- Dosarul nr.
- 2ra-213/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 27 ianuarie 2016
- Părțile
- Osoian Vladimir vs ÎI Crudu Cristina
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-213/16 — Evacuarea pîrîtei din imobil, repararea prejudiciului material şi moral, încasarea cheltuielilor de judecată
Dosarul nr. 2ra-213/16 Instanţa de fond: Judecătoria Făleşti – V. Trişnevschi Instanţa de apel: CA Bălţi – I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Iulia Sîrcu, Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Osoian Vladimir în pricina civilă la acţiunea lui Osoian Vladimir împotriva Întreprinderii Individuale „Crudu Cristina” privind evacuarea pîrîtei din imobil, repararea prejudiciului material şi moral, încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din data de 22 octombrie 2015, prin care s- a respins cererea de apel, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 23 decembrie 2014, prin care s-a admis parţial acţiunea, CONSTATĂ: La data de 19 noiembrie 2014 Osoian Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Individuale „Crudu Cristina” privind rezilierea contractului de locaţiune din 20 august 2011, evacuarea pîrîtei din imobilul amplasat în or.
Făleşti, str. Moldovei nr. 39 ap. 1, încasarea prejudiciului material şi moral, cheltuielilor de judecată ( f.d. 1-3). Prin cererea din 16 decembrie 2014 reclamantul a renunţat la cerinţa cu privire la rezilierea contractului de locaţiune din 20 august 2011 admisă de instanţă şi încetat procesul în această parte (f.d. 116). Pretențiile, susținute de reclamant în faţa instanţei, au fost motivate prin faptul că deţine în or. Făleşti pe str. Moldovei, nr. 39, un imobil în baza contractului de donaţie din 31 martie 2009. La data de 20 august 2011 a încheiat contract de locaţiune a acestui imobil cu Crudu Cristina, administratorul ÎI „Crudu Cristina”. Locatarul nu a respectat prevederile contractului, transmiţînd fără acordul locatorului bunul în sublocaţiune, neachitînd la termen serviciile comunale, în special energia electrică consumată.
Această plată a fost achitată de locator, suportînd un prejudiciu material în sumă de 21 548 lei. Reclamantul a indicat, că urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale, contractul a fost rezoluționat, iar pîrîta refuză benevol să elibereze imobilul. Neachitarea de către pîrîtă a serviciilor pentru energia electrică, neeliberarea imobilului i-au cauzat un prejudiciu moral, deoarece a suportat neplăceri cu furnizorul de energie electrică, nu a avut posibilitatea de a da în locaţiune imobilul unei persoane de bună credinţă, a suportat stres, frustrare. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 23 decembrie 2014 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, s-a dispus evacuarea pîrîtei cu toate bunurile din imobilul amplasat în or.
Făleşti, str. Moldovei nr. 39, ap. 1, s-a încasat de la Crudu Cristina suma de 5100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, în rest acţiunea în partea încasării prejudiciului material în sumă de 21548 lei şi moral în sumă de 5 000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată ( f.d. 122). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, ÎI „ Crudu Cristina” a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere integrală a acţiunii ( f.d. 127). La data de 23 ianuarie 2015 avocatul Lilian Osoian în interesele lui Vladimir Osoian a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea parţială a hotărîrii primei instanţe cu emiterea în această parte a unei hotărîri de încasare a prejudiciului material şi moral ( f.d.
129). Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 martie 2015 s-a restituit cererea de apel înaintată de ÎI „ Crudu Cristina” ( f.d. 155-156). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din data de 22 octombrie 2015 s-a respins apelul, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe ( f.d. 201). În motivarea soluțiilor instanţele au constatat, că Osoian Vladimir şi Crudu Cristina sunt rude, ultima fiind fiica lui Osoian Vladimir şi totodată administratorul ÎI „ Crudu Cristina”. Prin contractul de locațiune din 20 august 2011 Osoian Vladimir a transmis administratorului ÎI „Crudu Cristina” în locaţiune fără plată încăperea nelocativă din str. Moldovei 39 or. Făleşti, pe un termen de 10 ani, încăperea fiind utilizată de pîrîtă ca magazin.
Ulterior între părţi au apărut divergențe privind modul de întreţinere a imobilului, locatorul inițiind un proces judiciar. Pînă la hotărîrea judecătorească părţile au reziliat contractul. Osoian Vladimir, susținut de reprezentantul său Osoianu Lilian, în şedinţa de judecată a solicitat evacuarea din imobil a ÎI „Crudu Cristina” şi recuperarea prejudiciului material constituit din preţul energiei electrice consumate în sumă de 21 548 lei, cît şi prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei. Instanțele au admis acţiunea în partea evacuării pîrîtei şi au respins acţiunea în partea recuperării prejudiciului material şi moral.
Instanţele în argumentarea soluţiei de respingere a pretenţiilor au reţinut că ÎI „Vladimir V. Osoian”, a cărei administrator este reclamantul Vladimir Osoian, a încheiat cu SA „ Red- Nord” contract de furnizare a energiei electrice pentru mai multe locuri de consum, inclusiv şi pentru imobilul transmis în locaţiune ÎI „ Crudu Cristina”, respectiv lui Vladimir Osoian i se eliberează o singură factură cumulativ pentru toate locurile de consum. La momentul soluţionării litigiului în instanță datorii pentru consumul energiei electrice la locul de consum din str. Moldovei 39 or. Făleşti nu existau. Pîrîta a indicat că ea regulat a achitat lui Osoian Vladimir această datorie, iar Osoian Vladimir nu a combătut acest argument.
Faptul că facturile de plată sunt eliberate pe numele ÎI „Vladimir V. Osoian”, care deține contractul cu SA „Red – Nord”, nu demonstrează prezenţa datoriei pentru energia electrică a ÎI „ Crudu Cristina”. Totodată instanțele au constatat, că şi pretențiile susținute de Osoian Vladimir în ședințele de judecată (verso f.d.120), privind compensarea prejudiciului moral nu au fost probate în fapt şi în drept. 2 Instanțele, respingînd pretențiile cu referire la compensarea prejudiciului material şi moral şi-au întemeiat soluția pe prevederile art. 118, 121, 122 CPC, art. 908 alin. 2 şi 3 şi art. 1422 Codul Civil. Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2015, prin care s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Făleşti, Osoian Vladimir a depus recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de încasarea prejudiciului material în sumă de 21 548 lei (f.d.
213-216). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la 22 octombrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal, recepţionată de recurent la data de 11 noiembrie 2015 ( f.d. 206). Recursul depus la 11 decembrie 2015 este depus în termen. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Osoian Vladimir este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul indică argumente, ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează, că recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.
Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocare în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al.
2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, 3 sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Osoian Vladimir asemenea aspecte nu se regăsesc. Argumentele recurentului au fost obiect de cercetare atît în cadrul judecării cauzei în instanţa de fond, cît şi în instanţa de apel. Faptul că ÎI „Vladimir V. Osoian” deține facturile privind plata energiei electrice nu demonstrează că energia electrică pentru locul de consum din str. Moldovei, nr. 39, or.
Făleşti a fost achitată anume de el. Materialele cauzei atestă, că plata se efectua global pentru mai multe locuri de consum în baza contractului 1471 din 25 august 2011, încheiat între SA „ Red- Nord” şi ÎI „Vladimir V. Osoian” eliberîndu-se o singură factură (f.d.19). Timp de 3 ani recurentul nu a avut pretenții faţă de intimată la capitolul plății energiei electrice. Aceste pretenții au fost invocate abia după adoptarea hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 17 mai 2014, prin care s-a respins acţiunea privind anularea contractului de locațiune nr. 7549 din 20 august 2011 ( f.d. 101-104), ceia ce demonstrează netemeinicia lor. Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Osoian Vladimir inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Osoian Vladimir împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2015, în pricina civilă la acţiunea lui Osoian Vladimir împotriva Întreprinderii Individuale „Crudu Cristina” privind evacuarea pîrîtei din imobil, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Maria Ghervas 4