3ra-144/16 — Cu privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară

dosarul nr.3ra-144/16 prima instanță – D. Sușchevici instanța de apel –M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Burdea Viorel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Burdea Viorel către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind anularea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 02 iulie 2015 și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 14 aprilie 2015 Burdea Viorel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, solicitând anularea ordinului nr. 178ef din 30 martie 2015 „Cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului Direcției nr. 3 a INI al IGP al MAI, locotenent-colonel de poliție Burdea Viorel Victor”,

încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul său a sumei în mărime de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 30 martie 2015, prin ordinul IGP nr. 178ef, pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, pct. 26 al Regulamentului cu privire la legitimațiile de serviciu ale polițiștilor Inspectoratului General al Poliției, aprobat prin Ordinul IGP nr. 140 din 15 septembrie 2014, acțiuni manifestate prin atitudine iresponsabilă față de păstrare a legitimației și sigiliului de serviciu, neasigurarea păstrării legitimației de serviciu aparte de celelalte obiecte și documente, precum și ne întreprinderea tuturor măsurilor întru evitarea sustragerii acestora, a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră.

Cu ordinul menționat nu este de acord și îl consideră ilegal, susținând că contrar prevederilor art. art. 36, 38 și 63 din Statutul disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, în privința sa ilegal a fost aplicată o sancțiune disciplinară, deși în acțiunile/inacțiunile sale nu au fost depistate abateri disciplinare. Invocă că prin încălcările comise de pârât, i-a fost cauzat un prejudiciu moral caracterizat prin suferințe psihice, manifestate prin sentimente de neajutorare, complexul de inferioritate, de rușine, insatisfacție de lipsirea de posibilitatea de a munci fără frică că în orice moment poate fi sancționat de conducere fără careva temeiuri.

Astfel, consideră că suma de 10 000 lei reprezintă o compensație echitabilă și rezonabilă pentru suferințele cauzate. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 02 iulie 2015 acțiunea a fost admisă parțial. A fost anulat ordinul nr. 178ef din 30 martie 2015 „Cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului Direcției nr. 3 a INI al IGP al MAI, locotenent-colonel de poliție Burdea Viorel Victor”. S-a refuzat în admiterea cererii lui Burdea Viorel către Inspectoratul General al Poliției privind încasarea prejudiciului moral. S-a încasat din contul inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Burdea Viorel cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 2000 lei. La 03 iulie 2015, Inspectoratul General al Poliției a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

La 07 octombrie 2015, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 02 iulie 2015 și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02 iulie 2015 și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 08 decembrie 2015 Burdea Viorel a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015 și menținerea hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 02 iulie 2015. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și o consideră ilegală, neîntemeiată și nefondată. Invocă că instanța de apel eronat a apreciat și a interpretat prevederile Regulamentului cu privire la legitimațiile de serviciu ale polițiștilor Inspectoratului General al Poliției. În acest sens, a comunicat că la motivarea poziției de respingere a acțiunii, instanța de apel s-a bazat pe prevederile pct. 26 al Regulamentului cu privire la legitimațiile de serviciu ale polițiștilor Inspectoratului General al Poliției, în care sunt prevăzute obligațiile titularului legitimației de serviciu, dar conducându-se de aceste prevederi în mod eronat a interpretat prevederile pct. 27 din același regulament.

La data de 25 ianuarie 2016 Inspectoratul General al Poliției a depus referință la recursul depus de Burdea Viorel, pledînd pentru declararea acestuia ca inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată părților de către Curtea de Apel Chișinău la 11 noiembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de ieșire nr. 11325 din 11 noiembrie 2015. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 Codul de procedură civilă, consideră recursul depus la data de 08 decembrie 2015 în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție reiterează şi jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond şi de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Burdea Viorel poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărâre legală, iar argumentele invocate de recurentul Burdea Viorel în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de recurentul Burdea Viorel se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari