2rhc-1/16 — Încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: D. Dulghieru dosarul nr.2rhc-1/16 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnaut instanţa de recurs: A. Cobăneanu, V. Clevadî, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinând cererea de revizuire depusă de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acțiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Universcons” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2015, prin care recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Universcons” a fost considerat inadmisibil, constată: La 24 februarie 2011, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Universcons” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că este proprietarul bunului imobil situat în mun. Chișinău, str. Bucuriei 12 „a”, fapt confirmat prin adeverința de privatizare nr. 19/03 din 13 februarie 2011. Susține că începând cu luna ianuarie 2007 și până la 26 august 2010, SRL „Universcons” a ocupat și a folosit în calitate de oficii în cadrul acestui imobil birouri cu suprafața totală de 147 m. p., fără de a-i achita careva mijloace bănești în acest sens, mai mult, societatea nu a încheiat vre-un contract de locațiune, s-au alt tip de contract cu SRL „Universcons” și respectiv, nu cunoaște în ce bază au fost ocupate aceste încăperi. Consideră că pârâtul a folosit ilegal și abuziv încăperile menționate fără de a efectua careva plăți proprietarilor acestora, lezând în acest fel dreptul de proprietate al societății și cauzând astfel prejudicii considerabile în sarcina întreprinderii.

Menționează că acțiunile SRL „Universcom” de instalare și folosire a acestui imobil constituie o ingerință în dreptul de proprietate a întreprinderii consacrat prin dispozițiile art. 315, art. 315, art. 317 din Cod civil, şi dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale. Afirmă că în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă s-a adresat în adresa pârâtului cu o somație, solicitând achitarea cheltuielilor ocazionate de folosirea acestor încăperi, însă, aceasta a rămas fără satisfacere. Solicită încasarea de la SRL „Univescons” în beneficiul SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” prejudiciul material în suma de 23 670 de euro și compensarea cheltuitelor de judecată.

Pe parcursul examinării pricinii SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a depus o cerere de concretizare a cerințelor, prin care a indicat că pârâtul a ocupat mai multe încăperi cu destinație de oficii din cadrul bunului imobil situat în mun. Chișinău, str. Bucuriei 12 „A” cu nr. cadastral 0100518.141.01 și 0100518.141.02 cu suprafața mai mare, fapt care reiese din actele prezentate la materialele pricinii și alte pretenții care au fost înaintate de către pârât, respectiv, consideră necesar să-şi majoreze pretențiile față de SRL „Universcons”.

Menționează că pentru arenda biroului nr.101 pentru perioada 01 ianuarie 2007 – 06 august 2010, pârâtul datorează suma de 11 115 euro, iar pentru arenda biroului cu nr. 105 pentru perioada de 01 ianuarie 2007 – 26 august 2010, ultimul datorează suma de 23 670 euro, astfel, pentru arenda încăperilor folosite SRL „Universcons” îi datorează suma totală de 34 785 euro, care reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului din contul societăţii. Afirmă că suma la care este evaluat prejudiciul suportat este formată având în vedere perioada de la 01 ianuarie 2007 până la 26 august 2010 (43 luni şi 23 zile) suprafața imobilului folosită în calitate de oficii de 147 m.p., încăperi situate la etajul 1 din blocul administrativ situat în mun.

Chișinău, str. Bucuriei 2A, iar prețul pentru arenda lunară a unui metru pătrat destinat pentru oficii de 5 euro, conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la data de 01 a fiecărei luni din perioada menționată. Consideră că SRL „Universcons” urmează a fi obligat de către instanță să repare prejudiciul cauzat întreprinderii prin achitarea plății pentru folosirea imobilului în perioada 01 ianuarie 2007 – 26 august 2010, prin care a folosit încăperile menționate și nu a achitat plata pentru acestea, în cuantum de 34 670 euro, ce constituie prejudiciu în formă de venit ratat, la prețul de acordare în locațiune a spațiilor din str. Bucuriei, 12 „A” fără a include penalități sau dobânzi și fără a lua în calcul prețul de piață pentru locațiunea unor astfel de încăperi, care este considerabil mai mare.

La fel, indică că este o societate autogestionară, cu cota proprietății private de 100%, care stabilește de sine stătător prețul pentru acordarea în chirie a bunurilor sale imobile, reieșind din indicatorii înregistrați pe piața imobiliară la acordarea în locațiune a unor asemenea încăperi pentru oficii și pentru garaje, astfel, încât nu este obligată și nici nu acordă în locațiune încăperi potrivit prețului stabilit prin legea bugetului de stat, formulă care nu este aplicabilă situației. Solicită încasarea de la SRL „Universcons” în beneficiul SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” prejudiciul material în suma de 34 785 și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 21 septembrie 2011, cauza civilă a fost strămutată spre examinare în Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 iunie 2014, acțiunea a fost admisă integral, fiind încasat de la SRL „Universcons” în beneficiul SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” suma de 34 785 euro, cu titlu de prejudiciu material convertiți în valută națională la data executării hotărârii şi suma de 5 605 lei cu titlu de taxa de stat. Totodată, s-a dispus încasarea de la SRL „Universcons” în beneficiul statului taxa de stat însumă de 11 490, 53 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Universcons” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 12 iunie 2015, SRL „Universcons” a declarat recurs preliminar, iar la data de 02 septembrie 2015, a declarat recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei infantei de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cerințelor Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2015 recursul declarat de către SRL „Universcons” a fost considerat inadmisibil. La 10 noiembrie 2015, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitând admiterea cererii, casarea încheierii instanţei de recurs cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 447 lit. b) CPC, susţinând că încheierea revizuirea căreia se solicită a fost emisă în lipsa reprezentantului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM a cărui interesele legitime şi s-a încălcat. În acest context, susţine că în anula 1999, Procuratura Generală a RM a înaintat o cerere de chemare în judecată, în interesele Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM, privind recunoaşterea ca fiind nule tranzacţiile licitaţiei „cu reducere” din 28 octombrie 1999, prin care pachetul de acţiuni al statului în SA „Institutul Proiectări Drumuri Auto” a fost înstrăinat cu grave abateri de la norma materială şi procedurală.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2004 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 aprilie 2005, Procuraturii Generale i s-a dat cîştig de cauză pe dosarul dat, iar pachetul de acţiuni al statului în SA „Institutul Proiectări Drumuri Auto” (75%) a revenit Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM. Remarcă că datorită faptului că adunarea generală a acţionarilor nu s-a petrecut, din motive mai presus de voinţa Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor , a fost imposibil, de jure, numirea unui administrator al societăţii. În acel context, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor l-a numit pe A Alexei Dolganiuc responsabil de administrarea bunului imobil (conservarea bunului imobil în scopul de a contracara eventuale fapte ilicite (sustrageri de bunuri, furt ş.a.)), proprietatea SA „Institutul Proiectări Drumuri Auto”, pînă la finalizarea dosarului iniţiat.

Invocă că Institutul respectiv, avînd o activitate de peste 40 de ani în această ramură, deţinea o arhivă impunătoare cu hărţi, schiţe, planuri de proiectare a drumurilor, podurilor, în afară de aceasta, există bunuri mobile şi de măsurare/echipamente necesare activităţii de proiectare, laboratoare, sală de festivităţi, sală de sport, cantină. De aceea, remarcă că, scopul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor în calitatea sa de administrator al pachetului de acţiuni era de a întreprinde toate acţiunile imperioase pentru a conserva bunul imobil respectiv şi care constituie izvorul raportului conflictual.

Afirmă că l-a numit pe Alexei Dolganiuc să administreze bunul imobil respectiv, deoarece el a fost angajat şi mai apoi director al SA „Institutul Proiectări Drumuri Auto” şi cunoştea dosarul IPDA, pînă la privatizare, iar pe parcursul judecării cauzei 1999-2009, Alexei Dolganiuc a fost parte pe dosar, astfel acţiunile Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu Alexei Dolganiuc au fost comune. Mai invocă că deoarece, administrarea acestui imobil cu suprafaţa, în totalitatea lui, de circa 7000 (şapte mii) m.p., necesită cheltuieli considerabile de întreţinere şi conservare, Alexei Dolganiuc, proprietarul şi directorul SRL „Universcons”, a suportat aceste cheltuieli, utilizând fondurile SRL „Universcons”.

De asemenea, a menţionat revizuentul că în anul 2010, acţiunea Procuraturii Generale a RM a fost încetată pe motiv că nu a fost în drept să înainteze o astfel de acţiune, concomitent s-a menţionat că Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM trebuie să înainteze o acţiune. Astfel, la 31 martie 2010, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM a înaintat cererea de chemare în judecată către aceiaşi pîrîţi, obiect al acţiunii şi temeiuri de apariţie a dreptului material. În prezent, dosarul dat se află spre examinare la Curtea de Apel Chişinău. Şedinţa a fost fixată pe 9 decembrie 2015. Consideră că problema vizînd dreptul de proprietate al statului în persoana Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM asupra acţiunilor în SA „Institutul Proiectări Drumuri Auto” nu a fost tranşată, şi respectiv problema administrării bunul imobil, proprietatea SA „Institutul Proiectări Drumuri Auto”.

Motivele şi interesele legitime pentru care Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM l-a împuternicit pe Alexei Dolganiuc să administreze bunul imobil respectiv, continuă să subziste şi în prezent, fapt pentru care, orice încasare a unor sume băneşti din contul Alexei Dolganiuc sau SRL „Universcons” pe faptul administrării bunului imobil dat aduce atingere direct intereselor Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM. Suplimentar invocă că în conformitate cu anexa nr. 4 din Hotărîrea Guvernului nr. 695 din 18 noiembrie 2009 de aprobare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM, SA.

„Institutul pentru Proiectarea Drumurilor Auto” este întreprinderea în care pachetul majoritar de acţiuni aparţine statului şi este administrat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor. Despre acest fapt, este precizat şi în hotărîrea Guvernului nr. 695 din 18 noiembrie 2009 „Cu privire la aprobarea Regulamentului, structurii şi efectivului-limită ale Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM”, iar Hotărîrea menţionată nu a fost abrogată şi prin urmare produce efecte juridice în continuare. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC al RM cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

După cum se constată Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2015 şi cu referire la prevederile art. 447 alin. b) şi 449 lit. b) CPC, a invocat că după emiterea deciziei instanței de recurs i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior însă care sunt importante pentru soluționarea justă a litigiului, şi anume faptul că încheierea revizuirea căreia se solicită a fost emisă în lipsa reprezentantului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM a cărui interesele legitime li s-a înclcat . La caz se reţine că părţi în procesul, revizuirea deciziei cărei se solicită, sunt a SA „Institutlui pentru proiectări Drumuri Auto” şi SRL „Universcons”, respectiv Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM nu este parte în proces.

Iar prevederile art. 447 CPC indică expres persoanele care sunt în drept să depună cerere de revizuire și anume părţile şi alţi participanţi la proces, persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească și Agentul guvernamental, în cazurile prevăzute la art. 449 lit. g) şi h). Pornind de la prevederile acestei norme legale, Colegiul reţine că pentru a fi în drept de a depune cererea de revizuire, atunci cînd petiţionarul nu este parte în proces, acesta urmează să probeze că hotărîrea a cărei revizuire o solicită, îi lezează drepturile sale, pe cînd la caz nu au fost prezentate probe în acest sens şi nici demonstrat faptul că prin hotărîrea emisă în speţa dată au fost lezate careva drepturi ale revizuentului.

Totodată, doar în cazul invocării temeiului prevăzut de art.449 lit. c) CPC, instanţa de revizuire va verifica dacă persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios, însă în acest sens urmează a fi prezentate probe pertinente şi concludente, iar instanţa urmează să constate dacă prin hotărîrea supusă revizuirii, persoanei implicate în proces, i-au fost încălcate aceste drepturi. La capitolul dat se va reţine şi jurisprudenţa constantă şi univocă a Curţii Supreme de Justiţie a RM prin care a fost dată interpretarea în sensul că persoanele care nu au fost parte sau participanţi la proces nu sunt în drept de a depune cerere de revizuire împotriva hotărârii judecătoreşti.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent nu se încadrează nici în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, mai mult că în susţinerea cererii de revizuire Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM nu a prezentat nici o probă concludentă şi pertinentă în confirmarea circumstanţelor invocate.

Aici se va remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În consecinţă însă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei.

La caz se va remarca şi faptul că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acțiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Universcons” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas