2rc-27/16 — Încasarea datoriei penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Malîi dosarul nr. 2rc-27/16 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Minciuna DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Coca-Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Tuscom” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Coca-Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de asistenţă juridică, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2015, prin care a fost dispusă efectuarea expertizei merceologice şi suspendarea procesului, constată: La 21 februarie 2014, SRL „Tuscom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău” SRL cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de asistenţă juridică.

În motivarea acţiunii a indicat că în luna februarie 2013 a negociat cu pîrîtul încheierea unui contract de prestări servicii cu privire la reconstrucţia blocului administrativ al ÎCS „Coca Cola Îmbuteliere Chişinău” SRL, care a fost semnat la 29 iulie 2013, însă în care data încheierii a fost indicată 15 martie 2013. Menționează reclamantul că la data de 19 februarie 2013, pîrîtul a acceptat oferta de preţ pentru pachetul de acte pe marginea proiectului „Open Space” în sumă de 7 303 euro, prezentată și i-a înmînat planul etajului I şi II din schiţă cu propunere pentru reamenajarea oficiului. SRL „Tuscom” la rîndul său i-a înmânat pârâtului caietul de sarcini estimativ şi o schiţă proiect, după care i-a prezentat oferta estimativă în sumă de 1 067 082, lei fără TVA, costul tuturor lucrărilor din oferta estimativa cumulate echivalîndu-se cu 1837366 lei fără TVA.

Indică reclamantul că în luna februarie 2013 a fost obţinute un şir de acte, necesare perfectării autorizaţiei de construcţie şi a certificatului de urbanism însă la perfectarea actelor privind eliberarea planului etajelor, OCT a stabilit un şir de abateri comise de pârât din care motiv, actele solicitate au fost obținute doar la 29 martie 2013. Susţine că la 01 aprilie 2013, a fost depusă o cerere către la Primărie mun. Chișinău privind eliberarea autorizaţiei de construcţie şi a certificatului de urbanism, care din vina pîrîtului a fost primit la data de 18 mai 2013. Remarcă că deşi, a început lucrările la data de 25 martie 2013, acestea au fost suspendate la solicitarea pîrîtului pînă la 02 aprilie 2013. La 31 mai 2013, în timp ce contractul încă nu era semnat a primit schiţa pentru demolarea pereţilor şi aranjarea golurilor.

La finele lunii iulie 2013, la insistența sa, pîrîtul i-a prezentat spre semnare proiectul contractului, însă din motiv, că conţinea clauze nefavorabile privind achitarea amenzii de 5% pentru fiecare zi de întîrziere, în condiţiile unui termen de finisare a lucrărilor de pînă la 25 iulie 2013 în schimbul celui negociat de pînă la 31 august 2013 nu l-a semnat. La 26 iulie 2013 a transmis pîrîtului oferta negociată la sistemul de electricitate, care a fost aprobată la 29 iulie 2013 în suma de 205 122 lei fără TVA. La 01 august 2013, pîrîtul a solicitat instalarea unei ferestre la blocul sanitar, lucrare neinclusă în oferta estimativă, iar la 15 august 2013 a fost întocmit actul de predare-primire.

La 30 iulie 2013, a prezentat pîrîtului graficul de îndeplinire a lucrărilor pe luna august 2013, care a fost semnat în aceeași zi. Iar la 20 august 2013 lucrările interioare au fost finalizate, inclusiv cele suplimentare, ulterior la 15 septembrie 2013 au fost finisate lucrările adăugătoare la exteriorul blocului, solicitate de pârât cu asigurarea achitării acestora.

Astfel, la 19 septembrie 2013 a înmânat spre semnare pîrîtului, factura nr. 1909/013 din 19 septembrie 2013 în sumă de 955 133, inclusiv TVA, procesul-verbal nr. 19/05-08/09 de predare-primire a lucrărilor efectuate pentru lunile mai - august 2013 în sumă de 77 5458 lei, inclusiv TVA, procesul-verbal nr. 19/09 de predare-primire a lucrărilor efectuate în lunile aprilie - septembrie 2013 și lucrărilor adăugătoare conform înţelegerilor în sumă de 17 9675 lei, inclusiv TVA . În luna septembrie pîrîtul i-a comunicat că lucrările adăugătoare în sumă de 179675 lei vor fi achitate fără careva rezerve, iar suma de 775 458 lei nu va fi achitată deoarece din oferta estimativă de 1 067 082 lei fără TVA au mai rămas numai 2 000 lei.

Susține că conform contractului de prestări sericii nr. HR C 095 OSC a convenit cu pîrîtul efectuarea unui șir de lucrări de la 25 martie 2015 pînă la 25 iulie 2013, deși, contractul a fost semnat după expirarea termenului acestuia. Conform pct. 2 al capitolului III pîrîtul s-a obligat să plătească contravaloarea lucrărilor îndeplinite efectiv de către prestator conform termenelor și condițiilor din contract conform anexelor, preșul total al contractului conform capitolului III pct. 1 fiind alcătuit din suma ofertelor de preţ prezentate de către prestator și acceptate de beneficiar prin semnarea anexelor la contract pentru fiecare lucrare efectuată de prestator la cererea beneficiarului. Indică că la 20 august 2013 a notificat pîrîtul despre finalizarea lucrărilor, și i-a expediat spre plată factura nr. 1909/013 în sumă de 955 133 lei pentru efectuarea lucrărilor interioare.

Ofertele în sumă de 120 500 lei fără TVA pentru pachetul de documente, deşi, au fost semnate de către pîrît, nu au fost achitate, indiferent de faptul că la data de 28 octombrie 2013, după primirea autorizaţiei de construcţie, i-a înaintat pîrîtului procesul- verbal nr. 28/10 din aceeași dată. A mai menţionat, că procesul-verbal nr. 30/05-08/10-02 de primire-predare a lucrărilor de construcţie prezentat repetat în sumă de 601 781 lei, fără TVA, pentru lucrările interioare efectuate în lunile mai-august 2013, și procesul-verbal nr. 19/09-03 de predare-primire a lucrărilor adăugătoare în sumă de 179 675 lei, inclusiv TVA, prezentate la cererea ÎCS „Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău” SRL, nu au fost semnate de către pîrît.

La 20 august 2013, blocul administrativ a fost finalizat, iar pînă la 15 septembrie 2013 au fost date în exploatare şi lucrările adăugătoare. Astfel, la momentul adresării în judecată, pîrîtul înregistrează o datorie în sumă de 954 620 lei inclusiv TVA. La fel, pentru neachitarea în termen de pînă la 24 octombrie 2013 a sumei de 87883 lei, pîrîtul urmează să achite şi o penalitate în sumă de 10 364 lei şi o dobîndă de întîrziere în sumă de 25 57 lei, iar pentru neachitarea în termen de pînă la 18 decembrie 2013 a datoriei de 74 400 lei, pîrîtul urmează să achite suma de 1785 lei cu titlu de penalitate şi suma de 440 lei drept dobîndă de întîrziere. Totodată, pentru neachitarea în termen de pînă la 24 octombrie 2013 a datoriei de 722 137 lei, pîrîtul urmează să achite penalitatea în sumă de 85212 lei şi dobîndă de întîrziere în sumă de 21 011 lei.

Solicită, încasarea datoriei la contractul de prestări servicii în mărime de 954 620 lei, a penalităţii în mărime de 97 361 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 32 280 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 60 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 16 aprilie 2015, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 27 aprilie 2015, SRL „Tuscom” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. La data de 28 iulie 2015, SRL „Tuscom” a depus o cerere cu privire la dispunerea efectuării unei expertizei în construcții.

În motivarea cererii a invocat că în ședința instanței de apel din 23 iulie 2015, pîrîtul a negat faptul executării de către SRL „Tuscom” a lucrărilor incluse în procesul- verbal nr.30/05-08/10-02 de predare primire a lucrărilor efectuate în lunile mai-august 2013 în sumă de 722 137 lei, inclusiv TVA și nr.19/-9-03 de predare-primire a lucrărilor efectuate în lunile august-septembrie 2013 în sumă de 87 833 lei, inclusiv TVA, cu volumul de lucrări existent la obiectul imobilului lit.„07”„cădirea administrativă”, amplasată pe str. Industrială 42, mun. Chișinău, la care SRL „Tuscom” a efectuat lucrări resistematizare și construcție a obiectului dat, invocînd și dezacordul cu volumele indicate în aceste procese-verbale.

Astfel, reieșind din situația creată și datorită faptului că au apărut impedimente în procesul adunării și prezentării probelor ce servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile înaintate față de pîrît și în scopul exercitării dreptului prevăzut de art. 119 CPC, de a aduna și prezenta probe, inclusiv și în instanța de apel consideră necesară dispunerea efectuării unei expertize tehnice. În drept își întemeiază cerințele în baza art. 148 CPC. Solicită, SRL „Tuscom” dispunerea efectuării unei expertize în construcții de către instituția specializată în domeniul expertizelor judiciare, efectuarea expertizei să fie pusă în seama anume Centrului Național de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiției al RM.

Tot la 28 iulie 2015, SRL „Tuscom” a depus o cerere în temeiul art. 235 CPC, cu privire la reluarea examinării pricinii în fond în ordine de apel. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 iulie 2015, a fost admis demersul SRL „Tuscom” și reluată examinarea cauzei civile la acțiunea ÎCS „Tuscom” împotriva „Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău” SRL cu privire la încasarea datoriei. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 iulie 2015, a fost admis demersul SRL „Tiscom” și dispusă efectuarea expertizei merceologice cu suspendarea procesului în temeiul art. 261 lit. d) CPC. La data de 17 august 2015, ÎCS „Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel prin care a fost dispusă efectuarea expertizei și suspendarea procesului, solicitînd admiterea recursului cu casarea încheierii contestate.

În motivarea recursului a invocat că la emiterea încheierii contestate instanța de apel a încălcat grav normele de procedură civilă ce se referă la numirea expertizei. Astfel, menționează că cererea de numire a expertizei a fost examinată la o fază a procesului la care examinarea acesteia este imposibilă, or examinarea cererii de numire a expertizei a avut loc după încheierea susținerilor verbale și după ce completul a intrat în camera de deliberare pentru pronunțarea deciziei, fapt ce rezultă şi din conţinutul încheierii privind reluarea examinării pricini. În context, invocînd prevederile art. 380, 384 alin.(1) CPC, indică că examinarea cererilor și demersurilor după intrarea completului în camera de deliberare reprezintă examinarea în afara unei proceduri legale stabilite de CPC.

Totodată, susține că instanța de apel nu a ținut cont de cazurile și condițiile de examinare și admitere a cererii de numire a expertizei și a ignorat prevederile art. 380 alin. (2), 272 alin. (1,11) CPC, în conformitate cu care în instanța de apel părțile sunt în drept să ceară prezentarea unor probe a căror reclamare a fost respinsă de prima instanță, părțile și alți participanți la proces avînd dreptul să prezinte probe noi dacă au fost în imposibilitate să o facă la examinarea pricinii în prima instanță iar, instanța de apel nu este în drept să administreze probele care au putut fi prezentate de participanții la proces în prima instanță.

Sub acest aspect indică că instanța de apel urma să verifice dacă apelantul la examinarea cauzei în prima instanță a solicitat numirea expertizei, or, însăși din conținutul cererii înaintate în instanța de apel, rezultă că o asemenea cerere în prima instanță nu a fost înaintată, din care motiv, instanța de apel nu a avut nici un temei legal de admitere cererea de numire a expertizei. La fel, menționează că cererea cu privire la numirea expertizei a fost înaintată tardiv, după finisarea dezbaterilor verbale, sau odată ce completul de judecată a intrat în deliberare, etapa înaintării cererilor și demersurilor s-a finalizat, iar părțile au pierdut dreptul de a mai face uz de acest drept procedural.

De asemenea indică că instanța de apel a pus la baza încheierii art. 159 alin. (1) CPC, care nu poate fi aplicat în speță, deoarece anterior nu a fost solicitată și nici numită o expertiză judiciară care ar fi insuficientă sau incompletă. Mai susține că prin încheierea pronunțată, instanța de apel i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la judecarea în termen rezonabil, sau, instanța a admis ilegal cererea cu privire le numirea expertizei și a dispus suspendarea procesului de judecată, făcînd imposibilă examinarea cauzei în continuare, aceasta urmînd a fi reluată doar după efectuarea expertizei, care cel mai probabil va dura o perioadă îndelungată de timp. Indică că prin suspendarea procesului instanța l-a lipsit de posibilitatea exercitării drepturilor prevăzute de art. 152 CPC, în special de a propune consemnarea în încheierea judecătorească a unor întrebări asupra cărora expertul urmează să se pronunțe.

Mai mult decît atît, pricina a fost examinată de către un judecător care nu avea dreptul să participe la judecare. Or, la judecarea cauzei în instanța de apel, apelantul a fost reprezentat de avocatul Barbă Valentin, care a activat anterior în calitate de judecător la Curtea Supremă de Justiție în același complet și colegiu cu judecătorul Ion Muruianu, care a participat la examinarea litigiului în speță în instanța de apel. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii instanței de apel din 30 iulie 2015, a fost expediată în adresa părților, inclusiv recurentului, ÎCS „Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău” SRL la data de 11 august 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de nr. 6283 anexată la materialele cauzei (f.d.

63), însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 17 august 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele cauzei rezultă că prin încheierea din 30 iulie 2015, Curtea de Apel Chişinău a admis demersul SRL „Tuscom” şi a dispus numirea expertizei merceologice cu suspendarea procesului în temeiul art. 261 lit. d) CPC, efectuarea expertizei fiind încredinţată Centrului Naţional de Expertize Judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei. Nefiind de acord cu încheierea dată, ÎCS „Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău” SRL a declarat recurs atît în partea suspendării examinării cauzei cît și în partea numirii expertizei la cererea (f.d. 65-67 Vol. II). În conformitate cu art. 148 al. (2) CPC, asupra efectuării expertizei, instanţa se pronunţă printr-o încheiere, care nu poate fi atacată cu recurs. În conformitate cu art. 261 lit. d) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dispus efectuarea unei expertize.

Iar potrivit art. 263 alin. (1) CPC, în toate cazurile de suspendare a procesului, instanţa pronunţă o încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs. Prin urmare, avînd la baza demersul înaintat de SRL „Tuscom” instanţa de apel legal şi întemeiat a dispus suspendarea procesului pe durata efectuării expertizei, respectiv, recursul în această parte urmînd a fi respins ca fiind neîntemeiat. În contextul prevederilor art. 148 alin.(2) CPC se impune şi respingerea recursului declarat împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2015, în partea prin care s-a dispus ordonarea expertizei, or Codul de procedură civilă nu prevede contestarea acestui act de dispoziţie. Respectiv, încheierea instanţei de apel în partea efectuării expertizei nu poate fi contestată cu recurs în virtutea legii, fapt despre care a fost invocat expres în dispozitivul încheierii contestat.

Pentru considerentele mai sus expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Coca- Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Tuscom” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Coca-Cola Îmbuteliere Chişinău” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de asistenţă juridică.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas