- Dosarul nr.
- 3ra-129/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 20 ianuarie 2016
- Părțile
- SRL Catol Lux vs Serviciul vamal, BV Chisinau
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
3ra-129/16 — Cu privire la contestarea actului administrativ
Dosarul nr. 3ra-129/16 prima instanţă - V. Mihaila, instanţa de apel - I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu, ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Catol Lux”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Catol Lux” împotriva Biroului Vamal Chişinău şi Serviciului Vamal al Republici Moldova privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Catol Lux”, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 06 mai 2015, c o n s t a t ă : La 14 mai 2014 societatea cu răspundere limitată „Catol Lux” s-a adresat în instanţa de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republici Moldova în care a solicitat, anularea actului de inspecţie nr. 3019IM4I9084 din 01 mai 2014 şi calificarea produselor importate la 01 mai 2014 de către societatea cu răspundere limitată „Catol Lux”, Professional 100 Hundert High Tech 5W30 şi profesional 100 Hundert High Tech Special EPI5W40 care conţin mai mult de 70 procente de hidrocarburi, la poziţia tarifară 27101981. În motivarea pretenţiilor înaintate societatea cu răspundere limitată „Catol Lux” a reiterat că, în baza declaraţiei vamal nr. IM4I9084 din 01 mai 2014 a importat mărfuri şi anume uleiuri pentru motoare Hundert Longlife 5W30, Hunder High Tech Special EPI 5W40.
În temeiul actului de inspecţie nr. 3019IM4I9084 din 01 mai 2014 Biroul Vamal a reţinut marfa importată din motivul că uleiul din petrol sau din minerale bituminoase nu conţin minimum 70% uleiuri din petrol sau minerale bituminoase, în acest sens invocîndu-se faptul că nu au fost prezentate acte suplimentare privind compoziţia uleiurilor de la poziţia 11. Menţionează reclamantul că, Biroul Vamal nu a fost de acord cu valoarea declarată şi a considerat că uleiurile Professional 100 Hundert High Tech 5W30, urmează a fi calificate la poziţia 340399000, iar profesional 100 Hundert High Tech Special EPI5W40 la poziţia tarifară 340319910. 1 Consideră acţiunile organului vamal ilegale şi neîntemeiate deoarece pe parcursul procesului de vămuire mărfii au fost prezentate toate documentele necesare procesului de vămuire şi anume, Factura Invoice, Lista ambalajului, Declaraţia de export, Paşaportul de Calitate (german), CMR, Certificatul de Origine al RM, Contractul, Pro forma, Foaia de trăsură, Licenţa, Documentul fiscal pentru importul de uleiuri pentru motoare, dovedesc în mod univoc faptul că produsele importate de societatea cu răspundere limitată "Catol Lux" urmează a fi calificate la poziţia tarifară 27101981. Mai indică că a prezentat toate actele ce atestă corectitudinea aplicării metodei de determinare a valorii în vamă cu mărfurile respective,
însă Biroul vamal Chişinău a emis actul de inspecţie cu obligaţiunea de a majora valoarea în vamă cu achitarea suplimentară a sumei drepturilor de import. Prin cererea suplimentară de concretizare a pretenţiilor (f.d.41Vol.II) societatea cu răspundere limitată „Catol Lux” a solicitat, - anularea actului de inspecţie nr. 3019IM4I9084 din 01 mai 2014, - calificarea produselor importate la 01 mai 2014 de către societatea cu răspundere limitată „Catol Lux”, Professional 100 Hundert High Tech 5W30 şi profesional 100 Hundert High Tech Special EPI5W40 care conţin mai mult de 70 procente de hidrocarburi, la poziţia tarifară 27101981, - obligarea Biroului Vamal Chişinău de a recalcula impozitele plătite de către societatea cu răspundere limitată „Catol Lux” la perfectarea declaraţiei vamal nr. IM4I9084 din 01 mai 2014, cu restituirea taxelor plătite în mărime de 1770,84 lei.
Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 mai 2015, cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată ”Catol Lux”, a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată ”Catol Lux”, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 mai 2015. La 11 decembrie 2015, societatea cu răspundere limitată ”Catol Lux”, a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea acestora şi emiterea unei noi hotărîri prin care pretenţiile înaintate de societatea cu răspundere limitată ”Catol Lux”, să fie admise integral.
În motivarea recursului a afirmat că, instanţele investite cu judecarea fondului au interpretat eronat legea materială şi anume Hotărîrea Guvernului nr.1525 din 29 decembrie 2007 cu privire la aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, capitolul1-30, privind poziţia tarifară. Instanţele ierarhic inferioare la examinarea fondului cauzei urmau a aplica prevederile art.141 Cod Vamal şi prevederile art. 29 din Legea cu privire la tariful vamal. Acţiunile organului vamal sunt ilegale, acţiuni ce au dus la ridicare valorii în vamă cu impunerea suplimentară de achitare a drepturilor de import. Consideră că instanţele investite cu judecarea fondului incorect au interpretat circumstanţele cauzei, au stabilit şi identificat poziţia tarifară, deoarece recurentul a respectat legislaţia şi corect a indicat poziţia tarifară la marfa identificată.
Menţionează că, decizia instanţei de apel este lipsită de suport juridic şi emisă cu încălcarea normelor de drept material, fără aprecierea corectă a tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept a cauzei. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi c) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa 2 judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Prin referinţa depusă la 15 ianuarie 2016 Biroul Vamal Chişinău a indicat că, decizia instanţei de apel este legală şi motivată, instanţa a dat o apreciere justă probelor administrate şi toate circumstanţele au fost elucidate pe deplin şi corect.
Menţionează că argumentele invocate în recurs, sunt similare cu cele invocate în cadrul examinării cauzei, cărora instanţa le-a dat o apreciere în baza probelor administrate şi apreciate în conformitate cu art. 130 Cod de Procedură civilă. Consideră că recursul înaintat este nefondat şi nu se nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău (f.d.129), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 09 noiembrie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 11 decembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de către societatea cu răspundere limitată ”Catol Lux” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ” Catol Lux” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4