2ra-204/16 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului cauzat în urma acestei încalcari

prima instanţă: C.Ursachi dosarul nr. 2ra-204/16 instanţa de apel: A.Minciuna, A.Nogai, Vl.Brașoveanu ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Igor Bondarenco prin intermediul reprezentantului – avocatul Oleg Bondarenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Bondarenco împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat în urma acestei încălcări, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Igor Bondarenco şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 29 mai 2015, c o n s t a t ă: La 26 martie 2015, reclamantul Igor Bondarenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat în urma acestei încălcări. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, organele de urmărire penală competente ale Republicii Moldova mai bine de peste 5 ani (din 13.05.2010 - pînă la 24.03.2014), au examinat plîngerea privind pornirea urmăririi penale depuse în baza plîngerii sale, ca mai apoi (din 24.03.2014 - pînă în prezent) - efectuează urmărire penală în baza plîngerii enunțate.

Consideră reclamantul că, durata procesului penal sus-menţionat intentat şi desfăşurat în temeiul plîngerii sale a fost şi este mai mult ca excesivă, nejustificată şi efectuată prin încălcarea flagrantă a dreptului său de acces liber la justiţie şi la examinarea cauzei sale într-un termen rezonabil, fără ca cauza încălcării duratei rezonabile a procesului să fie imputabilă reclamantului, dar în exclusivitate organelor de urmărire penală şi/sau procurorilor-conducători ai urmăririi penale, care pentru toată durata acestui proces penal au admis diverse încălcări procesual- penale ale drepturilor sale, adoptînd în mod repetat şi chiar sistematic acte 1 procesual-penale nelegitime, care au fost ulterior declarate nule de către judecătorii de instrucţie.

Astfel, indică reclamantul că, la data de 13.05.2010, a depus în adresa mai multor organe statale, inclusiv în adresa CCCEC RM pentru examinare conform art. 274 al CPP RM plîngere privind pornirea urmăririi penale pe faptul atacului de tip "raider" şi insolvabilităţii intenţionate a întreprinderii SA „Unprodlact" din or. Ungheni. Plîngerea dată a fost repartizată spre examinare OUP al CCCEC RM dlui Adrian Lupacescu, care nu a examinat-o în modul stabilit de lege conform art. 274 al CPP RM ca plîngere privind pornirea urmăririi penale, ci ca o petiţie. Nefiind de acord cu neexaminarea plîngerii sale în modul stabilit de lege conform art. 274 al CPP RM, reclamantul a contestat acest refuz în ordinea prevederilor art. 298-299 al CPP RM la Procuratura Anticorupţie RM, iar ulterior în ordinea art. 313 al CPP RM - la judecătorul de instrucţie.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani (judecătorul dl Ion Morozan) nr. 10-48/11 din 15.03.2011 plîngerea reclamantului a fost admisă cu obligarea Procuraturii Anticorupţie să organizeze examinarea plîngerii reclamantului în ordinea prevăzută de art. 274 al CPP. Ulterior, la data de 12.07.2012 reclamantul, prin intermediul reprezentantului, a depus în adresa mai multor organe statale, inclusiv în adresa CCCEC RM pentru examinare conform art. 274 al CPP RM o plîngere suplimentară la plîngerea din 13.05.2010, avînd ca subiect - circumstanţele sustragerii patrimoniului SA "Unprodlact" din or. Ungheni sub paravanul procesului de insolvabilitate în perioada anilor 2010-2011.

În urma depunerii plîngerii suplimentare, la data de 16.08.2011 reclamantul, prin intermediul reprezentantului, a fost invitat la CCCEC RM, depunînd colaboratorului CCCEC RM dlui Sergiu Stratan explicaţii scrise atît pe marginea plîngerii iniţiale din 13.10.2010, cît şi pe marginea plîngerii suplimentare din 12.07.2011. Totodată, a mai indicat că, a fost informat despre faptul că plîngerea suplimentară din 12.07.2011 se examinează conform art. 274 al CPP RM de către DGUP al CCCEC RM, iar despre rezultatele examinării acesteia urmează să fie informat suplimentar. Nefiind informat de către nimeni pe parcurs de circa 1 an despre rezultatul examinării plîngerilor sus-indicate, la data de 24.08.2012 reclamantul, prin intermediul reprezentantului său, a adresat CCCEC RM şi Procuraturii Anticorupţie cerere privind oferirea informaţiei şi/sau a actelor procesuale adoptate în cadrul examinării plîngerilor respective.

Prin scrisoarea procurorului Procuraturii Anticorupţie dl Sergiu Moraru nr. 9106 din 06.12.2012 reclamantul a fost informat precum că plîngerile dumnealui privind insolvabilitatea intenţionată a întreprinderii SA "Unprodlact" şi pretinsele acţiuni ilegale a unui grup de persoane interesate în schema de acaparare a întreprinderii menţionate - au fost examinate la data de 26.11.2012, fiind emisă ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale. 2 Nefiind de acord cu ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale, reclamantul a contestat-o în ordinea prevederilor art. 299/1-299/2 al CPP RM la Procuratura Anticorupţie RM, iar ulterior în ordinea art. 313 al CPP RM - la judecătorul de instrucţie. Prin încheierea nr. 10-94/13 din 10.04.2013, emisă de Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău judecătorul de instrucţie a admis plîngerea reclamantului, fiind declarată nulă ordonanţa contestată şi obligat procurorul să înlăture încălcările depistate ale drepturilor reclamantului.

În continuare, în situaţia cînd iarăşi nu a fost informat de către nimeni pe parcurs de circa 1 an despre rezultatul examinării plîngerilor sus- indicate, la data de 18.03.2014 reclamantul s-a adresat din nou CNA RM şi Procuraturii Anticorupţie cu o cerere privind oferirea informaţiei/actelor procesuale cu privire la rezultatul soluţionării plîngerilor sale.

Prin răspunsurile CNA nr. 03/02-1275 din 26.03.2014 si Procuraturii Anticorupţie nr. 312pet/14-2115 din 14.04.2014, reclamantul a fost informat precum că în rezultatul examinării plîngerilor depuse de dînsul, la data de 24.03.2014 de către CNA a fost pornita cauza penala nr. 2014970170 pe faptul delapidării în proporţii deosebit de mari şi cu folosirea situaţiei de serviciu a bunurilor SA ,,Unprodlact” pe parcursul anilor 2010-2014, infracţiune prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod Penal, cu remiterea acestei cauze penale pentru continuarea urmăririi penale organului de urmărire penala al Inspectoratului de Poliţie r-lui Ungheni.

În acest context, s-a atenţionat că din momentul pornirii urmăririi penale – 14.03.2014 şi pînă în luna noiembrie 2014 reclamantul nu a fost informat de către nimeni din cadrul Procuraturii Ungheni sau IP Ungheni privind derularea urmăririi penale în cauza penală nr. 2014970170 intentată în baza plîngerii sale, în pofida faptului care acesta dispunea de interes legitim în calitate de victimă fărădelegilor descrise în plîngerile sus-indicate, dorea sa fie audiat precum si să cunoască rezultatele instrumentării acestei cauze penale. La data de 15.10.2014, reclamantul a depus în adresa Procuraturii r-lui Ungheni şi IP Ungheni o cerere, solicitînd informaţii despre derularea urmăririi penale in cauza penală nr.2014970170.

La 31.10.2014, reclamantul a recepţionat prin poşta răspunsul Procuraturii r- lui Ungheni nr. 3883 din 29.10.2014, prin care a fost informat despre aceea că prin ordonanţa nr. 2014970170 din 16.06.2014 emisa de procurorul în Procuratura r- ului Ungheni dl Veaceslav Toderita s-a dispus clasarea procesului penal şi scoaterea de sub urmărire penala a principalului figurant din plîngere. Nefiind de acord cu ordonanța de clasare a urmării penale, reclamantul a contestat-o în ordinea prevederilor art.art. 299 alin. (1), 299 (2) al CPP RM la Procuratura Ungheni, iar ulterior în ordinea art. 313 CPP RM - la judecătorul de instrucţie.

Astfel, prin încheierea nr. 10-2/2015 din 17.02.2015 emisă de Judecătoria Ungheni s-a dispus admiterea plîngerii reclamantului, declarată nulă ordonanţa contestată şi reluată urmărirea penală în cauza penală nr. 2014970170, cu obligarea procurorului de a întreprinde acţiuni procesuale în vederea înlăturării încălcărilor 3 depistate ale drepturilor reclamantului, iar pînă în prezent urmărirea penală în cauza penală nr. 2014970170 este reluată şi - exercitată de SUP al IP Ungheni, sub conducerea Procuraturii r-lui Ungheni.

Prin urmare, susține reclamantul că, procesul de examinare a plîngerilor depuse de acesta de către organul de urmărire penală a durat o perioada de practic 4 ani (13.05.2010-24.03.2014), iar urmărirea penală intentată în baza plîngerii sale durează din 24.03.2014 - pînă în prezent, ceea ce reprezintă o perioada de timp mai mult ca excesivă a procesului penal, or, potrivit prevederilor art. 274(1) al CPP RM termenul de soluţionare a plîngerilor privind pornirea urmăririi penale este de 30 de zile, iar potrivit art. 20 al CPP RM urmărire penală şi judecarea cauzelor penale se face în termen rezonabil.

În ceea ce priveşte conduita reclamantului pe parcursul procesului penal menţionat - aceasta a fost şi este una exemplară şi chiar ireproşabilă, dînsul a anexat din start la plîngerea sa iniţială şi cea suplimentară un material probator impunător care confirma circumstanţele juridico-faptice expuse în plîngeri, a fost permanent la dispoziţia organelor de urmărire penală şi ale procuraturii pentru a da explicaţii în legătură cu plîngerile depuse, inclusiv în mod suplimentar, a avut o conduita procesuală activă şi de bună-credinţă, contribuind din plin la soluţionarea cît mai rapidă, în mod obiectiv şi multiaspectual al cazului, în vederea stabilirii adevărului şi tragerii la răspundere a persoanelor culpabile.

Totodată, este de remarcat precum că din conţinutul actelor judecătoreşti de dispoziţie emise de judecătorii de instrucţie care au exercitat controlul judiciar al procedurii prejudiciare rezultă constatarea multiplelor şi repetate încălcări procesual-penale admise de reprezentanţii organelor de urmărire penală şi ai procuraturii în cadrul soluţionării prealabile a plîngerii reclamantului şi apoi - la etapa urmăririi penale - circumstanţe care în măsura decisivă au contribuit la tergiversarea examinării şi soluţionării cauzei menţionate, nedescoperirea infracţiunii pe urme fierbinţi, imposibilitatea atragerii mai multor figuranţi din plîngeri la răspundere penală ca urmare intervenirii prescripţiei răspunderii penale, etc. Invocă reclamantul că, circumstanţele enunțate sunt imputabile în exclusivitate organelor de urmărire penală şi al procuraturii.

în mod aparte, este de remarcat încălcarea de către organul de urmărire penală pentru perioada de circa 4 (patru) ani a termenului de soluţionarea conform art. 274 al CPP RM a plîngerii sale (perioada cuprinsă din 13.05.2010 — 24.03.2014), în condiţiile cînd termenul stabilit de art. 274 al CPP RM de soluţionare problemei privind începerea sau neînceperea urmăririi penale este de 30 de zile. Prin urmare, consideră că cazul sus-expus este un exemplu elocvent al încălcării grosolane de către organele de urmărire penală şi ale procuraturii a dreptului său la examinare într-un termen rezonabil a cauzei sale, dreptul ce îi este încălcat pînă în prezent.

Relevă reclamantul că, respectiva încălcare (manifestată prin incapacitatea sau chiar nedorinţa inexplicabilă a organelor de urmărire penală şi ale procuraturii de a examina şi soluţiona în mod legitim cazul său pentru perioada de circa 5 ani) a provocat şi continuă să-i provoace disconfortul moral, incertitudinea pentru viitor şi dezamăgirea profundă în ceea ce priveşte modul de înfăptuire a actului de justiţie 4 în Republica Moldova şi buna funcţionare a organelor de urmărire penală şi ale procuraturii. Mai mult, confruntarea pe parcurs de circa 5 ani cu reprezentanţii organelor de urmărire penală şi ale procuraturii, care sistematic ignorează şi încalcă în cel mai grosolan mod drepturile sale a avut drept efect afectarea iremediabilă a stării psihologice, în special ţinînd cont de aceea că, acesta este de vîrsta înaintată și momentan se află în prag de pensionare.

Solicită reclamantul Igor Bondarenco, constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei sale, repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului său la judecare în termen rezonabil a cauzei prin modalitatea încasării din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 500000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 29 mai 2015, acţiunea depusă de către Igor Bondarenco a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.86). Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Igor Bondarenco a contestat-o cu apel (f.d.88). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de Igor Bondarenco şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 29 mai 2015 (f.d.112). La 30 noiembrie 2015, Igor Bondarenco prin intermediul reprezentantului – avocatul Oleg Bondarenco a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat în urma acestei încălcări să fie admisă în sensul declarat. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

La fel s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.122-125).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 29 septembrie 2015 (f.d.112), iar recursul a fost depus la 30 noiembrie 2015 (f.d.122). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Igor Bondarenco prin intermediul reprezentantului – avocatul Oleg Bondarenco a fost declarat în termen. 5 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Igor Bondarenco prin intermediul reprezentantului – avocatul Oleg Bondarenco, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Igor Bondarenco prin intermediul reprezentantului – avocatul Oleg Bondarenco, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Igor Bondarenco prin intermediul reprezentantului – avocatul Oleg Bondarenco, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 6 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Igor Bondarenco prin intermediul reprezentantului – avocatul Oleg Bondarenco, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Igor Bondarenco prin intermediul reprezentantului – avocatul Oleg Bondarenco, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală Valentina Clevadî 7