2ra-224/16 — Cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-224/16 prima instanţă - O. Parfeni, instanţa de apel –N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac, ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Macari Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr.244 împotriva lui Macari Ivan privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Macari Ivan şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 iulie 2015, c o n s t a t ă : La 22 aprilie 2015 Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr.244 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Macari Ivan în care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 3700 lei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, în baza deciziei Preturii sectorului Buiucani Nr.10/2.19 din 02 octombrie 2001 lui Macari Ivan fiind membru al Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor Nr.244 i-a fost repartizat apartamentul nr.49 în blocul locativ situat pe str. Liviu Deleanu, 7/3, mun. Chişinău. In proiectul de construcţie a blocului locativ era prevăzut dotarea bucătăriilor cu arogase electrice, fapt ce constituie cheltuieli mai mari la serviciile comunale faţă de blocurile locative dotate cu arogase de gaz.

La iniţiativa Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr.244 a fost iniţiată procedura de obţinere a condiţiilor tehnice pentru proiectare şi construcţie a conductei de gaze către blocul locativ, obţinînd pentru aceasta acordul în scris al tuturor locatarilor. Indică că, pe parcursul anilor 2005-2009 au fost efectuate lucrări de proiectare şi încheiate contractele eu organizaţiile specializate în efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj a gazoductului. La 20 noiembrie 2010, prin decizia adunării generale a membrilor Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor Nr.244 a fost stabilit devizul de cheltuieli necesar pentru finalizarea şi darea în exploatare a reţelelor de gaze precum şi modalitatea de achitare a sumelor ce le revin fiecărui locatar în sumă de 7500 lei, conform devizului de cheltuieli.

Reieşind din situaţia financiară a locatarilor suma respectivă urma să fie 1 achitată de fiecare locatar pe parcursul efectuării lucrărilor până la momentul dării în exploatare a gazoductului. Reţelele de gaze au fost date în exploatare în luna februarie 2013, concomitent cu încheierea contractelor de livrare a gazelor cu fiecare locatar în parte. Menţionează că Macari Ivan, fiind proprietarul apartamentului nr.49 a acceptat racordarea apartamentului său la reţelele de gaze precum şi condiţiile de achitare a lucrărilor de gazificare, fapt confirmat prin scrisoarea de garanţie către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr.244 din 08 septembrie2005, înscrisul din anexa procesului verbal al adunării generale din 20 noiembrie 2010, precum şi faptul achitării a sumei de 3800 lei.

Ulterior, Macari Ivan din motive neîntemeiate a refuzat să achite datoria faţă de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr.244 în mărime de 3 700 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 01 iulie 2015 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 244. S-a încasat de la Macari Ivan în beneficiul Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 244 suma de 3 700 (trei mii şapte sute lei) şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 (două sute şaptezeci) lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, s-a respins apelul declarat de către Macari Ivan şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 iulie 2015. La 09 decembrie 2015, Macari Ivan a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 244. În motivarea recursului, a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Consideră recurentul că nu are nici o obligaţie de a achita suma de 3700 lei Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 244, pentru conectarea la reţeaua de gaze naturale deoarece nu există nici un temei legal. Susţine că a achitat suma necesară pentru gaze şi conectarea la rețeaua.

Instanţa de apel nu a combătut prin argumente întemeiate motivele invocate drept temei pentru examinarea apelului şi prin acest fapt i-a încălcat drepturile sale. Totodată a invocat recurentul că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 12 ianuarie 2016 Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr.244 a indicat că argumentele invocate în recurs sunt similare cu argumentele invocate în cadrul examinării cauzei în fond, iar recurentul nu demonstrează ilegalitatea hotărîrilor.

Consideră că soluţiile date de instanţele ierarhic inferioare sunt juste şi corecte, probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 130 Cod de Procedură Civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după 2 parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La materialele dosarului este anexată scrisoarea Curţii de Apel Chişinău (f.d.133) care atestă că decizia a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 30 octombrie 2015, iar data confirmării recepţionării ei nu este cunoscută, astfel se denotă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 09 decembrie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care 3 se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Macari Ivan, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Macari Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4