2ra-187/16 — Încasarea indemnizaţiei unice ş.a.

prima instanţă: N. Şova dosarul nr. 2ra-187/16 instanţa de apel: B. Bîrca, N. Traciuc, E Clim ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de reprezentantul lui Ion Ceban, avocatul Olga Stoianova şi Ion Ceban, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Ceban împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Kirsan Com” cu privire la încasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă, determinarea şi încasarea venitului ratat, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, c o n s t a t ă: La data de 22 iulie 2014, Ion Ceban a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Kirsan Com” cu privire la încasarea indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă, determinarea şi încasarea venitului ratat, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 13 iunie 2013, la locul de muncă, pe teritoriul SRL „Kirsan Com”, şantierul de construcţie „Bloc locativ” din str. Lomonosov,38, mun. Chişinău, s-a produs accidentul de muncă ca urmare a prăbuşirii schelei motorizate instalată pe faţada blocului locativ. Susţine că, în urma acestui accident de muncă, au avut de suferit două persoane, inclusiv şi el. Afirmă că, în perioada 13 iunie 2013 – 24 septembrie 2013, el s-a aflat la tratament în Spitalul clinic de urgenţă, iar după externare, s-a aflat la tratament ambulator sub supravegherea medicului din cadrul Centrului medical traumatologic teritorial. Invocă că, la data de 15 octombrie 2013, el a fost examinat de Consiliul Naţional pentru Determinarea Dezabilităţii şi Capacităţii de Muncă Rîşcani, iar în urma expertizării, a fost încadrat în gradul de dezabilitate sever, cauza dezabilităţii – accident de muncă, cu capacitatea de muncă păstrată de 10%.

1 Mai invocă că, în unul din răspunsurile expediate de Inspectoratul de Stat al Muncii i-a fost comunicat faptul că, este necesar să se adreseze în modul stabilit de lege cu o cerere la administraţia SRL „Kirsan Com”, care este obligată să-i plătească indemnizaţia unică. Menţionează că, ulterior, el s-a adresat de repetate ori către pîrîtă cu cereri, prin care a solicitat achitarea indemnizaţiei unice în legătură cu pierderea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă, la care a primit refuz ilegal şi neîntemeiat.

Susţine că, prin răspunsul Inspectoratului de poliţie Centru nr. 5659 din 16 aprilie 2014 a fost informat că, el a fost recunoscut în calitate de parte vătămată în cadrul cauzei penale nr. 2013011976 pornite în baza art. 183 alin. (1) din Codul penal, iar ulterior, cauza penală a fost încetată, cu aplicarea sancţiunii contravenţionale în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere a tehnicii securităţii şi regulilor de protecţie a muncii, Nicolae Tofan, fiind maistru de şantier la SRL „Kirsan Com”.

Solicită încasarea de la pîrîtă a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă din 13 iunie 2013 în mărime de 338265 lei, cu indexarea sumei indemnizaţiei pînă la achitarea efectivă a acesteia, determinarea venitului ratat pentru perioada 13 iunie 2013 – 05 august 2015 în mărime de 80691,90 de lei şi încasarea de la pîrîtă a venitului ratat pentru perioada 13 iunie 2013 – 05 august 2015 în mărime de 8091,90 de lei, a sumei de 20000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 03 decembrie 2014 s-a admis acţiunea parţial. S-a încasat de la SRL „Kirsan Com” în beneficiul lui Ion Ceban suma de 338265 lei, ce constituie indemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă.

S-a determinat venitul ratat al lui Ion Ceban pentru perioada 13 iunie 2013 – 05 august 2015 în mărime de 80691,90 de lei. S-au încasat de la SRL „Kirsan Com” în beneficiul lui Ion Ceban suma de 80691,90 de lei, ce constituie venitul ratat al lui Ion Ceban pentru perioada 13 iunie 2013 – 05 august 2015, suma de 10000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. S- a încasat de la SRL „Kirsan Com” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 12668,71 lei. În rest s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin aplicarea art. 196, 225, 374 şi 329 din Codul muncii, art. 18 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186- XVI din 10 iulie 2008, pct. 7 din Regulamentul cu privire la plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 513 din 11 august 1993 şi art. 1418 şi 1422 din Codul civil.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 s-a admis apelul declarat de SRL „Kirsan Com” şi s-a modificat hotărîrea primei instanţe în partea încasării indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă, determinării şi încasării venitului ratat prin micşorarea sumei indemnizaţiei unice pentru pierderea 2 capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă încasate de la SRL „Kirsan Com” în beneficiul lui Ion Ceban de la 338265 lei pînă la 169345 lei şi a sumei venitului ratat stabilit şi încasat de la SRL „Kirsan Com” în beneficiul lui Ion Ceban de la 80691 lei pînă la 40345 lei, precum şi a taxei de stat încasată de la SRL „Kirsan Com” în beneficiul statului de la 12668,71 lei pînă la 6384 lei.

În rest s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. S-a încasat de la Ion Ceban în beneficiul SRL „Kirsan Com” taxa de stat achitată la depunerea apelului în sumă de 47813 lei.

Instanţa de apel şi-a argumentat concluzia prin faptul că, accidentul de muncă s-a produs nu numai din vina apelantei, dar şi din vina intimatului, invocînd la caz prevederile art. 18 alin. (4) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 şi ale pct. 15 din Regulamentul cu privire la plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 513 din 11 august 1993. La data de 30 septembrie 2015, reprezentantul lui Ion Ceban, avocatul Olga Stoianova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel, la examinarea pricinii, a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural. La data de 15 decembrie 2015, Ion Ceban a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei instanţei de apel. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 3 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile au fost depuse în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului şi reprezentantului acestuia a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de reprezentantul lui Ion Ceban, avocatul Olga Stoianova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat de reprezentantul lui Ion Ceban, avocatul Olga Stoianova în recurs precum că, instanţa de apel, la examinarea pricinii, a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural nu poate fi reţinut, deoarece în speţă, au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil.

Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul lui Ion Ceban, avocatul Olga Stoianova nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. Cu referire la recursul declarat de Ion Stoian, completul consideră că acesta este inadmisibil, deoarece în conformitate cu art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată şi trebuie să 4 cuprindă esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective. La caz, Ion Stoian a depus cererea de recurs nemotivată.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate de reprezentantul lui Ion Stoian, avocatul Olga Stoianova în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi Ion Stoian nu a invocat în recurs nici un temei prevăzut de normele citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de reprezentantul lui Ion Ceban, avocatul Olga Stoianova şi Ion Ceban ca fiind inadmisibile. Faptul încasării de la Ion Ceban în beneficiul SRL „Kirsan” a taxei de stat achitate la depunerea apelului în sumă de 47813 lei nu este o eroare de drept, dar este o eroare de calcul, care urmează a fi corectată de instanţa de apel.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de reprezentantul lui Ion Ceban, avocatul Olga Stoianova şi Ion Ceban se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5