2ra-269/16 — Constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil prin încălcarea dreptului la apărare şi prejudiciul moral

Dosarul nr.2ra-269/16 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău – A. Negru Instanţa de apel: CA Chişinău – V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Tamara Chişca- Doneva, Judecători Ion Druţă, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Focşa Anatolie în pricina civilă la acțiunea lui Focşa Anatolie către Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil prin încălcarea dreptului la apărare şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2015, prin care s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Foşca Anatolie şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2015, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, CONSTATĂ: La data de 15 octombrie 2014 Focşa Anatolie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei ( f.d.1-2). În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că Procuratura Căuşeni a pornit în potriva sa cauza penală privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. 1 Cod Penal. La data de 28 aprilie 2011 a fost citat la Procuratura Căuşeni pentru a fi recunoscut în calitate de bănuit. În prezența procurorului a depus cerere scrisă de renunţ la asistenţa juridică, deoarece se poate apăra singur, cererea fiind anexată la materialele dosarului penal.

Contrat prevederilor art.71 alin. 3 al CPP procurorul nu a emis ordonanță de admitere sau respingere a renunțului la apărare şi la materialele dosarului nu există o aşa ordonanţă. Contrar voinţei sale procurorul i-a impus serviciile de asistenţa juridică a avocatului din oficiu. 1 Reclamantul consideră, că organul de urmărire penală i-a încălcat drepturile prevăzute de art. 71 CPP, iar Judecătoria Căuşeni nu s-a expus asupra a două plîngeri referitor la impunerea forţată şi contrat voinței sale a unui apărător din oficiu. Prin aceste acţiuni i-a fost încălcat dreptul la apărare în procesul penal garantat de art. 6 pct.3, lit. c) CEDO, care prevede dreptul persoanei de a se apăra singur.

Consideră că a fost încălcat art. 24 alin.3 CPP, prin neasigurarea accesului la probele din cauza penală atît în cadrul urmării penale cît şi în şedinţele de judecată În cadrul şeninţei de judecată instanţa i-a refuzat să-i acorde posibilitatea de a face cunoştinţă cu materialele dosarului şi nu s-a expus asupra cererii sale nr. 348 din 14 martie 2012, prin care a solicitat obligarea procurorului de a-i înmîna copia materialelor cauzei penale, a rechizitoriului. Prin hotărîriea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 ianuarie 2015 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată ( f.d. 42). La data de 03 februarie 2015 Focşa Anatolie a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîrii privind admiterea acţiunii ( f.d.

47). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 02 septembrie 2015 s-a respins ca neîntemeiat apelul şi s-a menținut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din data de 30 ianuarie 2015 ( f.d. 86). În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că prima instanţă corect a determinat raportul juridic litigios, circumstanţele şi probele importante pentru soluționarea cauzei. Colegiul a constatat, că în privința lui Focşa Anatolie a fost intentată cauza penală pe componenţa infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. 1 Cod Penal. Instanţa de apel, la argumentul apelantului cu privire la încălcarea dreptului la apărare, a reţinut că Focşa Anatolie a fost asistat pe tot parcursul procesului penal de un avocat calificat.

Faptul că el este licenţiat în drept şi a considerat că se poate apăra de unul singur în procesul penal, nu constituie o condiţie a unei norme de drept penal pentru ca să nu-i fie acordată asistenţa juridică şi pentru a-i fi admisă cererea de renunţ la asistenţa juridică garantată. Instanţa a mai reţinut, că examinarea cererilor bănuitului, învinuitului, inculpatului privitor la încălcarea dreptului la apărare în procesul penal, neînmînarea rechizitoriului, neprezentarea materialelor dosarului penal pentru cunoştinţă potrivit art. 297 alin.4, art. 313 alin. 1,2, pct. 1, lit. b) şi pct. 3 , alin. 3-6 CPP, sunt de competenţa judecătorului de instrucţie, iar după trimiterea dosarului în judecată, a instanţelor judecătoreşti de ordin penal.

Astfel instanţa de apel a considerat că o instanţă civilă nu poate substitui împuternicirile instanţei penale, care l-a recunoscut pe Focşa Anatolie culpabil de comiterea infracţiunii imputate. 2 La 14 decembrie 2015 Foşca Anatolie a depus recurs, prin care a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Chişinuă din 02 septembrie 2015 şi hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 ianuarie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă acţiunea integral ( f.d. 95-97). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 02 septembrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal, confirmarea despre recepționarea acesteia lipsește.

În aceste circumstanţe, cererea de recurs, depusă la 14 decembrie 2015, se consideră a fi depusă în termen. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Focşa Anatolie este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul indică argumente, ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează, că recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentuilui la verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. 3 Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al.

4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Focşa Anatolie asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Focşa Anatolie inadmisibil. Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Foşca Anatolie împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău şi data de 02 septembrie 2015, în pricina civilă la acţiunea lui Focşa Anatolie către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil, încălcarea dreptului la apărare şi repararea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului Tamara Chişca- Doneva Judecători Ion Druţă Maria Ghervas 4