2ra-16/16 — Recuperarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilecite ale procuraturii aşi ainstanţelor judecătoreşti

prima instanţă: D. Mîrzenco dosarul nr.2ra-16/16 instanţa de apel: N. Cernat, I. Muruianu, L. Bulgac DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Munteanu Ivan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Munteanu Ivan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale procuraturii și ale instanțelor judecătoreşti și obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova aducerii, din numele statului, a scuzelor oficiale în formă scrisă, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Munteanu Ivan, admise apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova și modificată hotărîra Judecătoriei Strășeni din 23 aprilie 2015 prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Munteanu Ivan, iar în rest hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 23 aprilie 2015 a fost menținută, c o n s t a t ă : La 08 decembrie 2014,

Munteanu Ivan a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale procuraturii și ale instanțelor judecătoreşti și obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova aducerii, din numele statului, a scuzelor oficiale în formă scrisă. În motivarea acțiunii reclamantul a invocate că la 04 septembrie 2008, Osipenco Victor s-a adresat către organele de drept cu o plîngere, prin care a solicitat atragerea sa la răspundere penală pentru pretinsele acţiuni huliganice, care chipurile dînsul le-a săvîrşit în ziua respectivă.

În rezultatul verificării plîngerii, la 15 septembrie 2008 OUP al SUP a CPR Străşeni, Igor Reniţă, a înaintat un raport cu propunerea de a nu porni urmărirea penală din motiv, că există circumstanţe care exclud urmărirea penală.

Ignorînd raportul menţionat, la 01 octombrie 2008 de către Procuratura raionului Străşeni a fost pornită urmărirea penală în cauza penală nr. 2008330345 pe semnele infracţiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) lit. d) CP, precum că la data de 04 septembrie 2008, dînsul în prima jumătate a zilei, avînd intenţia comiterii unui act de huliganism, s-a urcat pe gardul care separă gospodăria sa din satul Ghelauza raionul Străşeni, de gospodăria lui Munteanu Gheorghe Ştefan şi a aruncat cu bucăţi de cărămidă în Osipenco Victor și automobilul ce aparține acestuia și care era parcat în ogradă, prin ce a deteriorat automobilul, şi i-a cauzat leziuni corporale lui Osipenco Victor, ameninţînd totodată persoanele din ogradă cu moartea şi numindu-le cu cuvinte necenzurate.

Menţionează reclamantul că la 31 ianuarie 2009 a fost pus sub învinuire fiindu-i aplicată măsura preventivă sub formă de obligarea de a nu părăsi localitatea. Remarcă că prin sentinţa Judecătoriei Străşeni din 04 ianuarie 2012 fost achitat, din motivul că fapta incriminată nu a fost săvîrşită de el, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012, au fost respinse apelurile declarate de către Procurorul în Procuratura Strășeni, Z. Cealic și pretinsele părți vătămate Osipenco Victor și Gabriela și a fost menținută sentința primei instanțe. Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiţie din 26 februarie 2013 au fost admise recursurile ordinare declarate de către procurorul V. Bolduratu şi pretinsele părţi vătămate, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea pricinii în ordine de apel, de către aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată.

La rejudecare, Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 19 decembrie 2013 a respins apelurile declarate de procuror și părțile vătămate ca fiind nefondate și a menținut sentinţa primei instanțe, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie 2014 au fost respinse recursurile ordinare depuse de procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel, Constantin Miron și părțile vătămate și menținută decizia instanței de apel. Menționează reclamantul că prin acţiunile ilicite susmenţionate ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti a fost prejudiciat atît material cît și moral.

Astfel, susține că mărimea prejudiciului material cauzat constituie suma de 5897,9 lei inclusiv, suma de 5000 lei achitată avocatului Gumeniuc Ion pentru acordarea asistenţei juridice calificate și suma de 8 97, 9 lei pentru cheltuielile de transport , efectuate de el împreună cu apărătorul în legătură cu chemările la organul de urmărire penală, procuratură, instanţele de judecată. Iar, dauna morală se exprimă prin punerea ilegală sub învinuire, prin aplicarea ilegală a măsurii preventive sub formă de obligare de a nu părăsi localitatea, prin defăimarea nejustificată şi încălcarea onoarei şi demnităţii personale în faţa consătenilor şi cunoscuţilor, mai mult decît urmărirea penală a durat o perioadă de 6 ani, perioadă în care a fost stresat, iar acest fapt a dus la înrăutățirea sănătății.

Totodată, relatează că prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, i-au fost aduse imense suferinţe psihice, i-a fost prejudiciată imaginea şi i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil, care consideră că poate fi reparat doar printr-o despăgubire materială echitabilă în sumă de un milion lei. În drept își întemeiază cerințele în baza art. 524, 525 CPC, 14, 1398, 1405, 1416, 1422, 1423, Cod civil și art. 1, 3, 5, 6, 7, 8, 10,11, 12 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Solicită, încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova a sumei de 5 987,9 lei în contul reparării prejudiciului material și a sumei de 1 000 000 lei în contul reparării prejudiciului moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 23 aprilie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul bugetului de stat al Republicii Moldova în beneficiul lui Munteanu Ivan suma de 75 665,40 lei inclusiv: suma de 70 000 cu titlu de prejudiciu moral, suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică și suma de 665,4 lei cu titlu de cheltuieli de transport. Totodată, a fost obligată Procuratura Generală a RM să aducă lui Munteanu Ivan scuze oficiale, în formă scrisă, în numele statului, iar în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de Munteanu Ivan, admise apelurile declarate Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală al RM și modificată hotărîrea primei instanțe prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Munteanu Ivan de la 70 000 lei pînă la 3 000 lei, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

La 26 august 2015 Munteanu Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material întrucît conform art. 53 alin. (2) din Constituția RM, statul răspunde patrimonial conform legii pentru prejudiciile cazate prin erorile săvîrșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești, iar potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanelor fizice și juridice nu numai în urma condamnării ilegale ci și în urma tragerii ilegale la răspundere penală și aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de declarație de a nu părăsi țara, fapt ce a avut loc în cazul său.

Consideră recurentul că instanţa de apel în mod eronat a interpretat prevederile art.28 şi 254 CPP, conform cărora organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului, deoarece conform prevederilor normei menționate toate acţiunile de urmărire penală urmau a fi efectuate cu participarea sa în calitate de bănuit, în realitate însă, a fost pus sub învinuire fără careva probe și doar în baza unor presupuneri, fiind aplicată în privința lui o măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara, ulterior fiind achitat.

La fel, este de părerea că prin tragerea ilegală la răspundere penală cu stabilirea restricţiilor de a nu părăsi ţara pentru o perioadă mai mare de 6 ani, a fost stopată activitatea Gospodăriei Ţărăneşti „Ion Ştefan Munteanu”, pe care o conducea, or, dînsul nu a fost în posibilitate de a se deplasa liber și a executa contractele încheiate, fapte date au avut o influenţă negativă asupra stării sale psihice. La acest capitol menționează că, necontestarea măsurii preventive aplicate - obligaţiunea de a nu părăsi ţara nu constituie un temei de micşorare a cuantumului prejudiciului moral, din considerentul că, contestarea aplicării unei măsuri preventive, este un drept şi nu o obligaţie.

Relatează că la emiterea deciziei instanța de apel a interpretat eronat legea şi a luat în consideraţie doar unele prevederi ale art. 3 a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, cu modificările ulterioare, şi intenţionat a ignorat restul prevederilor al normei menţionate, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii neîntemeiate, prin care i se încalcă drepturile și interesele sale legitime. La 01 septembrie 2015, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, în partea în care cerințele au fost admise, cu emiterea unei noi hotărîri în partea dată cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, cu referire la prevederile art. art. 239, 373 alin. (1) CPC, a invocat că instanța de apel verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe a interpretat eronat normele de drept material ce reglementează aprecierea prejudiciului moral. Astfel, indică că la determinarea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral instanța urmează să aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial din ceea ce ar însemna o viaţă normală, liniştită şi fericită pentru acesta în momentul respectiv. Sub acest aspect menționează că în cadrul urmăririi penale şi a examinării cauzei în judecată Munteanu Ivan a fost în stare de libertate și nu a fost rupt de societate, familie, prieteni şi serviciu, beneficiind de sprijinul acestora.

În altă ordine de idei indică că despăgubirea acordată de Curtea Europeană în legătură cu daunele morale este menită să furnizeze o compensaţie financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferinţe psihice sau fizic, iar dacă se stabileşte existenţa unor astfel de daune, şi în cazul în care Curtea consideră că este necesară o compensaţie bănească, ea va face o evaluare pe o bază echitabilă, luând în considerare standardele care decurg din jurisprudenţa sa. Cu referire la situaţia în speţă relatează că suma respectivă nu poate fi considerată o reparaţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Prejudiciul moral reprezintă o pagubă care este cauzată individului prin vătămarea unui interes personal nepatrimonial şi urmează a fi privit ca o compensare şi nicidecum ca obţinerea unor foloase necuvenite, iar acordarea de satisfacţii materiale nu constituie o regulă, întrucît materia drepturilor omului o recunoaştere oficială şi publică a violării constituie uneori prin sine o satisfacţie echitabilă pentru reclamant. Totodată, cu referire la prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, susține că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală sunt necesare unele condiţii speciale, inclusiv existenţa faptei ilicite, or, nu orice acţiune a organelor de drept atrage răspunderea statului.

La fel, consideră neîntemeiată şi admiterea de către instanţele a pretenţiilor intimatului Munteanu Ivan privind obligarea Procuraturii Generale să ceară scuze oficial în numele statului, deoarece Procuratura Generală are calitatea de intervenient accesoriu, căruia nu-i pot fi impuse anumite obligaţiuni prin hotărîrea judecătorească, dat fiind faptul că, în conformitate cu art. 67 CPC, intervenientul accesoriu este participantul la proces care intervine sau se atrage într-un proces civil de partea reclamantului sau a pîrîtului pentru a-şi apăra interesele, fără a avea pretenţii proprii asupra obiectului litigiului şi, din aceste considerente acest capăt de cerere urma a fi respins ca neîntemeiat de către instanța de apel.

În acest sens, menţionează că potrivit pct. 10.3 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 7 iulie 2008 cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărîrii şi încheierii judecătoreşti, motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească îşi expune concluziile. Această parte a hotărîrii se referă nemijlocit şi la cerinţele faţă de temeinicia şi legalitatea hotărîrii. Subsecvent, evidenţiază, că conform pct. 7 al aceleiaşi hotărîri explicative, hotărîrea judecătorească se consideră legală numai în cazul în care ea a fost pronunţată în deplină concordanţă cu normele legislaţiei civile aplicabile litigiului dedus judecaţii şi cu respectarea normelor procedurale civile, iar din aceste motive nu poate fi invocată temeinicia și legalitatea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 30 iunie 2015 a fost expediată în adresa părţilor la 02 iulie 2015, fapt ce se atestă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 151). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 26 august 2015 şi respectiv la 01 septembrie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, de a admite recursul declarat de Munteanu Ivan, şi de a modifica decizia instanţei de apel în partea încasării prejudiciului moral din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe.

Din materialele cauzei rezultă că la data de 04 septembrie 2008, Osipenco Victor, s-a adresat cu o plîngere către organele urmăririi penale, prin care a solicitat atragerea lui Munteanu Ivan la răspundere penală, din motivul că acesta l-a ameninţat pe Osipenco Victor şi soţia acestuia Munteanu Gabriela Gheorghe cu moartea, după ce a aruncat cu o cărămidă în ei, însă a nimerit în maşina parcată în grădină, deteriorînd-o (f.d. 6). Tot actele cauzei atestă că în rezultatul verificării faptelor invocate în plîngerea, la 15 septembrie 2008 OUP al SUP a CPR Străşeni, Igor Reniţă, a înaintat raport cu propunerea de a nu porni urmărirea penală din motiv, că există circumstanţe care exclud urmărirea penală (f.d.

7). Cu toate acestea, la 01 octombrie 2008, de către Procuratura raionului Străşeni a fost pornită urmărirea penală nr. 2008330345 pe semnele infracţiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) lit. d) CP, reţinînd în suport că, la data de 04 septembrie 2008, în prima jumătate a zilei, Munteanu Ivan Ştefan, avînd intenţia comiterii unui act de huliganism, s-a urcat pe gardul, care separă gospodăria sa din satul Ghelauza raionul Străşeni de gospodăria lui Munteanu Gheorghe Ştefan şi a aruncat cu bucăţi de cărămidă în direcţia automobilului lui Osipenco Victor, care era parcat în ogradă, cît şi în Osipenco Victor, deteriorînd automobilul în mai multe locuri şi cauzîndu-i leziuni corporale lui Osipenco Victor, ameninţînd totodată persoanele din ogradă cu moartea şi numindu-le cu cuvinte necenzurate (f.d.

8). La 31 ianuarie 2009, a fost emisă ordonanţa de punere sub învinuire în privinţa lui Munteanu Ivan (f.d. 9). Conform informaţiei pe cauza penală nr. 2008330345, în privinţa învinuitului Munteanu Ivan a fost aleasă măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi localitatea (f.d. 12). Prin sentinţa Judecătoriei Străşeni din 04 ianuarie 2012, Munteanu Ivan a fost achitat din motivul că fapta incriminată nu a fost săvîrşită de el (f.d.13-14). Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2012, a fost menţinută sentinţa instanţei de fond fără modificări (f.d. 15-18). Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2013, a fost casată decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2012 şi dispusă rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, în alt complet de judecată (f.d.

19-28). Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 au fost respinse apelurile procurorului Cealic Zinaida şi a pretinselor părţi vătămate Osipenco Gabriela şi Osipenco Victor ca fiind nefondate, cu menţinerea fără modificări a sentinţei instanţei de fond (f.d. 29-31). Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2014, a fost menţinută decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 (f.d. 32-38).

Reieşind din cele expuse, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată justificat au concluzionat, că în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, prin intentarea urmăririi penale, prin învinuirea ilegală de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) lit. d) Cod penal și prin aplicarea măsurii preventive sub formă de obligaţia de a nu părăsi localitatea lui Munteanu Ivan i-au fost cauzate consecinţe determinate de retrăiri, încordarea psihică, stres şi alţi factori care derivă suferinţe morale.

Iar acest fapt, atestă temeinicia motivelor ce acordă lui Munteanu Ivan posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de art. art. 3, 6, 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil. Fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de către, Munteanu Ivan Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova, modificând hotărârea prim ei instanţe, prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Munteanu Ivan din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM de la 70000 lei până la 3 000 lei, în rest hotărârea primei instanţe fiind menţinută.

Astfel, conform art. 3 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Conform art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzal persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, prin emiterea sentinţei de achitare în privinţa lui Munteanu Ivan din motiv că fapta încriminată nu a fost săvîrşită de el, se constată încălcarea drepturilor constituţionale ale lui Munteanu Ivan privind dreptul la libertate şi siguranţa persoanei, dreptul la viaţa intimă şi familială, dreptul la proprietatea privată şi ale prevederilor art. 5 şi 8 ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, în sensul prevederilor art. 3 lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, cît şi tragerii ilegale la răspundere penală.

Prin urmare, instanţa de recurs constată că, deşi, instanţele judecătoreşti corect au constatat faptul încălcării drepturilor recurentului-reclamant la libertatea individuală şi siguranţa personală, cît şi la respectarea vieţii intime, familiale şi private şi au aplicat corect prevederile normelor de drept material şi anume a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, însă eronat au stabilit cuantumul prejudiciului moral care urma a fi încasat. Aici instanţa ca remarca că, prejudiciul moral constituie o formă distinctă a prejudiciului civil care declanşează răspunderea delictuală.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţa de apel, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just a ajuns la concluzia de a modifica hotărârea primei instanţe în partea prejudiciului moral, însă incorect a determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat lui Ivan Munteanu ca urmare a acţiunilor ilicite a procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, fără a da o evaluare adecvată, în principal criteriilor referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic de către ultimul, generate de retrăiri, de gravitatea şi caracterul acestora, precum şi de sentimentul de afectare a personalităţii sale.

În consecinţa celor relatate, instanţa de recurs apreciază că în cauză sunt motive de a majora cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţa de apel pentru a fi încasat în beneficiul lui Ivan Munteanu până la 20 000 lei, sumă care poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie persoanei vătămate, la caz recurentului Ivan Munteanu. În susţinerea concluziei date instanţa de recurs reţine că materialul probator anexat la actele cauzei denotă incontestabil faptul că, lui Munteanu Ivan i-au fost cauzate suferinţele psihice grave, prin faptul că a fost tras la răspundere penală pentru o infracţiune care nu a fost săvîrşită de el, iar examinarea cauzei penale privind învinuirea acestuia a durat aproximativ 6 ani de zile, iar pînă la pronunţarea sentinţei irevocabile de achitare din 21 octombrie 2014, avînd obligarea de a nu părăsi localitatea, astfel fiindu-i limitat dreptul la libera circulaţie.

Prin urmare, nu au relevanţă nici argumentele invocate în recursul Ministerului Justiţiei al RM, precum că Ivan Munteanu nu întruneşte condiţiile din normele de drept aplicabile la caz, respectiv, nu este temei de a genera obligaţiunea statului de a repara prejudiciu moral ultimului, deoarece acestea se combat prin constatările suscitate. Totodată, la caz au incidenţă şi prevederile art. 94 alin. (1), care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Confirm art. 96 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în cazurile menţionate la art.3 alin. (1) i se compensează sau i se restituie persoanei fizice sau juridice sumele plătite de ea pentru asistența juridică, precum şi cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.

Prin urmare, instanța de recurs constată că instanțele ierarhic inferioare, avînd în susţinere normele enunţate, justificat a dispus încasarea din bugetul statului, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Munteanu Ivan suma de 5 000 lei ce constituie cheltuieli pentru asistenţă juridică, suportate de ultimul la examinarea cauzei penale şi confirmate prin bonul de plată seria EH nr. 954864 din 05 ianuarie 2012, precum şi suma de 665,4 cheltuieli de transport suportate în legătură cu chemările în instanţele de judecată din prima instanţă şi instanţă de apel (f.d.

39, 41). În acelaşi timp, instanţa de recurs constată a fi lipsită de suport legal şi invocarea recurentului Ministerului Justiției al RM asupra netemeiniciei soluţiei instanţelor judecătoreşti în partea prin care Procuratura Generală a RM fost obligată să aducă scuze oficiale lui Munteanu Ivan, or, Procuratura Generală a RM nu a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, pe cînd Ministerul Justiţie al RM, este organul care reprezintă statul în instanţa de judecată pe această categorie de cauze, neavînd astfel, împuterniciri şi din partea Procuraturii Generale a RM pentru a contesta deciziile în partea care o vizează ultima.

Mai mult decît atîz în sensul Legii cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, Procuratura este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, iar reieșind din prevederile art. 51 alin. (6) CPP, Procurorul General şi adjuncţii lui sînt în drept să atace pe căi extraordinare de atac hotărîrile judecătoreşti rămase definitive pe care le consideră ilegale sau neîntemeiate.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele ierarhic inferioare, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, de a admite recursul declarat de către Ivan Munteanu şi a modifica decizia instanţei de apel, majorând suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul lui Ivan Munteanu cu titlu de prejudiciu moral de la 3000 lei până la 20 000 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi e) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova Se admite recursul declarat de către Munteanu Ivan.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Munteanu Ivan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale procuraturii și ale instanțelor judecătoreşti și obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova aducerii, din numele statului, a scuzelor oficiale în formă scrisă, în partea încasării prejudiciului moral, după cum urmează: Se majorează suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în beneficiul lui Ivan Munteanu cu titlu de prejudiciu moral de la 3000 (trei mii) lei până la 20 000 (douăzeci mii) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva