2ra-268/16 — Încasarea despăgubirilor de asigurare

Dosarul nr.2ra-268/16 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău – M. Diaconu Instanţa de apel: CA Chişinău – Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului Tamara Chişca-Doneva, Judecători Ion Druţă, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Compania de Asigurări „Auto-Siguranta” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Davilar-Trans” împotriva Companiei de Asigurări „Auto-Siguranta” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Andrian Ungurean privind încasarea despăgubirilor de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 01 octombrie 2015, prin care s- a admis cererea de apel înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Davilar-Trans”, s-a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 26 februarie 2015, pronunţînd o nouă hotărîre, CONSTATĂ: La 15 octombrie 2012 „Davilar-Trans” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva CA „Auto-Siguranta” SA privind încasarea despăgubirilor de asigurare în mărime de 53 684,52 lei şi a cheltuielilor de judecată. (f.d.3-5) În motivarea soluţiei reclamanta a invocat că la 14 iulie 2012 în mun. Chişinău, str. Petru Zadnipru, nr.13 a avut loc accidentul rutier cu implicarea automobilelor de model Audi C4 cu n/î C IR 600, condus de către Andrian Ungurean şi Dacia Logan cu n/î C OW 460, condus de Constantin Jenunchi, dar care aparţine SRL „Davilar- Trans”. Conform procesului verbal cu privire la contravenţie seria MAI nr. 01863475 din 22 iulie 2012 vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut conducătorul auto al automobilului de model Audi C4 cu n/î C IR 600 Andrian Ungurean.

Ca rezultat al accidentului rutier automobilul de model Dacia Logan cu n/î C OW 460 a fost deteriorat, fiind imposibilă exploatarea acestuia conform destinaţiei. Din poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă AS 0069354 din 27 aprilie 2012 rezultă că automobilul de model Audi C4 1 cu n/î C IR 600 este asigurat de către CA „Auto-Siguranta” SA, pentru perioada 27 aprilie 2012 – 26 aprilie 2013. La 20 iulie 2012 cu înştiinţarea prealabilă a CA „Auto-Suguranta” SA specialiştii SRL „Exauto-Plus” au examinat automobilul deteriorat, constatînd potrivit Actului de examinare a mijlocului de transport auto nr.760/07 A şi Raportului de evaluare a pagubei nr. 760/07 A un prejudiciu în valoare de 53 684,52 lei.

La 10 octombrie 2012 CA „Auto-Siguranta” SA a emis ordinul nr.370/12, prin care a refuzat în achitarea despăgubirilor de asigurare în legăturtă cu imposibilitatea stabilirii cuantumului acestora. În opinia reclamantei obligaţia de achitare a despăgubirii pentru dauna cauzată îi aparţine CA „Auto-Siguranta” SA, care neîntemeiat se eschivează de la onorarea acesteia. Prin hotărîrea Judecătoriei sec. Buiucani, mun. Chişinău din 26 februarie 2015 acţiunea „Davilar-Trans” SRL a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d.122, 123-128) În motivarea soluţiei sale, prima instanţă a conchis că „Davilar-Trans” SRL la 18 iulie 2012 s-a adresat companiei de asigurări cu telegramă, prin care a informat despre faptul examinării automobilului avariat pentru constatarea pagubelor materiale, dar nu a prezentat cererea de despăgubire şi dovezi privind răspunderea asigurătorului CA „Auto-Siguranta” SA.

Dovezile privind răspunderea asigurătorului au apărut tocmai la 22 iulie 2012, cînd organele de drept au constatat vinovăţia conducătorului auto Andrian Ungurean, prin întocmirea procesului verbal cu privire la contravenţie seria MAI, nr. 01863475, dar automobilul avariat era deja dezasamblat, fiind imposibil de a constata cu certitudine de către asigurător paguba materială cauzată prin accidentul rutier.

Prin prisma art. 20, alin. 7) al Legii nr. 414- XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule instanţa a considerat că lipsesc temeiuri de fapt şi de drept pentru a admite acţiunea, fiindcă persoana păgubită sau reprezentantul ei legal nu a respectat obligaţia de a asigura accesul asiguratorului la bunurile avariate şi a făcut imposibil înctomirea dosarului de daune şi/sau constatarea de către asigurator a întinderii pagubelor, acesta din urmă fiind absolvit de obligaţia de a plăti despăgubirea de asigurare. Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, la 12 martie 2015 „Davilar-Trans” SRL a contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă integral.

(f.d.130a, 147-150) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2015 s-a admis cererea de apel declarată de către „Davilar-Trans” SRL, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 februarie 2015 şi s-a emis o nouă hotărîre, prin care s-a încasat de la CA „Auto-Siguranta” SA în beneficiul „Davilar-Trans” SRL despăgubirea de asigurare în mărime de 53 684,52 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 7 818,90 lei. În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a reţinut că din sensul art. 18, alin.(1), lit. c) şi art. 19, alin.(1), lit.c) al Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule rezultă că participanţii la accident, indiferent de rezultatele constatării 2 vinovatului, sînt obligaţi să anunţe asiguratorii respectivi, iar asiguratorul are obligaţia de a deschide dosar de daune şi a examina bunurile avariate.

Despăgubirea de asigurare se va achita după stabilirea vinovăţiei asiguratului. „Davilar-Trans” SRL a informat la 18 iulie 2012 despre producerea accidentului compania de asigurări, care din acel moment era obligată să deschidă dosar de daune şi să examineze bunurile avariate, încheind în termen de 5 zile lucrătoare un proces verbal de constatare a pagubelor. La caz, vina CA „Auto-Siguranta” SA constă în faptul că, în urma informării despre survenirea evenimentului asigurat, a refuzat să deschidă dosar de daune şi să examineze automobilul avariat, efectuînd acest lucru abia la 08 august 2012, peste trei săptămîni de la accident, cînd automobilul era deja dezasamblat.

Nu poate constitui temei de neachitare a despăgubirilor de asigurare faptul că asiguratorul nu a putut examina automobilul avariat, pentru a întocmi procesul verbal de evaluare a pagubelor, ori acest lucru a avut loc doar din vina sa şi prin urmare nu este absolvit de obligaţia de a plăti despăgubirea de asigurare. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 14 decembrie 2015 „Auto- Siguranta” SA a contestat-o cu recurs, invocînd următoarele critici de ilegalitate: instanţa de apel nu a luat în calcul că „Davilar-Trans” SRL urma să informeze şi să examineze automobilul deteriorat cu participarea CA „Auto-Siguranta” SA, începînd cu data de 22 iulie 2012, ziua în care a survenit temeiurile juridice pentru asigurător de a demara procedura de deschidere a dosarului de daune.

(f.d.197-202) Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 01 octombrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 15 octombrie 2015. Dovada recepţionării actului de dispoziţie al instanţei de apel la dosar lipseşte. În asemenea împrejurări, cererea de recurs depusă la 14 decembrie 2015 confirmă exercitarea dreptului de atac în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către CA „Auto- Sigurata” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Completul de judecată menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere.

La fel recursul trebuie să 3 posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursurile declarate de către CA „Auto-Siguranta” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către Compania de Asigurări „Auto-Siguranta” Societate pe Acţiuni împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Davilar-Trans” împotriva Companiei de Asigurări „Auto-Siguranta” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Andrian Ungurean privind încasarea despăgubirilor de asigurare. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Tamara Chişca-Doneva Judecători Ion Druţă Maria Ghervas 4