- Dosarul nr.
- 2ra-197/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 27 ianuarie 2016
- Părțile
- Iaţco Stela vs Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-197/16 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, incasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca, premiilor de sarbatori, compensatiei si repararea prejudiciului moral
prima instanţă: V.Gîrleanu dosarul nr. 2ra-197/16 instanţa de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iațco Stela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iațco Stela împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, premiilor de sărbători, compensației și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Iațco Stela şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chişinău din 06 mai 2015, c o n s t a t ă: La 15 decembrie 2014, Iațco Stela a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, premiilor de sărbători, compensației și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la data de 30 decembrie 2011, a fost angajată în cadrul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova în funcţie de consilier pe probleme de comunicare al Aparatului Consiliului de Administraţie, ceea ce se confirmă prin contractul individual de muncă din aceeași dată anexat la dosar.
Afirmă reclamanta că, prin ordinul directorului Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova – Sergiu Ciobanu nr.259-c din 16 septembrie 2014, s-a dispus începând cu data de 17.09.2014 concedierea sa din funcţia deţinută. Temeiul concedierii fiind art.86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii – reducerea numărului şi a statelor de personal din unitate. Consideră că ordinul enunțat este ilegal, fiind încălcată în mod grav procedura de concediere. 1 Susține reclamanta că, la emiterea ordinului vizat, angajatorul a încălcat prevederile art. 88 alin. (l) lit. b) Codul muncii, deoarece nu a fost preavizată prin ordin, sub semnătură, despre reducerea funcţiei sale.
De asemenea, a mai indicat reclamanta că, la reducerea funcţiei, angajatorul a încălcat și prevederile art. 88 alin. (1) lit. d) Codul muncii, pe motiv că, acesta urma să reducă în primul rând locurile de muncă vacante ceea ce la caz nu a avut loc, or, până la concedierea sa, în cadrul întreprinderii existau locuri vacante pe care ANRE nu le-a redus, în pofida acestui fapt angajatorul a dispus în mod arbitrar eliberarea sa din serviciu. Menționează că, ordinul de concediere din 16 septembrie 2014 este lovit de nulitate absolută din motiv că, contravine normelor imperative expuse mai sus, dar şi a prevederilor art. 210 alin. (1) lit.lit. b) și c) Codul Muncii, deoarece în conţinutul acestuia nu este indicat termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi nici organul în care sancţiunea poate fi contestată.
Invocă reclamanta că, la data de 02 decembrie 2014, s-a adresat cu o cerere Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova, solicitînd eliberarea certificatului de salariu, copiei ordinului de preavizare, copiei scrisorii adresate Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă referitor la disponibilizarea personalului din cadrul ANRE, iar până în prezent, actele solicitate nu i-au fost prezentate, fapt care împiedică calcularea cuantumului salariului care urmează să fîe achitat de către angajator pentru eliberarea ilegală din serviciu.
Pe parcursul examinării cauzei, la data de 20 martie 2015, reclamanta Stela Iaţco a depus o cerere de concretizare a acțiunii, solicitînd: declarării nulităţii absolute a ordinului de concediere nr.259-c din 16.09.2014 ca fiind un act juridic care contravine legii; anularea ordinului de concediere nr.259-c din 16.09.2014 şi dispunerea restabilirii reclamantei în funcţia de consilier pe probleme de comunicare din cadrul Aparatului Consiliului de Administraţie al ANRE; declararea nulităţii absolute a preavizului din 06.06.2014 emis de către ANRE în privinţa reclamantei ca fiind un act juridic care contravine normei imperative; dispunerea încasării din contul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova în beneficiul său a salariului pentru eliberarea ilegală de la serviciu în sumă de 45882,78 lei, a premiilor pentru sărbători şi a ajutorului material pentu ziua de naştere neprimite de către reclamantă din cauza concedierii ilegale în sumă de 37600 lei, a compensaţiei de 0.1 la sută din suma neplătită în termen prevăzută de art.330 alin.(2) Codul muncii în sumă de 3434, 61 lei, a prejudiciului moral suportat din cauza eliberării ilegale din serviciu în sumă de 50000 lei precum şi compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 06 mai 2015 acţiunea depusă de către Stela Iaţco a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.107). Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Stela Iaţco a contestat-o cu apel (f.d.109). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de Iațco Stela şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 06 mai 2015 (f.d.173). 2 La 02 decembrie 2015, Stela Iaţco a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, premiilor de sărbători, compensației și repararea prejudiciului moral să fie admisă în sensul declarat.
În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. La fel s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi s-a interpretat în mod eronat legea. Astfel, susţine recurenta că, instanțele de judecată greșit i-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, or, la materialele pricinii nu a fost anexat niciun ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea recurentei referitor la reducerea numărului sau a statelor de personal, conform art. 88 Codul muncii.
De asemenea, s-a indicat că, nu i s-a propus un alt loc de muncă, conform art.88 alin. (1), lit.c) Codul muncii. Mai reiterează asupra faptului că, a fost încălcat termenul de concediere de 2 luni pentru concediere după preavizare, prevăzut de art.88 al.(2) Codul muncii. Instanţa de apel în mod eronat a interpretat tardivitatea ordinului de concediere prin ce a creat efecte juridice favorabile nejustificate în privinţa intimatei. Menționează că, reducerea funcţiei s-a decis prin Hotărârea ANRE nr.621 din 28.05.2014, care a intrat în vigoare la 30.05.2014. Ţinând cont de prevederile art.88 alin. (l) lit. b), dânsa urma să fie preavizată cu două luni înainte de emiterea hotărârii cu privire la reducerea funcţiei deţinute, ceea ce trebuia să fie cel puţin până la 30 martie 2014, dar nu cu 2 luni înainte de data concedierii.
A mai indicat că, angajatorul n-a redus locurile de muncă vacante, or până la concedierea recurentei, cît şi-n ziua concedierii, în cadrul întreprinderii existau locuri vacante pe care ANRE nu le-a redus. Astfel, la data de 28.05.2014, ANRE a aprobat structura organizatorică şi efectivul limită cu 84 de angajaţi, iar potrivit informaţiei privind disponibilizarea salariaţilor nr.401, în cadrul societăţii erau angajaţi un număr total de 51 salariaţi, ceea ce presupune că în perioada pretinsei preavizări, în cadrul ANRE erau 33 de locuri vacante. Mai indică faptul că, la data de 25.05.2014 în cadrul agenţiei erau 15 locuri vacante inclusiv secretară, persoană de serviciu, consilier al directorului general etc, funcţii vacante care n-au fost propuse recurentei (f.d.182-186).
În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.106-107). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 3 Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 13 octombrie 2015 (f.d.173), iar recursul a fost depus la 02 decembrie 2015 (f.d.182).
Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Iațco Stela a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Iațco Stela, urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Iațco Stela, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.
Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 4 Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Iațco Stela, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iațco Stela, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Iațco Stela, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală Valentina Clevadî 5