viitoarelor venituri şi cheltuieli, legate de utilizarea obiectului evaluării; metoda cheltuielilor, care se bazează pe estimarea cheltuielilor pentru crearea unui obiect analogic celui de evaluat sau a cheltuielilor pentru înlocuirea obiectului supus evaluării.

Art.13 al Regulamentului provizoriu privind evaluarea bunurilor imobiliare, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 958 din 04 august 2003 statuează că metoda 10 cheltuielilor constă în estimarea valorii de piaţă a obiectului evaluării ca totalitatea cheltuielilor necesare pentru crearea lui în stare curentă sau reproducerea calităţii lui de consum. Prevederile legale enunţate mai sus au fost aplicate de către Bursa Imobiliară „Lara”, care la iniţiativa instanţei de judecată a întocmit un raport de evaluare a bunului imobil în litigiu, ajungînd la concluzia că valoarea obiectului determinată prin metoda cheltuielilor, constituie suma de 1 520 000 lei. (f.d.7-21, vol.IV) Raportînd sumele investite de către părţi la valoarea imobilului stabilită prin metoda cheltuielilor „CET-2” SA urmează să achite FPCP „Stilobat” suma de 905 920 lei (1 520 000 x 59,6%), şi în această parte pretenţiile FPCP „Stilobat” COOP urmează să fie admise.

Colegiul lărgit remarcă că reclamanta a solicitat şi încasarea costului altor lucrări neincluse în devizul de cheltuieli aprobat de „CET-2” SA şi semnat de FPCP „Stilobat” COOP la 04 septembrie 1998 în sumă totală de 253 640 lei; costul lucrărilor de montaj cît şi costul utilajului montat în sumă de 298 666,99 lei, indexate în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioada începînd cu data recepţionării lucrărilor şi pînă în luna octombrie 2014 în suma de 840 995,2 lei; costul utilajului pentru prelucrarea deşeurilor, care nu a fost montat (destinat extinderii producerii) în suma de 283 668,35 lei, indexată în dependenţă de rata inflaţiei pentru perioada începînd cu luna de recepţie a lucrărilor şi pînă în luna octombrie 2014, estimate în sumă de 579 911,6 lei.

La acest segment, instanţa de recurs reţine prevederile art. 118, alin. (1) CPC conform căruia fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, dacă legea nu dispune altfel. Reclamanta îşi întemeiază pretenţiile pe actele de recepţie a lucrărilor şi actul nr.1 din 24 septembrie 2014 privind constatarea utilajului montat şi permisiunea acordată de către comisie reclamantului de a fi demontat şi evacuat. Prin prisma pct. 2.4 al contractului nr. 1-C/7 din 07 august 1998 rezultă că FPCP „Stilobat” execută lucrările de construcţii-montaj ale halei, efectuează investigaţii în domeniul prelucrării deşeurilor şi elaborarează procesul tehnologic, asigură cu utilaj şi mecanisme conform graficului coordonat cu „CET-2” SA.

Astfel, instanţa de recurs nu poate pune la baza hotărîrii probele prezentate de către reclamant în susţinerea poziţiei sale, ori actele de recepţie a lucrărilor, la care face trimitere reclamanta sînt semnate unilateral. Pretenţiile privind cheltuielile de montare nefiind probate în ordinea prevăzută de lege. Cu referire la utilajul indicat în actul nr. 1 din 29 aprilie 2014, evaluat de reclamant la suma de 298 666,99 lei, instanţa de recurs reţine că pîrîtul nu pretinde la acesta, acordîndu-i reclamantului posibilitatea de a-l demonta şi evacua, deaceea costul utilajului nu poate fi încasat de la pîrît. Reclamanta a pretins şi despăgubiri din contul producţiei obţinute în urma dării în exploatare a halei.

În temeiul încheierii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11 aprilie 2013 Centrul Naţional de Expertize Judiciare a efectuat experiza în construcţii, constatînd prin raportul de expertiză nr. 1769 din 19 aprilie 2013, valoarea de piaţă 11 a producţiei blocuri de piatră depozitate în hală, care constituie: producţia de piatră - 1430,17 lei, producţia din cărămidă 11 003,63 lei. Punctul 3.3 al contractului prevede că venitul obţinut din realizarea producţiei se repartizează între părţi în proproţii de 50/50 %. Astfel reieşind din prevederile contractului raportat la concluziile experţilor, expuse în raportul de expertiză nr. 1769 din 19 aprilie 2013, „CET-2” SA urmează să achite FCPC „Stilobat” suma de 715,08 lei pentru producţia din piatră şi 5 501,81 lei pentru producţia din cărămidă.

Pretenţia privind încasarea din contul „CET-2” SA a venitului ratat în mărime de 933 418 lei, instanţa de recurs o consideră neîntemeiată din următoarele motive. Raportînd argumentele reclamantului la prevederile art. 610 alin.(3) şi (4) Cod civil atît prima instanţă cît şi instanţa de apel întemeiat au conchis că este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit al neexecutării. Despăgubirea nu se extinde asupra prejudiciului, care conform experienţei debitorului nu putea fi prevăzut în mod raţional în cazul unei aprecieri obiective. Reclamanta nu a prezentat posibilitatea obiectivă, reală a obţinerii unor venituri. Nu a prezentat conjunctura dintre cerere şi ofertă pe piaţa de mărfuri şi servicii, concurenţa, existenţa resurselor materiale şi forţei de muncă necesare realizării activităţii sale productive comerciale, contracte încheiate cu diferiţi parteneri, magazinaj, expediţie, scrisori de garanţie.

Nu a fost pornit cu adevărat procesul de lucru, nu a fost dovedită capacitatea de producere, cererea şi oferta producţiei. Reclamantul nu a demonstrat că pîrîtul a avut careva venit din urma dării în exploatare a halei, înregistrării ei cu drept de proprietate şi înlăturării reclamantei de la procesul de producere. Astfel, pretenţiile cu privire la încasarea venitului ratat corect au fost respinse. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC instanța de judecată obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut căștig de cauză cheltuielile de judecată. Daca acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului-proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii. Reclamanta a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată, care se compun din 11 312 lei plata taxei de stat, 9 245 lei plata pentru efectuarea expertizei judiciare şi suma de 7 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. Instanţa de recurs constată că litigiul dedus judecăţii este unul patrimonial şi potrivit art.3, lit. a) al Legii privind taxa de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992 taxa de stat constituie 3% din valoarea acţiunii, dar nu mai puţin de 270 lei şi nu mai mult de 50 000 lei de la persoanele juridice. Pretenţiile reclamantei înaintate în instanţa de judecată constituie în total suma de 3 675 499,8 lei.

Pretenţiile se admit parţial în sumă de 912 136,89 lei. La depunerea cererii de chemare în judecată reclamanta urma să achite taxa de stat în mărime de 50 000 lei. 12 Proporţional pretenţiilor admise taxa de stat constituie suma de 27 364,10 lei. Potrivit ordinelor de încasare anexate la materialele cauzei (f.d.2, 3, 76a, vol. I, 102, vol.II), FPCP „Stilobat” COOP a achitat taxa de stat în mărime de 11 312 lei, care urmează a fi încasate de la pîrît în beneficiul reclamantului. Diferenţa taxei de stat pentru pretenţiile admise în sumă de 16 052,10 lei urmează a fi încasată de la „SA „Termoelectrica” în beneficiul statului.

Potrivit ordinului de plată nr. 5 din 21 mai 2013 rezultă că reclamantul a suportat cheltuieli pentru efectuarea expertizei în mărime de 9 245 lei, care urmează a fi încasate de la SA „Termoelectrica” în beneficiului FPCP „Stilobat” COOP Conform art. 96 alin.(1) CPC instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut căștig de cauză cheltuielile de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cu referire la cerința reclamantei privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7 500 lei. Instanţa de recurs conchide că în cadrul judecării cauzei reclamanta a fost reprezentată de către Inga Varvariuc în baza procurii nr. 07 din 19 septembrie 2008 şi a contractului de asistenţă juridică încheiat între SC „IVIS Consulting” SRL şi FCPC „Stilobat” COOP.

La materialele cauzei sînt anexate două copii a bonurilor de plată pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei (f.d.69, vol.I) şi respectiv 2000 lei. (f.d.146, vol.I) Pornind de la practica CEDO, cheltuielile de asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Astfel, Colegiul lărgit constată că reclamantul a probat suportarea cheltuielilor de judecată în mărime de 7 000 lei, care sînt necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime şi care urmează a fi recuperate de către pîrît. Potrivit art. 98, alin. (3) CPC dacă acţiunea a fost admisă parţial, iar pîrîtul este scutit de la plata cheltuielilor de judecată, cheltuielile de judecare a pricnii suportate de instanţă se încasează la buget de la reclamant, dacă acesta nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată, proporţional părţii respinse din acţiune.

Reieşind din valoarea acţiunii reclamantul la depunerea cererii de chemare în judecată urma să achite suma de 50 000 lei. Pretenţiile FCPC „Stilobat” COOP au fost admise parţial, taxa de stat proporţional constituind suma de 27 364,10 lei. Prin urmare, diferenţa taxei de stat în mărime de 22 635,9 lei urmează să fie încasată în beneficiul statului din contul FPCP „Stilobat” COOP. Fiindcă circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva probe, Colegiul lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SA „Termoelectrica”, a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe în partea încasării sumei de 2 742 081,80 lei cu titlu de despăgubiri și a emite o nouă hotărîre în această parte prin încasarea cotei părţi din valoarea obiectului aflat în litigiu determinată prin metoda cheltuielilor.

13 În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b), alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție DISPUNE : Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei sec. Ciocana, mun.

Chişinău din 20 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Firma de Cercetare, Producţie şi Construcţie „Stilobat” COOP împotriva Societăţii pe Acţiuni „Termorelectrica”, succesor în drepturi al Societăţii pe Acţiuni „Centrala Electrică de Termoficare nr.2” cu privire la rezilierea contractului, încasarea despăbubirilor şi a venitului ratat, acţiunea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „Centrala Electrică de Termoficare nr. 2” către Firma de Cercetare, Producţie şi Construcţie „Stilobat” COOP privind nulitatea contractului, în partea încasării sumei de 2 742 081,80 lei cu titlu de prejudiciu şi se emite o nouă hotărâre în această parte, prin care: Se încasează de la Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica”, succesor în drepturi a Societăţii pe Acţiuni „CET-2” în beneficiul Firmei de Cercetare, Producţie şi Construcţie „Stilobat” COOP despăgubiri în sumă de 912 136,89 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 27 557 lei.

Se încasează de la Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica”, succesor în drepturi a Societăţii pe Acţiuni „CET-2”, în beneficiul statului diferenţa taxei de stat pentru pretenţiile admise în sumă de 16 052,10 lei. Se încasează de la Firma de Cercetare, Producţie şi Construcţie „Stilobat” COOP în beneficiul statului diferenţa taxei de stat neachitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 22 635,9 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 februarie 2015, încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 martie 2015, hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 20 martie 2015 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 se menţin.

Decizie este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecători Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Elena Covalenco Maria Ghervas 14