2ra-170/16 — Înlăturarea impedimentelor în folosirea terenului ş.a.

prima instanţă: A. Mironov dosarul nr. 2ra-170/16 instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lilia Hristeva, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lilia Hristeva împotriva lui Vasilii Gaidarji cu privire la respectarea dreptului de vecinătate şi înlăturarea obstacolelor în folosirea fîntînei, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 21 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La data de 20 februarie 2014, Lilia Hristeva a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasilii Gaidarji cu privire la respectarea dreptului de vecinătate şi înlăturarea obstacolelor în folosirea fîntînei.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, este proprietara casei de locuit şi a lotului de pămînt aferent din str. Lenin,123, or. Taraclia în baza certificatului de moştenitor din 10 mai 2010, eliberat după decesul bunicii sale, Elena Gaidarji, iar pîrîtul este unchiul său şi locuieşte în vecinătate, în casa de locuit din str. Lenin,121, or. Taraclia. Susţine că, anterior, pînă la împărţirea lotului de pămînt între moştenitori şi rude, curtea era comună şi în ea se afla o fîntînă construită de străbunicul său, Vasilii Gaidarji, de care se folosea împreună cu pîrîtul, chiar dacă, după părerea sa, fîntîna se afla pe partea sa. Afirmă că, în luna iunie 2013, pîrîtul, fără acordul ei, a îngrădit fîntîna, încălcîndu-i, astfel, dreptul de a se folosi de lotul său de pămînt şi fîntînă.

Invocă că, încercările de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă nu au reuşit. Solicită obligarea pîrîtului de a muta gardul de pe hotarul dintre lotul său de pămînt şi lotul de pămînt, ce aparţine pîrîtului la o distanţă stabilită de organul competent şi de a nu-i crea obstacole la folosirea fîntînii amplasate între loturile de pămînt enunţate şi încasarea de la pîrît a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 20 ianuarie 2015 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. S-au încasat de la Lilia Hristeva în beneficiul lui Vasilii Gaidarji cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1800 de lei.

Prima instanţă şi-a motivat concluzia prin faptul că, fîntîna în litigiu se află pe terenul proprietate privată a pîrîtului şi, respectiv, ultimul legal posedă această fîntînă, fapt ce se confirmă prin contractul de donaţie din 19 martie 2004, încheiat între Stepan Gaidarji şi Vasilii Gaidarji (f. d. 24, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 21 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de Lilia Hristeva şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 03 august 2015, Lilia Hristeva a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt neîntemeiate, deoarece instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere cuvenită probelor anexate la materialele dosarului. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentei a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Lilia Hristeva nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere cuvenită probelor anexate la materialele dosarului nu poate fi reţinut, deoarece este declarativ. Completul Colegiului notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită, iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Lilia Hristeva nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lilia Hristeva ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Lilia Hristeva se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari