2ra-144/16 — Declararea nulă a dobânzii şi reducerea clauzei penale

Dosarul nr. 2ra-144/16 prima instanţă: O. Parfeni instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinând admisibilitatea recursului declarat de Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de organizaţia de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată împotriva pîrîtei Bubuci Nina privind încasarea datoriei, dobânzii contractuale, penalităţii şi dobânzii de întârziere şi la cererea reconvenţională formulată de Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru împotriva organizaţiei de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată privind declararea nulă a dobânzii şi reducerea clauzei penale.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de organizaţia de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată, Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 24 iunie 2014, organizaţia de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtei Bubuci Nina privind încasarea datoriei, dobânzii contractuale, penalităţii şi dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că la 01 noiembrie 2011, între organizaţia de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată şi Bubuci Nina a fost încheiat contractul de împrumut nr.4132.

Potrivit contractului, organizaţiei de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată i-a acordat pîrîtei Bubuci Nina un împrumut de 50 000 lei, cu termenul de rambursare a împrumutului - 01 noiembrie 2013. Conform pct. 1 al contractului, dobânda lunară constituie 2 500 lei, iar în caz de întîrziere se va stabili o penalitate de mărime de 80 lei pentru fiecare zi de întîrziere. 1 Indică reclamantul că pîrîta a efectuat următoarele achitări: - din suma împrumutului de 50 000 lei - 22 860 lei (achitată la data de 22 noiembrie 2011); - din suma dobânzilor contractuale - 2500 lei (achitată la data de 22 noiembrie 2011) - din suma penalităţii totale de 14 400 lei - 1 300 lei (achitată după cum urmează: la data de 23 octombrie 2014 -400 lei; la data de 19 noiembrie 2014 - 500 lei şi la data de 16 decembrie 2014 - 400 lei).

Susţine că debitorul a fost somat în sensul respectiv la 07 iunie 2013 (recepţionată somaţia la data 14 iunie 2013). Precizează că, datoria în baza contractului de împrumut constituie suma de 27 140 lei; dobânda contractuală constituie 57 500 lei; penalitatea - 13 100 lei, dobînda de întîrziere calculată conform art. 619 alin. (1) Cod civil - 2 806, 20 lei. În cadrul şedinţei de judecată, organizaţia de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată a formulat cerere de modificare a pretenţiilor şi obiectului acţiunii. (f.d.144-147) Solicită organizaţia de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată, încasarea de la Bubuci Nina în beneficiul organizaţiei de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată a sumei împrumutului nerambursat în mărime de 27 140 lei; a dobînzii contractuale neachitate în mărime de 57 500 lei; a penalităţii în mărime de 13 100 lei şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 2 806,20 lei.

La 18 decembrie 2014, Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru au depus cerere reconvenţională împotriva organizaţiei de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată privind declararea nulă a dobânzii şi reducerea clauzei penale. Consideră reclamanţii că, contractul de împrumut nr.4132 din 01 noiembrie 2011 a fost încheiat cu încălcarea art. 869 Cod Civil, care stabileşte că, în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata de dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Astfel, în baza contractului, Bubuci Nina urma să achite anual 30 000 lei (2500 lei x 12 luni), ce constituie o dobînda în mărime de 60% (50000 lei/100 lei = 500 (adică 1%), iar 30000/500 = 60%).

Susţine că aplicarea a 60% cu titlu de dobîndă la împrumut, depăşeşte cu mult, atît rata de refinanţare a BNM, cît şi media pe piaţă a dobînzii la contractele de credit. De asemenea, susţine că aplicarea unei penalităţi în mărime de 80%/zi de întîrziere, ce a constituit suma de 14400 lei, este una exagerată. Solicită Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru, de a declara nule prevederile pct.(1) ale contractului de împrumut nr.4132 din 01 noiembrie 2011, referitor la achitarea dobânzii în mărime de 2500 lei şi reducerea clauzei penale disproporţionat de mari. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 aprilie 2015, ambele acţiuni au fost admise parţial.

S-a dispus încasarea din contul pîrîtei Bubuci Nina în beneficiul organizaţiei de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată a datoriei în mărime de 27140 lei; a dobînzii contractuale în 2 mărime de 21200 lei; a dobînzii de întîrziere în mărime de 2806,20 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 1534,39 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2015, apelurile declarate de organizaţia de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată, Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 07 aprilie 2015. La 23 noiembrie 2015, Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea încasării de la Bubuci Nina în beneficiul organizaţiei de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată a dobînzii contractuale în mărime de 21200 lei, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să se reducă suma dobînzii în conformitate cu rata de bază a BNM şi calculele anexate la cererea reconvenţională, în mărime de 2623,54 lei. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material.

Instanţa a interpretat în mod eronat legea. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 22 septembrie 2015 Ţinând cont de faptul că Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru au depus cererea de recurs la 23 noiembrie 2015, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 08 decembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa organizaţiei de microfinanţare „Creditactiv” societate cu răspundere limitată copia recursului declarat de Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, intimatul nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 3 Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare, în prezenta cauză. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, 4 face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Bubuci Nina şi Bubuci Alexandru, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 5