2ra-149/16 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: V.Cupcea dosarul nr. 2ra-149/16 instanţa de apel: L.Popova, A.Gavriliță, N.Simciuc DECIZIE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, Judecător: Tatiana Vieru, Judecători: Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Tamara Chișca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Mîțu Silviu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Mîțu Silviu și Mîțu Silvia împotriva Companiei Internaționale de Asigurări ,,Transelit” SA, Botnariuc Liubovi și Tripăduși Eudochia privind repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Mîțu Silviu, Compania Internațională de Asigurări ,,Transelit” SA și Botnariuc Liubovi, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 martie 2015, c o n s t a t ă: La 22 martie 2012, reclamantul Mîțu Silviu s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva CIA ,,Transelit” SA, Botnariuc Liubovi și Tripăduși Eudochia privind repararea prejudiciului material și moral,.

În motivarea acțiunii Mîțu Silviu a indicat că, la data de 22 noiembrie 2011 a avut loc accidentul rutier, în urma căruia autovehiculul „Volkswaghen Passat", cu n/î OR AX 316, ce îi aparţinea cu drept de proprietate a fost avariat, iar dînsului i- au fost provocate vătămări corporale uşoare cu dereglarea sănătăţii. Afirmă că, vinovată de comiterea accidentului a fost recunoscută Botnariuc Liubovi, care se afla la volanul automobilul de model Toyota RAV-4,1, ce îi aparținea cu drept de proprietate lui Tripăduşi Eudochia, iar automobilul implicat în accidentul rutier era asigurat de CIA „Transelit" SRL. Susține reclamantul că, în aceeaşi zi a anunţat CIA „Transelit" SRL despre producerrea accidentului rutier, iar a doua zi automobilul a fost examinat de expertul tehnic al pîrîtei, care a întocmit procesul - verbal de constatare a deteriorărilor, fără aprecierea valorii prejudiciului material cauzat.

1 Compania de asigurări a recunoscut evenimentul produs cu automobilul ca caz asigurat, a deschis dosarul de daună nr. 317/11-2011CH din 23.11.2011 şi a promis că va achita despăgubirea pentru deteriorările cauzate automobilului, fară a preciza care va fi suma despăgubirii. Invocă reclamantul că, CIA „Transelit" SRL nu a respectat prevederile prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. e) şi d) din Legea nr. 414-XV1 din 22.12.2006, nu a întocmit în decurs de 5 zile lucrătoare procesul - verbal de constatare a pagubelor şi în timp de 15 zile nu a închis dosarul de daune privind paguba materială.

Menționează reclamantul că, la 28.11.2011 s-a adresat cu o cerere către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, solicitînd efectuarea constatării tehnico- ştiinţifice merceologice auto asupra automobilului său deteriorat în accident, iar la 07.12.2011, automobilul avariat a fost examinat de expertul judiciar al CNEJ, fiind stabilite deteriorările şi apreciat prejudiciului material cauzat reclamantului în sumă de 63 642 lei dintre care lucrările de reparaţie în sumă de 21 650 lei, iar piesele de schimb în sumă de 41 992 lei (fară aplicarea uzurii). A mai indicat reclamantul că, la 19.12.2011 a efectuat evaluarea costului lucrărilor de reparaţie la unitate specializată ÎM „Tehno Car" SRL, care a stabilit că costul lucrărilor de reparaţie constituie suma de 21 576 lei, iar piesele de schimb - 30 175 lei (fară aplicarea uzurii), în total suma de 51782 lei.

Specifică că, la 31.12.2011, după expirarea mai mult de o lună de la deschiderea dosarului de daună, s-a adresat pîrîtei CIA „Transelit" cu cerere în scris, solicitînd de a fi înştiinţat despre rezultatul evaluării pagubei asigurate şi deciziei luate privind achitarea despăgubirii. Prin scrisoarea nr. 006-CH din 06.01.2012 i s-a comunicat că pe dosarul de daună în cauză încă nu s-a luat vre-o decizie, iar la 15.02.2012 compania de asigurări l-a informat că, suma despăgubirii asigurate constituie 13 005 lei, care şi a fost achitată de către asigurător. Menţionează reclamantul că, în vederea restabilirii sănătăţii şi urmării unui tratament medical, a suportat cheltuieli pentru investigaţii medicale în sumă de 152 lei şi pentru procurarea medicamentelor în sumă de 194 lei, iar în total suma de 356 lei.

Solicită reclamantul Mîțu Silviu, încasarea din contul CIA „Transelit" SRL în beneficiul său a prejudiciului material cauzat în sumă de 16 003 lei, încasarea în mod solidar din contul lui Botnariuc Liubovi şi Tripăduşi Eudochia în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 23 838 lei şi a cheltuielilor de judecată, precum și încasarea din contul lui Bonariuc Liubovi în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei. Ulterior, la data de 22 martie 2012, reclamanta Mîţu Eugenia a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA "Transelit" SRL şi Botnariuc Liubovi privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului rutier care s-a produs la data de 22 noiembrie 20111 din vina lui Botnariuc Libovi.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la data de 22 noiembrie 2011, se deplasa în calitate de pasager în autovehiculul „Volkswaghen Passat", cu n/î OR 2 AX 316, condus de soţul ei Mîţu Silviu. În urma accidentului i-a fost provocată traumă cranio-cerebrală închisă, constatată prin fişa medicală şi raportul de examinare medico-legală nr. 6080 din 23.11.2011, a urmat un tratament medical, a suportat cheltuieli pentru investigaţiile medicale în sumă de 152 lei şi pentru procurarea medicamentelor în sumă de 194 lei, iar în total în sumă de 356 lei.

Solicită reclamanta Mîţu Eugenia, încasarea din contul CIA „Transelit" SRL în beneficiul său a prejudiciului material cauzat în sumă de 356 lei şi cheltuielile de judecată formate din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 150 lei; încasarea din contul pîrîtei Botnariuc Liubovi în beneficiul său prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei şi cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 100 lei. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 12 noiembrie 2012, pricinile enunțate au fost conexate într-un singur proces.

Pe parcursul examinării cauzei, la data de 04.02.2015, reclamanţii Mîţu Silviu şi Mîţu Eugenia au depus cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul CIA „Transelit" SRL în beneficiul lui Mîţu Silviu a prejudiciului material în sumă de 43165 lei, iar din contul pîrîtului Botnariuc Liubovi în beneficiul lui Mîţu Silviu a prejudiciului material în sumă de 24 829 lei şi prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei; încasarea din contul pîrîtei Botnariuc Liubovi în beneficiul reclamantei Mîţu Eugenia a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 martie 2015, acţiunea reclamanţilor Mîţu Silviu şi Mîţu Eugenia a fost admisă parţial.

S-a încasat din contul CIA ,,Transelit” SRL în beneficiul reclamantului Mîţu Silviu prejudiciul material în sumă de 17 436 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 2236,74 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2500 lei. S-a încasat din contul pîrîtei Botnariuc Liubovi în beneficiul lui Mîţu Silviu prejudiciul moral în sumă de 3000 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 344 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1800 lei. S-a încasat din contul pîrîtei Botnariuc Liubovi în beneficiul Eugeniei Mîţu prejudiciul moral în sumă de 3000 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 160 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1500 lei. În rest, pretenţiile din acţiune au fost respinse ca fiind neîntemeiate (vol.II,f.d.134-138).

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Mîțu Silviu, Compania Internațională de Asigurări ,,Transelit” SA și Botnariuc Liubovi, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 martie 2015 (vol.II,f.d.205). Invocînd ilegalitatea actului judecătoresc enunţat, la 16 noiembrie 2015, Mîțu Silviu a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea respingerii acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, de admitere integrală a cerințelor.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel, cît și hotărîrea primei instanțe este ilegală și neîntemeiată în partea în care s-a respins acțiunea și care în această parte urmează a fi casată, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru 3 soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Astfel, susţine recurentul că, instanțele de judecată greșit au respins pretenția privind încasarea din contul CIA ,,Transelit” SRL în beneficiul său penalitatea de întîrziere pentru 180 zile în sumă de 3138 lei. La fel, s-a indicat că, odată cu depunerea acţiunii, a fost depus şi devizul costului lucrărilor de reparaţie a automobilului efectuat de staţia Tehno Car Service SRL, potrivit căruia costul lucrărilor de reparaţie a automobilului la staţia autorizată constituie suma de 51 782 lei.

Conform concluziei expertizei judiciare în comisie nr.1664 din 06.10.2014, efectuată ce Centrul Naţional de Expertize Judiciare, valoarea reparaţiei de restabilire integrală a automobilului constituie suma de 63 512 lei, ce demonstrează că suma de 51 782 lei este suma reală de reparaţie a automobilului la staţia autorizată de reparaţii la momentul accidentului şi a depunerii cererii de chemare în judecată. A mai indicat că, diferenţa dintre suma reală de reparaţie a automobilului la staţia autorizată de reparaţii şi a sumei asigurate 51782 lei - 30441 lei constituie suma de 21341 lei. Suma asigurată constituie 30 441 lei, ce nu acoperă suma reală de reparaţie a automobilului. Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare greșit au dispus respingerea pretenţiei cu privire la încasarea sumei de 21341 lei, cît şi a taxei de stat pe această suma - 640 lei din contul persoanei vinovate.

În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a pretențiilor, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (vol.II,f.d.218-220). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 16 septembrie 2015 (vol.II,f.d.205), iar recursul a fost depus la 16 noiembrie 2015 (vol.II,f.d.218).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Mîţu Silviu a fost declarat în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul este întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanţei de apel și a hotărîrii primei instanțe în partea respingerii acțiunii privind repararea prejudiciului material în sumă de 21341 lei, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, de admitere a pretenției.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. 4 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este în drept, să admită recursul şi să caseze integral sau partial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Astfel, Colegiul judiciar incontestabil a stabilit că, la data de 22 noiembrie 2011 a avut loc accidentul rutier, în urma căruia autovehiculul „Volkswaghen Passat", cu n/î OR AX 316, ce îi aparţinea cu drept de proprietate reclamantului Mîţu Silviu a fost avariat. La fel, s-a constatat că, în urma accidentului rutier lui Mîţu Silviu şi Mîţu Eugenia, care se deplasa în automobil în calitate de pasageră le-au fost provocate vătămări de sănătate, fapt confirmat prin rapoartele de examinare medico-legală nr. 6080 din 23.11.2011 şi nr.6081 din 23.11.2011, anexate la dosar.

Tot actele cauzei atestă cu certitudine că, vinovată de comiterea accidentului rutier a fost recunoscută Botnariuc Liubovi, care se afla la volanul automobilului de model Toyota RAV-4,1, ce îi aparținea cu drept de proprietate Eudochiei Tripăduşi. S-a constatat că, la data producerii accidentului rutier, proprietarul automobilului de model Toyota RAV-4,1 era asigurat de CIA „Transelit" SRL, iar despre cazul asigurat asigurătorul a fost anunţat în termenul stabilit de lege. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.2755 din 19.12.2011, întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare suma prejudiciului material cu includerea uzurii pieselor de schimb cauzat ca urmare a avarierii automobilului ,,Volkswaghen Passat", cu n/î OR AX 316, constituie suma de 30469 lei, dintre care uzura pieselor de schimb – 8818,52 lei, costul lucrărilor de raparaţie – 14438,97 lei, costul materialelor de bază – 7211,69 lei (vol.I,f.d.28-30).

Potrivit raportului de expertiză nr.1443 din 02.09.2013, întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, prejudiciul material cu includerea uzurii pieselor de schimb cauzat ca urmare a avarierii automobilului ,,Volkswaghen Passat", cu n/î OR AX 316, constituie suma de 30 441 lei (vol.I,f.d.154-157). Potrivit raportului de expertiză nr.1434 din 03.04.2014, întocmit de Inspectoratul General al Poliţiei, prejudiciul material cauzat, luînd în considerație uzura pieselor de schimb, constituie suma de 27 511 lei, iar preţul de piaţă al automobilui la data producerii accidentului rutier constituia suma de 46 626 lei (vol.I, f.d.222-225). Potrivit raportului de expertiză judicară nr.1664 din 06.10.2014, întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, valoarea prejudiciului material cu includerea uzurii constituie suma de 30 441 lei (vol.II,f.d.55-59).

CIA „Transelit" SRL a evaluat despăgubirea de asigurare în sumă de 13005 lei, care a fost achitată la 27.02.2012, motiv pentru care a fost sesizată instanța de judecată cu prezenta acțiune, solicitînd în urma majorării acțiunii încasarea din contul CIA „Transelit" SRL în beneficiul lui Mîţu Silviu a prejudiciului material în sumă de 43165 lei, iar din contul pîrîtului Botnariuc Liubovi în beneficiul lui Mîţu Silviu a prejudiciului material în sumă de 24 829 lei şi prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei; încasarea din contul pîrîtei Botnariuc Liubovi în beneficiul reclamantei Mîţu Eugenia a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei. 5 Fiind investită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță, avînd ca obiect repararea prejudiciului material și moral, a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii și admiterii acesteia parțial (vol.II,f.d.107).

Concluziile primei instanţe, au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel (vol.II,f.d.205). Instanța de recurs menționează că, decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 martie 2015, a fost contestată de către Mîţu Silviu în partea respingerii pretenției privind repararea prejudiciului material în sumă de 21341 lei, a penalității de întîrziere pentru 180 zile în sumă de 3138 lei, precum și a admiterii parțiale a pretenției privind repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. Prin urmare, prin prima art. 442 alin. (1) CPC, care statuează că, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi, prezenta pricină urmează a fi examinată sub aspectul legalității și temeiniciei deciziei în părțile enunțate.

Verificând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul judiciar consideră întemeiate criticile în partea respingerii pretenției privind repararea prejudiciului material în sumă de 21341 lei. În rest, instanța de recurs consideră că, concluzia instanțelor de judecată despre necesitatea respingerii pretenției privind încasarea penalității de întîrziere și admiterii parțiale a pretenției privind repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerinţelor art. 130 CPC RM.

Cu referire la solicitarea reclamantului Mîţu Silviu, invocată în cererea de chemare în judecată, privind încasarea din contul pîrîtei Botnariuc Liubovi în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 21341 lei, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră oportun de a reitera în prezenta speță prevederile art. 16 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22.12.2006 care statuează că, pentru recuperarea daunelor excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto conform alin.(1), persoana păgubită este în drept să intenteze în instanţă de judecată acţiune civilă împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului.

Totodată potrivit art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Pentru apariţia răspunderii delictuale este necesar să fie întrunite următoarele condiţii – prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Acestea sînt condiţiile necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Lipsa unei condiţii, conform regulii generale, exclude răspunderea delictuală. 6 Iar în temeiul art. 1410 alin.alin.

(1) și (2) Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate. Obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Instanţa de apel nu a ţinut cont de aceste prevederi legale şi neîntemeiat a respins pretenția reclamantului privind încasarea din contul pîrîtei Botnariuc Liubovi (persoana vinovată de comiterea accidentului) în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 21341 lei, ceea ce constituie diferența de plată a despăgubirii real suportate în urma accidentului rutier (51782 lei – costul reparației reale a automobilului la stația autorizată de reparații Tehno-Car SRL -- 30441 lei – suma asigurată), or, la caz, s-a constatat că, Botnariuc Liubovi a fost recunoscută vinovată de încălcarea prevederilor pct. 49 din Regulamentul Circulaţiei Rutiere și anume, nu a lăsat liber un spațiu față de autoturismul precedent, ca rezultat tamponînd autobobilul ,,Volkswaghen Passat", cu n/î OR AX 316, prin ce a comis contravenţie prevăzută de art. 242 alin. (1) Cod contravenţional, fiind sancţionată cu amendă în mărime de 40 u.c., ceea ce constituie suma de 800 lei (vol.I,f.d.3).

În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs cu privire la faptul că instanţa de apel greșit a respins pretenția reclamantului privind încasarea din contul pîrîtei Botnariuc Liubovi (persoana vinovată de comiterea accidentului) în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 21341 lei, sunt întemeiate şi urmează a fi admise, or, suma enunțată constituie diferența de plată a despăgubirii real suportate de către recurentul Mîţu Silviu în urma accidentului rutier. Cu referire la pretenția privind încasarea penalității de întîrziere, instanța de recurs consideră că, aceasta corect a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Într-adevăr, conform art. 19 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nr.414- XVI din 22.12.2006, asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat.

Iar potrivit art. 6 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări nr. 407 din 21.12.2006, în caz de încălcare a termenului de plată a indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întîrziere, penalitate de 0,1% din suma indemnizaţiei sau despăgubirii, însă, în speță aceste norme nu pot constitui drept temei pentru admiterea pretenției enunțate, or, la caz, despăgubirea de asigurare în sumă de 13 005 lei a fost achitată în termenul stabilit 7 de lege, iar faptul contestării cuantumului despăgubirii de către persoana păgubită, nu constituie temei pentru încasarea penalităţii de întîrziere pentru această perioadă.

Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată şi soluţia instanțelor de judecată cu privire la admiterea parţială a pretenţiei recurentului cu privire la repararea prejudiciului moral, considerînd suma dispusă spre încasare, a cîte 3000 lei în beneficiul lui Mîţu Silviu și Eugeniei Mîțu echitabilă suferințelor psihice cauzate ca urmare a producerii accidentului rutier din vina intimatei-pîrîte Botnariuc Liubovi. Referitor la repartizarea cheltuielilor de judecată şi de asistenţă juridică suportate, acestea au fost compensate recurentului, ţinîndu-se cont de prevederile art.94,96 CPC. În conformitate cu art. 83 CPC, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că, acțiunea înaintată de către Mîțu Silviu împotriva lui Botnariuc Liubovi, privind repararea prejudiciului material în sumă de 21341 lei, a fost admisă integral. În acestă ordine de idei, instanţa de recurs ajunge la concluzia dispunerii încasării din contul lui Botnariuc Liubovi în beneficiul statului a sumei de 640 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată, ce constiuie taxa de stat neachitată de către reclamant la depunerea acțiunii, or, potrivit prevederilor art. 98 alin. (1) CPC, cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, în partea respingerii acțiunii privind repararea prejudiciului material în sumă de 21341 lei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, de admitere a acțiunii. În rest, decizia urmează a fi menținută. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Mîțu Silviu.

Se casează parțial decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Mîțu Silviu și Mîțu Silvia împotriva Companiei Internaționale de Asigurări ,,Transelit” SA, Botnariuc Liubovi și Tripăduși Eudochia privind repararea prejudiciului material și moral, în partea 8 respingerii acțiunii privind repararea prejudiciului material în sumă de 21341 lei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea înaintată de către Mîțu Silviu împotriva lui Botnariuc Liubovi, privind repararea prejudiciului material în sumă de 21341 lei, se admite. Se încasează din contul lui Botnariuc Liubovi în beneficiul lui Mîțu Silviu suma de 21341 (douăzeci și unu mii trei sute patruzeci și unu) lei – cu titlu de prejudiciu material.

Se încasează din contul lui Botnariuc Liubovi în beneficiul statului suma de 640 (șase sute patruzeci) lei – cu titlu de cheltuieli de judecată, ce constiuie taxa de stat neachitată de către reclamant la depunerea acțiunii. În rest, decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 septembrie 2015, se menține. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chișca-Doneva Valentina Clevadî 9