2ra-69/16 — Constatarea faptului acţiunilor ilegale ale organelor implicate ş.a.

prima instanţă: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-69/16 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea comercială „Inep Luck” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea comercială „Inep Luck” societate cu răspundere limitată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Consiliul Superior al Magistraturii şi Agenţiei Achiziţii Publice cu privire la constatarea acţiunilor ilegale, încasarea cheltuielilor de judecată, obligarea aducerii scuzelor oficiale şi obligarea înaintării acţiunii în regres faţă de persoanele vinovate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015, c o n s t a t ă: La data de 21 mai 2014, SC „Inep Luck” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Consiliul Superior al Magistraturii şi Agenţiei Achiziţii Publice cu privire la constatarea acţiunilor ilegale, încasarea cheltuielilor de judecată, obligarea aducerii scuzelor oficiale şi obligarea înaintării acţiunii în regres faţă de persoanele vinovate.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, a participat la licitaţia publică nr. 1557/1 la obiectul „Reparaţia Spitalului clinic municipal pentru copii „V. Ignatenco”, organizat de ÎM „Direcţia Construcţii Capitale”. Susţine că, la licitaţie a înaintat un pachet de documente, unde din greşeală a fost inclusă o foto copie color la scrisoarea de garanţie bancară în loc de cea originală.

Afirmă că, ulterior, ÎM „Direcţia Construcţii Capitale” a înaintat la Procuratura Anticorupţie plîngerea în privinţa faptului că, SC „Inep Luck” SRL a falsificat garanţia bancară prezentată în pachetul de licitaţie, iar Procuratura Anticorupţie, pe marginea acestei plîngeri, a intentat cauza penală nr. 2011978173, conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) din Codul penal (în vigoare din 24 mai 2009). Invocă că, la data de 05 decembrie 2012, Procuratura Anticorupţie a clasat procesul penal în cauza penală nr. 2011978173. Consideră că acţiunile Procuraturii Anticorupţie au fost arbitrale, pripite şi abuzive.

Mai invocă că, ÎM „Direcţia Construcţii Capitale” şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, în prezent Centrul Naţional Anticorupţie au expediat Agenţiei Achiziţii Publice scrisoarea nr. 01/02 şi scrisoarea nr. 02/14-3503 din 13 decembrie 2011, prin care au informat despre faptul că SC „Inep Luck” SRL a falsificat scrisoarea de garanţie şi au solicitat plasarea ultimei în lista de interdicţie, iar Agenţia Achiziţii Publice, în baza acestor scrisori, a emis decizia nr. 29 din 20 februarie 2012 cu privire la includerea operatorului economic SC „Inep Luck” SRL în Lista de interdicţie a operatorilor economici. Menţionează că, la data de 02 mai 2012, reclamanta a contestat decizia enunţată în instanţa de judecată, însă prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 mai 2013, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Solicită constatarea ca fiind ilegale acţiunile organelor implicate, încasarea din contul statului a sumei de 46000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în cadrul examinării pricinii civile la cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Inep Luck” împotriva Agenţiei Achiziţii Publice, ÎM „Direcţia Construcţii Capitale” şi Centrului Naţional Anticorupţie cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea Procurorului General de a aduce scuze oficiale SC „Inep Luck” SRL, obligarea Ministerului Justiţiei de a înainta acţiune în regres faţă de persoanele vinovate şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate pe acest dosar. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 septembrie 2014 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, pretenţiile reclamantei nu pot fi raportate la prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, întrucît în condiţiile în care în privinţa acesteia nu a fost emis un act judecătoresc prevăzut de art. 6 din Legea enunţată, dar a fost emisă o ordonanţă de clasare a cauzei penale din motiv că în acţiunile factorilor de decizie ai SC „Inep Luck ” SRL nu se întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de SC „Inep Luck” SRL şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe.

La data de 03 noiembrie 2015, SC „Inep Luck” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii, cu încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti au dat o apreciere greşită probelor prezentate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentei a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de SC „Inep Luck” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti au dat o apreciere greşită probelor prezentate nu poate fi reţinut, deoarece este declarativ. Completul Colegiului notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită, iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta SC „Inep Luck” nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Inep Luck” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea comercială „Inep Luck” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari