2rac-46/16 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, venitului ratat şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Furdui dosarul nr. 2rac-46/16 instanţa de apel: L. Bulgac, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Maria Ghervas Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Diamarin Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Savi-Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Diamarin Grup” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, a venitului ratat rezultat din contractul de locaţiune şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Savi-Plus” Societate cu Răspundere Limitată, casată în parte hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 martie 2015 cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 14 august 2014 ÎM „Savi-Plus” SRL a depus cererea de chemare în judecată împotriva SRL „Diamarin Grup” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, venitului ratat şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 decembrie 2012 a încheiat cu SRL „Diamarin Grup” contractul de locaţiune nr. 2013/2, pentru încăperea cu o suprafaţă de 411 m.p. , situat pe str. Voluntarilor, 15. mun. Chişinău, în baza căruia părţile au convenit că plata pentru 1 m. p. va fi de 1 euro inclusiv TVA. Menţionează că pe parcursul derulării contractului, pîrîtul şi-a exercitat în mod necorespunzător obligaţiile asumate, deoarece chiar de la început efectua plăţile cu întîrziere.

Încă din anul 2013 a acumulat restanţe la plata locaţiunii. Iar în anul 2014 a efecuat doar cîteva achitări, fiind făcute promisiuni că datoria va fi achitată în termen restrîns. La 28 iulie 2014, în scopul încasării sumei datorate pe cale extrajudiciară, reclamantul a solicitat pîrîtului achitarea sumei datorate, înaintînd pretenţie şi informînd pîrîtul despre rezilierea unilaterală a contractului de locaţiune în conformitate cu pct. 3.3 a contractului, stabilind termenul de 10 zile în interiorul căruia pîrîtul urma să elibereze încăperea. Invocă că potrivit pct. 2.2 a contractului, locatarul s-a obligat să achite preţul locaţiunii lunar în avans, dar nu mai tîrziu decît pînă la data de 5 a fiecărei luni.

Pînă în prezent reclamantul ÎM „Savi Plus” SRL, folosind căile amiabile posibile, nu a reuşit să încaseze datoria de la pîrît. Menţionează că prin pct. 9.2 al contractului, părţile au convenit că pentru orice întîrziere la plată, cumpărătorul va suporta o penalitate în mărime de 0.2 % pe zi din suma datorată. Astel, pînă la moment SC „Diamarin Grup”SRL, pe lîngă datoria de bază în mărime de 97194.82 lei, mai datorează reclamantului şi penalitate în mărime de 29809,01 lei. Totodată, cu referire la prevederile art. 619 alin. (1) i (2) şi art. 585 Cod civil, reclamantul susţine că în contul ÎM „Savi-Plus” SRL urmează a fi încasate şi dobînzile de întîrziere legale care au fost calculate în mărime de 5782,85 lei.

Solicită încasarea de la SC „Diamarin Grup” SRL în beneficiul ÎM „Savi- Plus” SRL a sumei datorate în mărime de 97 194,82 lei, penalităţii în mărime de 29 809,01 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 5 782,85 lei, taxei de stat în sumă de 3984 lei, iar în total sumei 136 770,78 lei. Ulterior, la 27 noiembrie 2014 ÎM „Savi Plus” SRL a depus cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor, solicitînd încasarea de la SC „Diamarin Grup” SRL în beneficiul M „Savi-Plus” SRL a sumei datorate pentru locaţiune în mărime de 7561,45 lei, dobînzii de intîrziere în mărime de 5782,85 lei, venitul ratat în mărime de 1233 euro, cheltuielile pentru executorul judecătoresc în mărime de 2540 lei, taxa de stat 3984 lei, iar în total 19868,30 lei şi 1233 euro.

Totodată, a solicitat evacuarea forţată a SC „Diamarin Grup” SRL din spaţiile din str. Voluntarilor. 15. mun. Chişinău, care aparţin ÎM „Savi-Plus” SRL. În susţinerea pretenţiilor date a indicat că pînă la moment pîrîtul SC „Diamarin Grup” SRL a stins suma datorată şi penalităţile pînă în luna iulie 2014 inclusiv şi anume suma de 127003,83 lei. Indică că pîrîtul însă nu a achitat factura pentru luna august 2014 în suma de 7561,45 lei, pe care s-a obligat să o achite întrucît aceasta a fost semnată şi sigilată de pîrît. Consideră că nici plata datorată la acel moment nu a fost achitată şi nici încăperea nu a fost eliberată pînă în prezent, fapt ce a cauzat un prejudiciu material reclamantului în formă de venit ratat ori încăperea fiind ocupată de SC „Diamarin Grup” SRL nu a fost posibil de a o da în locaţiune altui locatar.

Afirmă că din motiv că pîrîtul nu a eliberat spaţiile pe urma rezilierii contractului, iar începînd cu luna septembrie 2014 pînă în prezent a ocupat abuziv spaţiile proprietate a reclamantului, reclamantul nu a putut să valorifice aceste spaţii prin darea în locaţiune altor locatari. Consideră că pîrîtul urmează să repare prejudiciul material cauzat în formă de venit ratat, mărimea căruia urmează a fi calculată conform plăţii care o achita pîrîtul 2 pentru locaţiune, şi anume 411 euro lunar în total 1233 euro, astfel mărimea acesteia va fi rezonabilă şi în corespundere cu preţul mediu pe piaţă pentru darea în locaţiune a unui astfel de spaţiu.

În cadrul şedinţei de judecată, la 02 februarie 2015 ÎM „Savi Plus” SRL a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd încasarea de la SC „Diamarin Grup” SRL în beneficiul ÎM „Savi-Plus” SRL sumei datorate pentru locaţiune în mărime de 7561,45 lei, dobînzii de intîrziere în mărime de 5782,85 lei, venitul ratat în mărime de 1644 euro, cheltuielile pentru executorul judecătoresc în mărime de 2540 lei, taxa de stat 3984 lei, iar în total 19868,30 lei şi 1644 euro. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 martie 2015, acţiunea a fost admisă în parte. S-a dispus încasarea de la SRL „Diamarin Grup” în beneficiul ÎM „Savi-Plus” SRL a sumei de 7561,45 cu titlu de datorie pentru locaţiune, suma de 5782,85 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, în total 13 344,30 lei, precum şi cheltuieli de judecată – 2540 lei – cheltuieli de executare şi 3984 lei – taxa de stat achitată la depunerea acţiunii.

În rest acţiunea a fost respinsă. La 24 aprilie 2015 ÎM „Savi-Plus” a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîri primei nstanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea venitului ratat, şi emiterea în această parte a unei noi hotărîră prin care a admite pretenţia privind încasarea venitului ratat în mărime de 1644 euro. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015 a fost admis apelul declarat de ÎM „Savi-Plus” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 martie 2015 în partea respingerii pretenţiei privind încasarea venitului ratat, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a pretenţiei date. S-a încasat de la SC „Diamarin Grup” SRL în beneficiul ÎM „Savi- Plus” suma de 1644 euro cu titlu de venit ratat.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Pentru a decide astfel instanţa de apel a invocat prevederile art. 610 alin. Cod Civil, (1) despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat. (2) Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. Instanţa de apel a stabilit că despre rezilierea contractului de locaţiune nr.2013/2 din 01 decembrie 2012, ca urmare a neachitării plăţii pentru locaţiune, SRL „Diamarin Grup” a fost notificată la 28 iulie 2014. Prin urmare, începînd cu 28 iulie 2014 contractul de locaţiune a fost reziliat, locatarului fiindu-i stabilit un termen pentru eliberarea încăperii şi evacuarea bunurilor sale din încăpere.

Încăperea efectiv a fost eliberată la data de 30 decembrie2014, fapt confirmat de către pîrît. Astfel, în perioada 28 iulie 2014 pînă 30 decembrie 2014 ÎM „Savi-Plus” SRL a fost în imposibilitate a se folosi de încăperile respective prin darea acestora 3 în arendă. Deci, din cauza comportamentului abuziv a SC „Diamarin Grup” SRL, reclamantul nu a obţinut venit în sumă de 1 644 euro . La 11 decembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, SC „ Diamarin Grup” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul a invocat că, cu toate că intimatul a solicitat de la instanţă încasarea venitului ratat făcînd trimitere la norma legală pertinentă în acest sens, el nu şi-a executat obligaţia probaţiunii în judecată şi nu a fost în măsură să dovedească prin probe admisibile în sensul legislaţiei procesual civile, existenţa venitului pe care pretinde că 1-a ratat datorită apelantului şi din ce este el format, precum şi mărimea acestuia. La fel, reclamantul-intimat nu a prezentat în instanţa de fond şi nici în cea de apel dovezi pertinente care ar atesta că în perioada septembrie - decembrie anul 2014 au existat potenţiali doritori, care ar fi fost cointeresaţi în faptul de a lua în locaţiune încăperea situată în mun.

Chişinău, str. Voluntarilor, 15 cu suprafaţa de 411 m.p. la preţul de 1 euro pentru un metru pătrat. În opinia recurentului, instanţa de fond just a conchis că netemeinicia pretenţiei de încasare a venitului ratat nu se datorează SRL „Diamarin Grup”, deoarece, recurentul era în imposibilitatea de a-şi ridica bunurile din încăperea ce aparţine intimatului în perioada pentru care se solicită încasarea venitului ratat, din motivul aplicării sechestrului de către instanţă la cererea intimatului asupra bunurilor ce-i aparţin recurentului, fapt atestat prin încheierea Judecătoriei Botanica din 25.08.2014 şi procesul-verbal de sechestru nr. 018-1387/14 din 10.09.2014. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Diamarin Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor 4 invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Diamarin Grup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Diamarin Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 5