3ra-110/16 — Cu privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară

dosarul nr.3ra-110/16 prima instanţă – V. Sîrbu instanţa de apel –N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hîncești, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moraru Vadim împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hîncești cu privire la contestarea ordinului de sancționare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 08 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Moraru Vadim, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 22 decembrie 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă de admitere a cerințelor.

c o n s t a t ă: La data de 24 iulie 2014 Moraru Vadim s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hîncești cu privire la anularea ordinului de sancționare. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că prin ordinul de sancționare nr.046-b din 25 iunie 2014, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară-mustrare aspră.

Ordinul de sancționare a fost emis în baza examinării de către comisia de disciplină a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hîncești, drept neexecutarea de către reclamant a obligațiilor de serviciu și neîndeplinirii nejustificate a sarcinilor, precum și a dispoziției conducătorului unității în cadrul delegării de serviciu la 17 mai 2014 de efectuare a vizitei fiscale la societatea cu răspundere limitată ”Veaceslav & Junior”, societatea cu răspundere limitată ”Harlam Agro”, de a efectua lucrul în conformitate cu ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hîncești nr.034 din 14 iunie 2013 cu privire la instituirea funcționarilor fiscali după primării cu modificările și completările ulterioare, contrar prevderilor Legii nr. 158–XVI din 04 iulie 2008 ”cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public”.

Astfel reclamantul a fost rescunoscut vinovat de încălcarea normelor muncii, cu atragerea la răspundere disciplinară. Reclamantul consideră că a avut parte de o anchetă ineficientă și anume raportul privind ancheta de serviciu pe cazul abaterii disciplinare s-a referit doar la faptul neefectuării vizitelor fiscale, deși încălcarea imputată privind neefectuarea lucrului conform ordinului șefului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hîncești nu a fost respectată procedura și prin urmare nu poate fi considerat ca încălcare a dreptului muncii. Indică reclamantul că în cazul în care aplicarea sancțiunii disciplinare s-a stabilit printr-un act administrativ, acesta necesită să fie supus unui șir de rigori.

Comisia de disciplină a omis să respingă cu argumente plauzibile, ceea ce de fapt a condus la o anchetă neeficientă și la o procedură neechitabilă. Toate obligațiunile impuse reclamantului au fost respectate, el deplasîndu-se la fața locului, iar comisia de disciplină, fiind sesizată printr-o chestiune, l-a sancționat pentru altă abatere, iar reclamantul nu a fost pregătit să dea explicații asupra acestor chestiuni. Din argumentele invocate, reclamantul solicită anularea ordinului de sancționare, emis în privința sa din 25 iunie 2014. Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 22 decembrie 2014, cererea de chemare în judecată, depusă de Moraru Vadim împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hîncești cu privire la anularea ordinului de sancționare a fost respinsă ca nefondată.

La 22 ianuarie 2015, Moraru Vadim a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Hîncești din 22 decembrie 2014, emiţând o nouă hotărâre prin care cererea reclamantului Moraru Vadim să fie admisă în mod integral. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2015 a fost admis apelul declarat de către Moraru Vadim, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 22 decembrie 2014, pronunțînd o hotărîre nouă prin care s-a admis acțiunea, fiind anulat ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hîncești nr. 046-b din 25 iunie 2014 de sancționare a lui Moraru Vadim.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 27 noiembrie 2015 Moraru Vadim a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 08 octombrie 2015, cu menținerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Hîncești din 22 decembrie 2014. În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Consideră că, instanța de apel a examinat formal legalitatea hotărîrii Judecătoriei Hîncești din 22 decembrie 2014, nu a verificat temeinicia constatărilor acesteia și fără a elucida pe deplin circumstanțele cauzei, nu a supus examinării depline cumulul probelor și înscrisurilor anexate la dosar, iar conținutul deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2015 pronunțată pe marginea cererii de chemare în judecată privind anularea Ordinului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Hîncești ”Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” nr. 046-b din 25 iunie 2014 nu reflectă motivarea desfășurată a concluziilor instanței în ceea ce privește admiterea apelului, avînd un caracter superficial și evaziv fapt care servește temei de casare.

În conformitate cu art.439 alin.(2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de înștiințare din 30 octombrie 2015, anexată la materialele dosarului (f.d.190), nu se poate stabili cert data cînd recurentul a făcut cunoștință cu copia deciziei redactate de instanței de apel, nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 27 noiembrie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hîncești acționînd în interesele recurentului, poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hîncești în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.270, art.433 lit.a) şi art.440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Hîncești se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari