2ra-79/16 — Repararea prejudiciului material şi cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Negru dosarul nr. 2ra-79/16 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Elena Cojocari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Irina Pichler împotriva Elenei Cojocari cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 16 octombrie 2013, Irina Pichler a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Cojocari cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, este proprietara apartamentului nr. 96 din str. Andrei Doga,32/2, mun. Chişinău, iar pîrîta Elena Cojocari este proprietara apartamentului nr. 100 din str. Andrei Doga,32/2, mun.Chişinău, care este amplasat deasupra apartamentului său. Susţine că, la data de 11 iunie 2013, apartamentul său a fost inundat de apartamentul pîrîtei, fapt confirmat prin actul nr. 7 din 11 iunie 2013, întocmit la faţa locului de comisia ÎMGFL nr. 18. Afirmă că, prin actul enunţat s-a constatat vinovăţia pîrîtei, care a şi confirmat faptul inundaţiei, motivînd-o prin faptul deteriorării robinetului din baia proprie. Invocă că, în urma inundării apartamentului său au avut de suferit pereţii, tavanul, laminatul şi mobilierul din bucătărie.

Mai invocă că, la 05 septembrie 2013, la demersul său, a fost întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 081 din 13 septembrie 2013, prin care s-a constatat că costul lucrărilor de reparaţie ce necesită a fi efectuate în încăperile inundate din apartamentul nr. 96 din str. Andrei Doga,32/2, mun. Chişinău constituie 46400,14 de lei. Relevă că, în scopul soluţionării problemei pe cale amiabilă, ea s-a adresat către pîrîtă cu propunerea de a fi compensat prejudiciul material cauzat, însă ultima a refuzat. Solicită încasarea de la pîrîtă a sumei de 46400,14 lei, cu titlu de prejudiciu material şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 noiembrie 2014 s-a admis acţiunea şi s-au încasat de la Elena Cojocari în beneficiul Irinei Pichler suma de 46400,14 lei, cu titlu de prejudiciu material şi suma de 1392 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a constatat că anume din vina pîrîtei a fost inundat apartamentul reclamantei şi pentru efectuarea reparaţiei corespunzătoare este necesară, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 081 din 13 septembrie 2013, suma de 46400,14 lei. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 07 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de Elena Cojocari şi s-a menţinut hotărîrea primei instanțe. La data de 06 noiembrie 2015, Elena Cojocari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti nu au constatat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, concluziile instanţelor, expuse în hotărîri, sunt în contradicţie cu circumstanţele reale ale pricinii şi au aplicat greşit normele de drept material şi procedural. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentei a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Elena Cojocari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele judecătoreşti nu au constatat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile instanţelor, expuse în hotărîri, sunt în contradicţie cu circumstanţele reale ale pricinii nu pot fi reţinute, deoarece circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele judecătoreşti şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti au aplicat greşit normele de drept material şi procedural, deoarece în speţă, au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta Elena Cojocari nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Elena Cojocari ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Elena Cojocari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari