2r-40/16 — Încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: V. Gîrleanu dosarul nr. 2r-40/16 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinând recursul declarat de către Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bîrzoi Maxim împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Anton Radu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, constată: La 06 noiembrie 2014, Bîrzoi Maxim, reprezentat de avocatul Ceban Ilie, a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA, intervenient accesoriu Anton Radu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 27 decembrie 2013 a avut loc un accident rutier cu implicarea autovehiculului de model „Renault Megane” cu n/î CSAN 364 condus de Anton Radu, autovehiculul de model „Hyndai Tucson” cu n/î DRAW 230 condus de Pripa Marin şi autovehiculul de model „VW Polo” nr/î C QR 025 condus de Bîrzoi Maxim. Conform procesului-verbal cu privire la contravenţie nr.MAI02 391095 din 30 ianuarie 2014, vinovat în producerea accidentului a fost recunoscut Anton Radu, conducătorul autovehiculului de model „Renault Megane” nr/î CS AN 364. Luînd în consideraţie că Anton Radu deţinea un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr.000020083 din 22 februarie 2013 încheiat cu compania CIA „Asito” SA valabil la momentul accidentului, a fost depusă o cerere de despăgubire în baza căreia a fost deschis dosar de daune.

Susţine că după deschiderea dosarului de daune nu s-a comunicat în termen prevăzut de art.21 alin.(6) din Legea 414, soluţiile tehnice adoptate şi actele necesare finalizării dosarului de daune, cît şi efectuării plăţii. Astfel, Bîrzoi Maxim s-a adresat la un centru de deservire tehnică privind reparaţia autovehiculului. Conform calculelor prealabile a centrului suma necesară pentru restabilirea autovehiculului constituia aproximativ 180 000,00 lei. Afirmă că din motiv că CIA „Asito” SA nu comunica cuantumul despăgubirii de asigurare, Bîrzoi Maxim s-a adresat la data de 18 martie 2014 la Centrul Naţional de Expertize Judiciare cu cerere privind stabilirea prejudiciului material cauzat, iar CIA „Asito” SA a fost înştiinţat prin telegramă la 19 martie 2014, despre petrecerea examinării autovehiculului, însă acesta nu s-a prezentat.

Remarcă că la data de 01 aprilie 2014, a fost întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr.597, prin care s-a stabilit costul reparaţiei în mărime de 187196,84 lei, despre rezultatele expertizei fiind comunicat CIA „Asito” SA, solicitînd sa-i fie adusă la cunoştinţă suma despăgubirii de asigurare calculată de ultima. Invocă, însă, că reprezentantului CIA „Asito” SA l-a informat că suma stabilită va fi transferată la contul de decontare, fără a menţiona şi mărimea sumei. Iar la data de 14 aprilie 2014, despăgubirea de asigurare a fost transferată la contul de decontare a proprietarului autovehiculului, Bîrzoi Maxim. Consideră, SA „Asito” neîntemeiat a stabilit costul reparaţiei autovehiculului de model „VW Polo” cu n/î C QR 025, în mărime de 79 104,91 lei, deoarece contravine soluţiei date de către expertul CNEJ care a constatat că reparaţia depăşeşte costul autovehiculului, respectiv reparaţia nu era raţională de a fi efectuată.

Nefiind de acord, la data de 06 iunie 2014, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului o cerere prealabilă prin care a solicitat achitarea diferenţei sumei, iar la 10 iulie 2014, a primit răspuns de la SA „Asito”, prin care s-a refuzat achitarea suplimentară a despăgubirii de asigurare. Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului a sumei de 48757,34 lei, taxa de stat în mărime de 1462,72 lei, serviciile juridice în sumă de 5000 lei şi costul expertizei în mărime de 640 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 mai 2015, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat de la SA „Asito” în beneficiul lui Bîrzoi Maxim despăgubirea de asigurare în mărime de 48757,34 lei, precum şi cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 1462,72 lei, costul efectuării expertizei - 640 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei, în total suma de 53860,06 lei.

La 08 iunie 2015 CIA „Asito” SA, a depus cerere de apel nemotivată, solicitând admiterea apelului şi casarea hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2015 nu s-a dat curs cererii de apel depuse de CIA „Asito” SA, fiindu-i comunicat apelantului CIA „Asito” SA despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1096 lei cît şi a apelului motivat, acordîndu-i pentru aceasta unt termen pînă la data de 21 octombrie 2015. Totodată, s-a explicat apelantului CIA „Asito” SA că în cazul dacă nu va lichida neajunsurile menţionate, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită. La 20 octombrie 2015, CIA „Asito” SA depus apel motivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia şi casarea hotărîrii contestate.

La data de 02 octombrie 2015, CIA „Asito” SA a depus o cerere prin care a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru examinarea cererii de apel, pe motiv că societatea se ciocneşte cu probleme de ordin financiar, astfel asupra conturilor şi bunurilor mobile/imobile au fost aplicate mai multe sechestre ce depăşesc suma de 534 653,96 lei. Susţinînd, totodată, că sechestrarea conturilor şi imobilelor perturbează activitatea normală a societăţii şi face imposibilă exercitarea obligaţiilor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015, a fost respinsă cererea CIA „Asito” SA cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către CIA „Asito” SA, s-a acordat apelantului termen pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1096 lei pînă la data de 16 decembrie 2015, ora 11.00 și explicat că în cazul neprezentării dovezii de plată a taxei de stat în termenul stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită. La 09 decembrie 2015, CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului şi casarea integrală a încheierii contestate.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o neîntemeiată. Cu referire la prevederile art. 85 alin.(4) CPC, susţine că în prezent CIA „Asito” SA se ciocneşte cu probleme de ordin financiar, astfel asupra conturilor şi bunurilor mobile/imobile au fost aplicate mai multe sechestre ce depăşesc suma de 534 653,96 lei. Afirmă că sechestrarea conturilor şi imobilelor perturbează activitatea normală a societăţii şi face imposibilă exercitarea obligaţiilor, iar sumele de bani reflectate în raportul contabil sunt rezerve pe dosare de daună care în temeiul legii urmează a fi intacte. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

După cum rezultă din actele cauzei, copia încheierii instanţei de apel din 21 octombrie 2015, a fost expediată în adresa recurentului la 21 octombrie 2015, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 127), însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia de către destinatar la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul CIA „Asito” SA s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 09 decembrie 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

La caz, se constată că CIA „Asito” SA a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 mai 2015 şi fără a achita taxa de stat, care, însă, se impune a fi achitată, or litigiul în cauză este unul patrimonial.

Drept urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către CIA „Asito” SA, fiindu-i comunicat apelantului CIA „Asito” SA despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1096 lei cît şi a apelului motivat, acordîndu-i pentru aceasta unt termen pînă la data de 21 octombrie 2015. Totodată, s-a explicat apelantului CIA „Asito” SA că în cazul dacă nu va lichida neajunsurile menţionate, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită Neajunsurile nominalizate, au fost înlăturate de către apelantul CIA „Asito” SA doar parţial, acesta a prezentat în termenul acordat cererea de apel motivată.

Iar prin cererea scrisă din 02 octombrie 2015, CIA „Asito” SA a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. În confirmarea faptului că nu dispune de mijloace pentru achitarea taxei de stat pentru depunerea apelului, apelantul a prezentat doar informaţia care confirmă aplicarea sechestrelor asupra conturilor şi bunurilor mobile/imobile ce depăşesc suma de 534 653,96 lei În conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine ca întemeiată concluzia instanţei de apel materializată în încheierea instanţei de apel din 21 octombrie 2015, prin care cererea CIA „Asito” SA cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel a fost respinsă şi acordat ultimului un termen suplimentar pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1096 lei, deoarece CIA „Asito” SA nu a prezentat probe concludente în confirmarea faptului că situaţia materială a societăţii este dificilă. De altfel, şi argumentul invocat în recurs precum că este imposibilă achitarea taxei de stat, deoarece bunurile CIA „Asito” se află sub sechestru, iar sumele de bani reflectate în raportul contabil sunt rezerve pe dosare de daună care în temeiul legii urmează a fi intacte, nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs, or recurentul nu a confirmat aceste afirmaţii prin probe pertinente, prin urmare şi acest argument fiind unul pur declarativ.

Sub acest aspect se constată că înscrisurile prezentate de apelantul CIA „Asito” SA sunt insuficiente pentru a considera că ultimul este în imposibilitatea de a achita taxa de stat în cuantumul prevăzut de lege pentru cererea de apel, la caz fiind în mărime de 1096 lei. Or, CIA „Asito” SA, ca persoană juridică, în susţinerea acestor afirmaţii, urma să prezinte o informaţie deplină de la organul fiscal cu privire la deţinerea conturilor bancare, pe când doar afirmaţiile precum că bunurile CIA „Asito” se află sub sechestru, nu denotă şi faptul că apelantul nu dispune de alte mijloace băneşti care ar permite achitarea taxei de stat. Cu atît mai mult că astfel de probe nu au fost prezentate nici instanţei de recurs.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate ceea ce denotă că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel contestate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Compania Internaţională de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui lui Bîrzoi Maxim împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Anton Radu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas