2ra-218/16 — Constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: L.Pruteanu dosarul nr.2ra-218/2016 instanţa de apel: N.Budăi, A.Pahopol, M.Moraru ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî judecătorii Iuliana Oprea, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ţugui Ivan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ţugui Ivan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Ţugui Ivan, s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi s-a casat în parte hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 iulie 2015, c o n s t a t ă La 05 mai 2015, Ţugui Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral. În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 08 februarie 2013 s-a adresat Curţii de Apel Chişinău, ca instanţă de insolvabilitate, în cadrul procesului de insolvabilitate a SA ,,Orhagroservice” cu cerere privind repunerea în termen a cererii de validare a creanţei chirografare în mărime de 790 000 lei, rezultată din înstrăinarea casei de locuit care-i aparținea cu drept de proprietate. Suma obţinută din vînzarea bunului imobil a fost utilizată pentru achitarea în parte a datoriilor SA ,,Orhagroservice” faţă de BC ,,Banca de Finanţe şi Comerţ” SA.

De asemenea, instanţa de insolvabilitate l-a obligat să suporte cheltuielile de publicare a două anunțuri în Monitorul Oficial din 22 februarie 2013 şi respectiv 08 martie 2013 referitor la petrecerea ședințelor fixate pentru 27 februarie 2013 şi 08 aprilie 2013, la care nu a fost examinată cererea înaintată. 1 Ulterior, dosarul de insolvabilitate a fost redistribuit unui alt judecător al Curţii de Apel Chişinău, fiind înaintată în mod repetat la 10 ianuarie 2014 cererea de validare a creanţei, care la fel nu a fost examinată. La 07 martie 2014 a depus o cerere privind numirea unei şedinţe de judecată pentru examinarea cererii sale de validare a creanţei, însă nu a fost examinată, iar prin urmare a depus în mod repetat la 02 iunie 2014 cererea de validare a creanței, care a fost examinată abia la 07 iulie 2014, peste un an şi 5 luni.

Nefiind de acord cu încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2014 a contestat-o cu recurs şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 noiembrie 2014, s-a respins recursul şi s-a menținut încheierea contestată. Susține reclamantul că judecarea cererii de validare a creanţei a avut loc cu încălcarea termenului rezonabil de judecare a pricinii, adică într-un interval de 1 an şi 9 luni, începînd cu 08 februarie 2013 şi pînă la 19 noiembrie 2014, fără a fi fixată o şedinţă de judecată în acest sens. Suplimentar menționează că, a fost prezent la toate şedinţele de judecată, însă tergiversarea examinării cererii de validare a creanţelor a fost condiționată de amînări şi recuzări neîntemeiate, precum şi examinarea altor chestiuni în cadrul procesului de insolvabilitate, cu toate că instanţa de insolvabilitate urma să întreprindp măsuri în vederea fixării unei ședințe de judecată, exclusiv pentru examinarea în termen a cererii sale.

Consideră reclamantul că prin neexaminarea în termen a cererii de validare a creanțelor, s-a urmărit scopul nevalidării sumei de 790 000 lei, or, în acest caz, avea statut de creditor chirografar al SA ,,Orhagroservice” şi drept de vot. Mai consideră că, prin încălcarea termenului rezonabil de judecare a pricinii a fost prejudiciat moral. Cere reclamantul, constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cererii de validare a creanţei înaintată la 08 februarie 2013 faţă de SA ,,Orhagroservice” în proces de insolvabilitate şi repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 iulie 2015 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată depusă de Ţugui Ivan, s-a constatat încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi s-a considerat drept satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat admiterea pretenției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Ţugui Ivan şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, s-a respins apelul declarat de către Ţugui Ivan şi s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 iulie 2015 în partea constatării încălcării dreptului reclamantului Ţugui Ivan la 2 judecarea în termen rezonabil a cauzei şi s-a adoptat o nouă hotărîre în această parte, prin care s-au respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantului Ţugui Ivan privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei. În rest, hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 iulie 2015 s-a menţinut. La 02 decembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ţugui Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, în partea respingerii pretenției de încasare a prejudiciului moral, în rest cu menţinerea hotărîrii.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată, şi anume art. 2 alin. (3) al Legii nr. 87 în coroborare cu art. 5 al Legii insolvabilităţii. Susţine că instanţa de apel, ajungînd la concluzia că cererea este neîntemeiată, nu a luat în considerare că cererea privind validarea creanţei urma a fi examinată într- un termen cît mai restrîns, deoarece nu era necesar întreprinderea cărorva acţiuni preparatorii pentru aceasta, ci doar stabilirea unei şedinţe de judecată, fapt ignorat de instanţa de insolvabilitate. De asemenea a indicat că, instanţa de apel a ignorat dreptul la un proces echitabil, făcînd referire doar la argumentele expuse de intimat, neluînd însă act de alegaţiile expuse în referinţa şi cererea de apel depusă de el.

Cu referire la respingerea de către prima instanţă a pretenţiei privind încasarea prejudiciului moral, menţionează recurentul că, concomitent la aplicarea art. 1 alin. (2) al Legii nr. 87, instanţa urmează să ţină cont şi de practica judiciară a Curţii Europene. În acest sens, pentru încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei, Curtea Europeană de regulă acordă compensație a prejudiciului moral, ţinînd cont de circumstanţele cauzei. La caz, fiind invalid, cererea examinată avea o importanţă majoră pentru el, astfel şi prejudiciul moral solicitat este unul rezonabil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ţugui Ivan urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ţugui Ivan este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Ţugui Ivan în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). 4 Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţugui Ivan, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ţugui Ivan, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea Maria Ghervas 5