3ra-119/16 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-119/16 prima instanţă – A. Braga instanţa de apel –M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Clichici Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Clichici Alexandru către Primăria mun. Chişinău, Comisia municipală privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice privind contestarea refuzului şi obligarea de elibera certificat privind identificarea bunurilor imobile, încasarea despăgubirii materiale şi a prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Clichici Alexandru, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 05 mai 2015. c o n s t a t ă: Reclamantul Clichici Alexandr s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău, Comisia municipală privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, cu privire la anularea actului administrativ nr.05-6/1 din 27 ianuarie 2014, solicitând obligarea pârâţilor să elibereze reclamantului un certificat, prin care să se identifice bunurile imobile: teren adiacent casei de locuit, situat în localitatea Băcioi, mun. Chişinău, Republica Moldova, cu suprafaţă de 0,25 hectare; teren agricol cu suprafaţă de 6,90 hectare; vie cu suprafaţă de 1,5 hectare şi păduri cu suprafaţă de 0,35 hectare, precum şi încasarea din contul pârâţilor în beneficiul reclamantului a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice.

În motivarea acţiunii reclamantul indică că, fiind victima represiunilor politice ca urmare a deportării în anul 1949, membrii familiei sale au fost lipsiţi de un şir de proprietăţi, inclusiv bunurilor imobile - terenuri cu destinaţie agricolă. Astfel potrivit informaţiei de la serviciul municipal de arhivă pe numele lui Golban Arhip, la capitolul terenuri au fost înregistrate în total 9 hectare de pământ dintre care 0,25 hectare teren adiacent casei de locuit, situat în com. Bacioi; 6,90 hectare teren arabil; 1,5 hectare de vie; 0,35 hectare de păduri. Potrivit aceleiaşi informaţii la contul personal nr. 391, pe numele lui Golban Arhip Vasile, familia sa este compusă din: soţia Golban Nadejda; fiica Golban Maria.

Explică că identificarea bunurilor este necesară pentru a o prezenta ulterior organului cadastral, care urmează să determine valoarea bunului, iar în continuare achitarea compensaţiilor respective. Prin avizul pârâtului cu nr.05-6/1 din 27 ianuarie 2014, a fost informat că nu este stabilită data concretă a şedinţei comisiei municipale şi totodată, i s-a adus la cunoştinţa că, în pofida lipsei concluziei comisiei de specialitate, cerinţele sale nu cad sub incidenţa Legii 1225. La 23 octombrie 2013, prin avizul pârâtului cu nr. C-9317/1/13, i s-a comunicat că, până a fi identificate, bunurile, urmează în temeiul prevederilor ordinului nr. 136 din 05 septembrie 2008, a efectua evaluarea lor de către IS „Cadastru" în mod imperativ şi necesar.

Consideră că situaţia sa a devenit parte a unui cerc vicios, deoarece acelaşi act normativ este interpretat diferit de ambele autorităţi, or organul cadastral nu va evalua bunurile, până nu vor fi identificate, iar primăria nu le identifică, până organul cadastral nu va efectua evaluarea. Informează că, la 11 iunie 2014, prin cererea prealabilă, a solicitat abrogarea actului administrativ nr. 05-6/1 din 27 ianuarie 2014, prin care pârâtul la 03 iulie 2014 a refuzat în satisfacerea cerinţelor. Pârâtul prin acţiunile sale a prejudiciat starea de sănătate inclusiv şi starea psihică a reclamantului prin faptul că este tergiversată examinarea cauzei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05 mai 2015, cererea de chemare în judecată, depusă de Clichici Alexandru către Primăria mun.

Chişinău, Comisia municipală privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice privind contestarea refuzului, a fost respinsă ca neîntemeiată. La 07 mai 2015, Clichici Alexandru a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05 mai 2015, emiţând o nouă hotărâre, potrivit căreia se va admite cererea reclamantului Clichici Alexandr, prin a obliga pârâtul/intimat să elibereze reclamantului un certificat, prin care se vor identifica bunurile imobile după cum urmează: în total suprafaţa de 9,0 ha, dintre care: 0,25 ha teren adiacent casei de locuit, situat în localitatea Bacioi mun.

Chişinău, Republica Moldova; 6,90 ha teren agricol; 1,5 ha-vie; 0,35 ha - păduri şi se va încasa de la intimat în beneficiul apelantului prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de către Clichici Alexandr, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05 mai 2015. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 07 decembrie 2015 Clichici Alexandr a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015, a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 05 mai 2015, cu remiterea cauzei la rejudecare, după competență, la Judecătoria Centru mun. Chișinău. În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural, în special prevederile art. 432 alin.(3) lit. d) și f) Codul de procedură civilă. A comunicat că, potrivit hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 23 iunie 2008 a fost admisă acțiunea lui Clichici Ivan și Clichici Alexandr, prin recunoașterea lui Clichici Ivan și Clichici Alexandr ca moștenitori legali a lui Golban Arhip, represat politic și decedat la 31 decembrie 1957; s-a prelungit cu 6 luni lui Clichici Ivan și Clichici Alexandr termenul de acceptare a succesiunii deschise după decesul lui Golban Arhip, represat și ulterior reabilitat.

Afirmă că, acțiunea depusă de recurentul Clichici Alexandr urma a fi examinată și prin prisma necesității atragerii în proces a lui Clichici Ivan, moștenitor legal în egală măsură asupra bunurilor la care pretinde recurentul. Și în astfel de circumstanțe recurentul consideră căs instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Mai specifică că, instanța de fond, Judecătoria Botanica mun. Chișinău a examinat cauza cu încălcarea competenței jurisdicționale, deoarece a fost contestat în instanța de judecată un act administrativ emis de Primăria mun. Chișinău, amplasat în jurisdicția teritorială a Judecătoriei Centru mun. Chișinău.

Cu privire la fondul pretențiilor, invocă recurentul că potrivit încheiereii judecătorului Judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 17 iulie 2014 cererea recurentului privind contestarea actului nr.05-6/1 din 27 ianuarie 2014 a fost refuzat la primirea cererii pe motiv că răspunsul nr. 05-6/1 din 27 ianuarie 2014, nu poate fi interpretat ca act administrativ. Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2014 a fost admis recursul lui Clichici Alexandr împotriva încheierii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 17 iulie 2014 cu restituirea cauzei la etapa primirii cererii. În acest context, recurentul consideră că instanța de judecată în aceeași componență nu a fost în drept să examineze în continuare cauza, pe motiv că s-a expus asupra fondului cauzei.

Acest argument a fost invocat de către recurent în instanța de apel, însă Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a ignorat acest argument și nici nu s-a expus pe marginea celor relatate. În conformitate cu art.439 alin.(2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de înștiințare din 02 noiembrie 2015, anexată la materialele dosarului (f.d.155), nu se poate stabili cert data cînd recurentul a făcut cunoștință cu copia deciziei redactate de instanței de apel, nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 07 decembrie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Clichici Alexandr acționînd în interesele recurentului, poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Clichici Alexandr în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.270, art.433 lit.a) şi art.440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de recurentul Clichici Alexandr se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari