2ra-80/16 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judectaă

prima instanţă: Gh. Gorun dosarul nr. 2ra-80/16 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Oleg Sternioală Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ilie Şarpe, Iulia Şarpe, Vladimir Şarpe şi Veaceslav Şarpe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Șarpi Ion, Silviei Șarpi, Șarpi Vladimir, Ludmilei Șarpi și Nataliei Șarpi împotriva lui Şarpe Ilie, Iuliei Şarpe, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav cu privire la încasarea datoriei și penalității de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir şi Şarpe Veaceslav şi menţinută hotărârea Judecătoriei Răşcani mun.

Chişinău din 25 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă integral, constată: La 26 aprilie 2012 Șarpi Ion, Șarpi Silvia, Șarpi Vladimir, Șarpi Ludmila și Șarpi Natalia, reprezentaţi de avocatul Prutean Lilian, au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Şarpe Ilie, Iuliei Şarpe, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav cu privire la încasarea datoriei și a penalității de întârziere. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că Șarpi Ion și Şarpe Ilie sunt frați drepți, între familiile acestora conform contractului scris din 25 noiembrie 2007 a fost atins un acord cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului (teren) amplasat pe adresa Ucraina, or.

Odessa, str. Fontanskaya Doroga nr. 55, astfel încât familia lui Șarpe Ilie urmează să-i achite familiei lui Șarpi Ion suma de 137 000 dolari SUA în termen de 1,5 luni din momentul încheierii contractului, dar nu mai târziu de 01 mai 2008. Menționează reclamanții că conform acordului enunțat, în urma achitării în beneficiul dânșilor a sumei de 137 000 dolari SUA, dreptul de proprietate asupra terenului amplasat în or. Odessa urmează să treacă către pârâți. Remarcă că în cazul neachitării a sumei menţionate la 10 mai 2008, părţile au preconizat prelungirea termenului de achitare pînă la finalizarea totală a achitării cu un procent de dobîndă de capitalizare în mărim de 10% anual cu achitarea lunară.

Începând cu 25 noiembrie 2007 și până în vara anului 2009 familia lui Șarpe Ilie a achitat sume bănești în cuantum total de 86 000 dolari SUA, iar în vara anului 2009 între cele două familii înrudite apărând neînțelegeri ce au condiționat întreruperea legăturilor de familie. Susțin reclamanții că au întreprins încercări de a ameliora situația pentru a restitui diferența rămasă, însă pârâții au refuzat să meargă la contact, soluționarea extrajudiciară a litigiului fiind astfel imposibilă. Având în vedere clauza contractului ce prevede stabilirea unei penalități de 10% anual în cazul nerestituirii sumei în termen, consideră reclamanții că sunt îndreptăți la plata atât a datoriei rămase, cât și a penalității de întârziere aferente.

Solicită reclamanții Șarpi Ion, Șarpi Silvia, Șarpi Vladimir, Șarpi Ludmila și Șarpi Natalia încasarea în beneficiul dânșilor în mod solidar de la pârâții Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav a sumei de 67 881 dolari SUA cu titlu de datorie și penalitate, precum și compensarea tuturor cheltuielilor de judecată suportate în prezenta pricină. Pe parcursul examinării cauzei în fața primei instanțe, reclamanții au înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor, în care au invocat că a rămas nerestituită datoria de bază în sumă de 46 860,64 dolari SUA, iar calculând corect cuantumul penalității de întârziere, suma totală pretinsă spre încasare cu titlu de datorie și penalitate se ridică la 70 862,39 dolari SUA.

Totodată, pe marginea termenului înaintării acțiunii, reclamanții au indicat că acesta este respectat având în vedere efectuarea plăților de către pârâți până în vara a anului 2009. Însă dacă instanța de judecată consideră că acesta este omis, cer repunerea în termenul depunerii prezentei acțiuni în judecată pe motiv că obligația de restituire a banilor a fost motivată de vânzarea terenului situat în Odessa, pârâții afirmând că sunt în imposibilitate de a reîntoarce datoria pe motiv că imobilul nu se vinde. Iar până în prezent reclamanții nu cunosc dacă acesta a fost comercializat, solicitând restituirea datorii integrale din cauza necesităților personale și somând pârâții prin intermediul poștei electronice.

Astfel, solicită Șarpi Ion, Șarpi Silvia, Șarpi Vladimir, Șarpi Ludmila și Șarpi Natalia repunerea în termenul de prescripție a prezentei acțiuni, încasarea în beneficiul dânșilor în mod solidar de la pârâți a sumei de 70 862,39 lei cu titlu de datorie și penalitate de întârziere și a sumei de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, precum și compensarea cheltuielilor de judecată rămase. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 iunie 2012 acţiunea a fost admisă integral, fiind încasată în mod solidar de la Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav în beneficiul lui Șarpi Ion, Silviei Șarpi, Șarpi Vladimir, Ludmilei Șarpi și Nataliei Șarpi suma de 70 862,39 lei cu titlu de datorie și penalitate de întârziere, 2 040 lei cu titlu de compensație pentru plata taxei de stat și 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

S-a încasat de la Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 22960 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir şi Şarpe Veaceslav şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 decembrie 2013 a fost admis recursul declarat de către Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir şi Şarpe Veaceslav, casată decizia instanţei de apel din 24 iunie 2013 şi restituită pricina la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 25 iunie 2012 și emisă o nouă hotărâre prin care s-a respins cererea lui Șarpi Ion, Silviei Șarpi, Șarpi Vladimir, Ludmilei Șarpi și Nataliei Șarpi de repunere în termenul înaintării acțiunii ca fiind neîntemeiată, și acțiunea ca fiind tardivă. La 10 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Șarpi Ion și Șarpi Vladimir personal, Șarpi Silvia, Șarpi Ludmila și Șarpi Natalia prin intermediul reprezentantului-avocat Prutean Lilian, au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014 a fost admis recursul declarat de Şarpi Ion, Şarpi Silvia, Şarpi Vladimir, Şarpi Liudmila şi Şarpi Natalia, casată decizia instanţei de apel din 13 mai 2014 şi restituită pricina la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015a fost respins apelul declarat de Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 25 iunie 2012. Pentru a decide astfel, instanţa de apel cu referire la prevederile art. 572, 602 şi art. 585 Cod civil, a reţinu corectitudinea soluţiei primei instanţe cu privire la încasarea sumelor pretinse, or, conform contractului din 25 noiembrie 2007 anexat la materialele dosarului rezultă că Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav şi-au asumat obligaţia de a restitui reclamanţilor Şarpi Ion, Şarpi Silvia, Şarpi Vladimir, Şarpi Liudmila şi Şarpi Natalia suma de 137 000 dolari SUA şi dobînda prin acumulare a banilor în mărime de 10% anuale, iar pîrîţii nu au achitat suma nominalizată integral, dar numai 90139,36 dolari SUA fapt confirmat prin recipise, considerînd, astfel necesar de a încasa de la pîrîţii Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav în beneficiul reclamanţilor Şarpi Ion, Şarpi Silvia, Şarpi Vladimir, Şarpi Liudmila şi Şarpi Natalia suma datorată de 46 860,64 dolari SUA şi dobînda de 24 001,75 dolari SUA, iar în total 70 862,39 dolari americani.

Cît priveşte termenul de înaintare a acţiunii în judecată, instanţa de apel aplicînd prevederile art. 267 alin.(1) şi art. 279 Cod civil, a constatat că întrucît obligaţia de restituire a sumei conform contractului nominalizat urma a fi executat pînă la data de 01 mai 2008, termenul de adresare în judecată privind încasarea sumei respective a expirat la data de 01 mai 2011, astfel încît reclamanţii Şarpi Ion, Şarpi Silvia, Şarpi Vladimir, Şarpi Liudmila şi Şarpi Natalia depunînd cererea de chemare în judecată la 26 aprilie 2012, au omis terenul de prescripţie pentru înaintarea acţiunii în judecată. Totodată, instanţele au stabilit că familiile Şarpi şi cu familia Şarpe sunt rude de gradul (II), ultimii, la rîndul său avînd darie faţă de primii, au asigurat rambursarea acesteia integral după comercializarea lotului de teren din str. Fontanscaia Doroga 55 A, or.

Odess, Ucraina, însă lipsind o perioadă îndelungată pe teritoriul Republicii Moldova, după revenire în luna aprilie 2012, au refuzat deja să mai achite datoria către familia Şarpi, fapt care şi a generat omiterea de către ultimii a termenului de adresare în judecată cu acţiune. La 18 mai 2015, Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 23 aprilie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu dispunerea încetării procesului sau scoaterii cererii de pe rol în baza existenţei temeiurilor prevăzute de art. 265 şi 267 CPC. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu încălcarea esenţială a normelor de drept material.

Consideră că instanţele în mod eronat au aplicat la caz prevederile art. 3 alin.(1) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial. La fel, invocă că la examinarea litigiului din speţă au fost interpretate în mod eronat şi prevederile art. 869 alin.(3) şi (4) Cod civil, afirmînd că procentele se plătesc la sfîrşitul fiecărui an din momentul încheierii contractului de împrumut şi dacă nu sunt achitate de către debitor a procentelor, creditorul este în drept să solicite imediat întoarcerea atît a sumei împrumutului, cît şi procentelor, susţinînd, astfel, că în speţă procentele urmează a fi calculate pînă la data de 05 mai 2008, pe un termen de 5 ai şi 6 luni.

Mai invocă şi asupra încălcării de către prima instanţă şi a normelor de drept procedural şi anume, că pricina din cauză a fost judecată în lipsa unui participant la proces, şi anume, Şarpe Vladimir, Şarpe Veaceslav, Şarpe Ilie şi Şarpe Iulia, cărora nu şi s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, la materialele dosarului lipsind dovada de comunicare a citaţiilor pe adresele domiciliilor acestora. Remarcă, că instanţa au săvîrşit şi alte încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii şi au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale a recurenţilor. Concomitent susţine că nici instanţa de apel nu şi-a îndeplinit prevederile art. 373 CPC, nu a verificat legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe şi nu a constatat că prima instanţă nu şi-a motivat hotărîrea în modul corespunzător, pe baza circumstanţelor şi probelor care le confirmă.

Consideră că instanţele neîntemeiat, doar în baza unui acord, au dat cîştig de cauză intimaţilor, şi au considerat cerinţele acestora drept întemeiate, încălcînd astfel dreoturile lor de proprietate prevăzute la art. 46 din Constituţia, art. 316 şi 374 Cod civil, precum şi art. 1 a Protocolului Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi libertăţile fundamentale şi dreptul la un proces echitabil. La 28 octombrie 2015, Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav, au depus un supliment la cererea de recurs declarată, invocînd motive identice din cererea de recurs iniţială. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Şarpe Ilie, Şarpe Iulia, Şarpe Vladimir și Şarpe Veaceslav asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ilie Şarpe, Iulia Şarpe, Vladimir Şarpe şi Veaceslav Şarpe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul recursului declarat de către Ilie Şarpe, Iulia Şarpe, Vladimir Şarpe şi Veaceslav Şarpe se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Oleg Sternioală Maria Ghervas