2r-21/16 — Încasarea datoriei şi a chetuielilor de judecată

prima instanţă: M. Diaconu dosarul nr. 2r-21/16 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „TehGazGrup” Societate cu Răspunderea Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Pluzhnik Igor împotriva Întreprinderea cu Capital Străin „TehGazGrup” Societate cu Răspunderea Limitată cu privire la încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională a Întreprinderii cu Capital Străin „TehGazGrup” Societate cu Răspunderea Limitată pe Acţiuni împotriva lui Pluzhnik Igor cu privire la rezoluţiunea contractului de împrumut, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, prin care a fost admisă parţial cererea apelantului Întreprinderea cu Capital Străin „TehGazGrup” Societate cu Răspunderea Limitată cu privire la scutire de la plata taxei de stat şi nu s- a dat curs cererii de apel depuse de către Întreprinderea cu Capital Străin „TehGazGrup” Societate cu Răspunderea Limitată, c o n s t a t ă: La 07 aprilie 2014, Pluzhnik Igor, reprezentat de avocatul Mocanu Valentin, a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „TehGazGrup” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în temeiul Contractului de împrumut din 05 septembrie 2012 autentificat notarial cu nr. 13247, i-a acordat pîrîtului ÎCS „TehGazGrup” SRL (denumirea anterioară ÎCS „Spica VZI” SRL, un împrumut în sumă de 395 140, 00 dolari SUA, pe care, conform pct.3 din Contract, pîrîtul urma să-i restituie împrumutul pînă la data de 31 decembrie 2013. Remarcă că pîrîtul ÎCS „TehGazGrup” SRL nu a restituit împrumutul în termen. Negocierile multiple cu administratorul pîrîtului - Copiimulţ Victor nu au dat rezultate, acesta, deşi recunoaşte datoria, amînă nejustificat stingerea ei. Solicită încasarea din contul pîrîtului ÎCS „TehGazGrup” SRL în beneficiul reclamantului Pluzhnik Igor suma de 395 140,00 dolari SUA.

Pe parcursul judecării cauzei, ÎCS „TehGazGrup” SRL a înaintat cerere reconvenţională, cu modificările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 60 CPC, către Pluzhnik Igor solicitând constatarea netransmiterii de către reclamantul Pluzhnic Igor a banilor către ÎCS „TehGazGrup” SRL şi declararea nuliăţii a contractului de împrumut încheiat între Pluzhnic Igor şi ÎCS „TehGazGrup” SRL. În motivarea cerinţelor indică, că contractul de împrumut din 05 septembrie 2012, a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice. Contractul a fost încheiat doar pentru ca Pluzhnik Igor să demonstreze unor persoane din Rusia că banii au fost împrumutaţi către cineva din Republica Moldova. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 aprilie 2015 acţiunea iniţială a fost admisă integral şi încasat din contul ÎCS „TehGazGrup” SRL în beneficiul Pluzhnik Igor suma de 395 140 dolari SUA, echivalent în valuta naţională, conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărîrii. Totodată s-a încasat din contul ÎCS „TehGazGrup” SRL în beneficiul Pluzhnik Igor suma de 5000 lei cu titlu de taxa de stat şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 45 000 lei şi respinse ca neîntemeiate cerinţele din cererea reconvenţională. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 15 aprilie 2015, a fost corectată eroarea strecurată în dispozitivul hotărîrii din 06 aprilie 2015 ce ţine de denumirea cererii reconvenţionale, prin substituirea sintagmei „…privind constatarea neexecutării obligaţiunilor contractuale şi rezoluţiunea contractului de împrumut .,.” cu sintagma „ …privind constatarea netransmiterii de către Pluzhnic Igor a banilor către ÎCS „TehGazGrup” SRL şi declararea nulă a contractului de împrumut încheiat între Pluzhnic Igor şi ÎCS „TehGazGrup” SRL”. La 21 aprilie 2015, ÎCS „TehGazGrup” SRL” a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale.

Totodată, prin prisma prevederilor art. 85 alin.(4) CPC a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2015, a fost admisă parțial cererea ÎCS „TehGazGrup” SRL” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel și a fost scutit apelantul de la plata taxei de stat în mărime de 17 500 lei, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către ÎCS „TehGazGrup” SRL”, acordîndu-i ultimului termen pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 20 000 lei pînă la data de 18 noiembrie 2015, ora 16.00 şi explicat apelantului că, dacă în termenul acordat vor fi îndeplinite indicaţiile din încheiere, apelul va fi considerat depus la data prezentării iniţiale şi se va examina în fond, în caz contrar cerere de apel va fi restituită în condiţiile art. 369 alin.(1) CPC.

La 11 noiembrie 2015, ÎCS „TehGazGrup” SRL” a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel cu emiterea unei noi încheieri prin care să fie scutit integral de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, susţinînd că a prezentat instanţei de apel raportul financiar pe anul 2014, care confirmă că în anul nominalizat ÎCS „TehGazGrup” SRL” a avut aproximativ 2 000 000 lei pierderi, fapt care împiedică nu doar să achite taxa de stat, dar şi acces liber la justiţie. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Astfel, instanţa de recurs reține că recurentul ÎCS „TehGazGrup” SRL” s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 11 noiembrie 2015 împotriva încheierii instanței de apel din 28 octombrie 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum se constată la caz la 23 aprilie 2015, ÎCS „TehGazGrup” SRL” a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 aprilie 2015, însă fără a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și fără a achita taxa de stat pentru depunerea cererii de apel, în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. Totodată, însă, a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel.

Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti. Iar, în conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Prin prisma normelor enunţate, la caz, se constată că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, a fost admisă cererea apelantului şi scutit parţial ÎCS „TehGazGrup” SRL” de la plata taxei de stat în mărime de 17 500 lei, totodată apelantului fiind comunicat despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 20 000 lei şi a apelului motivat, iar în acest sens fiindu-i acordat termen până la 18 noiembrie 2015 ora 16.00.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine ca întemeiată soluţia instanţei de apel, prin care ÎCS „TehGazGrup” SRL” a fost scutit de la plata taxei de stat în mărime de 17 500 lei pentru depunerea cererii de apel şi nu a dat curs cererii de apel, fiindu-i stabilit ultimului un termen pentru achitarea taxei de stat în mărime de 20 000 lei şi a apelului motivat, deoarece ÎCS „TehGazGrup” SRL” nu a prezentat probe concludente în confirmarea necesităţii scutirii integrale de la plata taxei de stat pentru depunere cererii de apel.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că argumentele recurentului cu referire la faptul că în anul 2014 a avut pierderi aproximativ de 2 000 000 lei, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs ca temei de scutire integrală a apelantului de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, întrucît raportul financiar pentru 2014, prezentat de apelant în susţinerea cererii de scutere de la plata taxei de stat, nu denotă şi faptul că apelantul nu desfăşoară activitatea economică, nu dispune de bunuri şi alte mijloace băneşti care i-ar permite achitarea taxei de stat. Cu atît mai mult că probe în acest sens nu au fost prezentate nici în instanța de recurs.

Prin urmare, instanţa de recurs reține că, instanţa de apel, prin prisma prevederile art. 368 alin. (1) CPC, întemeiat a dispus, prin încheierea din 28 octombrie 2015, de a nu da curs cererii de apel depusă de apelantul ÎCS „TehGazGrup” SRL”, acordându-i ultimului termen pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 20 000 lei şi a apelului motivat. În acest context, instanţa de recurs consideră necesar de a menţiona şi faptul că în situaţia din speţă, prin concluzia instanţei de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul recurentului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi de internaţională.

Or, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanţă cu art. 6 parag. 1 CEDO, decît dacă acestea urmăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44). Astfel, la caz Colegiul reţine că în situaţia din speţă limitările instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel corespunde cerinţelor prevăzute de art. 6 parag.

1 CEDO privind dreptul de acces la un tribunal şi corespunde cerinţelor instituite de CEDO prin jurisprudenţa sa: - cerinţa privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu şi fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă valoarea acţiunii este mai mare, iar CEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna administrare a justiţiei şi vizează atît descurajarea justiţiabililor în formularea unor cereri, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei.( cauza Weissman şi alţii împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom §-61 ) - raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.

În consecinţă, se va remarca şi faptul că cuantumul taxei de stat, stabilit spre achitare de apelant la depunerea cererii de apel, nu depăşeşte limitele stabilite de lege. Pentru considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „TehGazGrup” Societate cu Răspunderea Limitată.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Pluzhnik Igor împotriva Întreprinderea cu Capital Străin „TehGazGrup” Societate cu Răspunderea Limitată cu privire la încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională a Întreprinderii cu Capital Străin „TehGazGrup” Societate cu Răspunderea Limitată pe Acţiuni împotriva lui Pluzhnik Igor cu privire la rezoluţiunea contractului de împrumut. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas