2rac-40/16 — Cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-40/16 prima instanţă - A. Ciobanu, instanţa de apel –T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza, ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Bioval Com” împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Colin Nicolai” privind încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani din 03 martie 2014, c o n s t a t ă ; La 17 iuie 2013 societatea cu răspundere limitată „Bioval Com”, a înaintat acţiune în judecată împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Colin Nicolai” în care a solicitat încasarea datoriei contractuale în mărime de 71155 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 10066,54 lei, penalitate în mărime de 71155 lei, încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 4571,29 lei.

În motivarea acţiunii s-a invocat că, la 08 aprilie 2010, între societatea cu răspundere limitată „Vi-Soare-Agro” şi Gospodăria Ţărănească “Colin Nicolai” a fost încheiat contractul nr.02/01 în baza căruia Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai”, în calitate de vânzător, s-a obligat să furnizeze pînă la 01 octombrie 2010, cumpărătorului societăţii cu răspundere limitată „Vi-Soare-Agro”, 43120,00 kg de floarea soarelui, care a fost achitată în avans de către cumpărător în baza facturii SW 2522849 din 08 aprilie 2010. Indică că conform facturii societatea cu răspundere limitată „Vi-Soare- Agro” a livrat Gospodăriei Ţărăneşti „Colin Nicolai” în avans seminţe de floarea soarelui, pentru semănat, iar pînă în prezent Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai,” nu şi-a îndeplinit pe deplin obligaţiile contractuale şi nu a livrat marfa.

În vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, debitorului i-a fost expediată pretenţia prealabilă la 18 noiembrie 2010 cu solicitarea de a stinge datoria formată. 1 Ulterior, la 19 noiembrie 2011, în vederea stingerii datoriei, Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai”, a cesionat către societatea cu răspundere limitată „Vi- Soare-Agro” creanţa sa în sumă de 75452,28 lei faţă de societatea pe acţiuni „Floarea Soarelui”. Astfel, la 19 noiembrie 2010, Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” a stins parţial datoria în sumă de 75452,28 lei. Restanţa fiind de 71155,72 lei. Menţionează că conform pct. VIII al. 1 al contractului, părţile au prevăzut plata unei clauze penale în mărime de 1% din datorie pentru fiecare zi de întîrziere, iar ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” la 28 noiembrie 2010, a acumulat penalităţi în sumă de 128080,29 lei ( 71144,72* 1 %=711,55 lei/zi *180 zile= 128080,29 lei).

Totodată, la 28 noiembrie 2012 debitorul era în întîrziere din 19 noiembrie 2010 pînă la 28 noiembrie 2012. Conform calculului efectuat dobînda de întîrziere constituia suma de 23024,00 lei. Relatează reclamantul că conform contractului de cesiune nr.3-01 din 28 noiembrie 2012 societatea cu răspundere limitată „Vi-Soare-Agro” a cesionat noului creditor societatea cu răspundere limitată „Bioval Com” creanţa sa faţă de Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” în sumă totală de 152376,54 lei. Potrivit contractului de cesiune nr.3-01 din 28 noiembrie 2012, a obţinut dreptul de a cere de la debitorul datoria de bază în sumă de 71155,55 lei, dobînda de întîrziere (parţială) în sumă de 10066,54 lei şi penalitatea (parţială doar pentru 100 zile) în sumă de 71155,00 lei.

Indică că mărimea penalităţii şi dobînzii a fost micşorată de societatea cu răspundere limitată „Vi-Soare-Agro”. La 19 noiembrie 2012, Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” a fost informată despre încheierea contractului de cesiune,şi conform căruia are dreptul de a cere achitarea datoriei, dobînzii şi penalităţii, şi care urmează să achite datoria în sumă de 152375,54 lei, Susţine că, Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai,” pînă în prezent nu a achitat datoria formată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 03 martie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Bioval Com” a fost admisă. S-a încasat din contul Gospodăriei Ţărăneşti „Colin Nicolai” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Bioval Com” suma datoriei contractuale în mărime de 152 376 (una sută cinci zeci şi două mii trei sute şaptezeci şi şase lei 54 bani).

S-a încasat contul Gospodăriei Ţărăneşti „Colin Nicolai, în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Bioval Com” cheltuieli de judecată în sumă de 8571( opt mii cinci sute şaptezeci şi unu) lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de către Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 martie 2014. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 martie 2015 s-a admis recursul declarat de Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai”, s-a casat decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2014,iar cauza s-a remis spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 s-a respins apelul 2 declarat de către Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 martie 2014. La 08 decembrie 2015 Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd, casarea acestora, admiterea recursului, şi emiterea unei noi decizii de respingere a pretențiilor înaintate de către societatea cu răspundere limitată „Bioval Com”. În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu soluţia instanţelor investite cu judecarea fondului. Concluzia acestora nu este dovedită prin probe veridice şi suficiente, ci doar bazată pe presupuneri şi afirmaţii declarative şi eronate care nu corespund realităţii.

Menţionează că, la materialele cauze sunt probe care dovedesc faptul achitării integrale a datoriei, încă la 05 mai 2011, prin livrarea de motorină, îngrăşăminte şi darea în folosinţă a unui teren agricol cu suprafaţa de 45 ha pe un termen de un an, în schimbul livrării seminţei de floarea soarelui stabilit prin contractul din 08 aprilie 2010. Susţine că este eronată concluzia instanţei precum că pe înscrisuri lipseşte semnătura reprezentanţilor persoanelor juridice, aceasta contravine probelor anexate la materialele dosarului. La examinarea cauzei în fond instanţa nu a luat în consideraţie faptul că prin contractul încheiat între părţi la 08 aprilie 2010 nu s-a prevăzut faptul cesionării datoriei şi alte obligaţiuni, fără consimţămîntul debitorului.

Consideră recurentul că nu au constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile expuse în decizia instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricini, soluţia fiind adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 04 ianuarie 2016 societatea cu răspundere limitată „Bioval-Com” reprezentată de către avocatul Pîslariuc Vitalie a menţionat că, recursul înaintat este nemotivat şi pur declarativ.

Argumentele invocate se referă la circumstanţele şi probele pricinii, ceea ce nu constituie obiect al examinării în instanţa de recurs. Temeiurile indicate de recurent au fost examinate de către instanţa de fond şi instanţa de apel. Consideră că instanţele investite cu judecarea fondului corect au examinat pricina şi au apreciat probele ca concludente şi pertinente, iar alegaţiile invocate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. A pledat pentru respingerea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în 3 conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral. Potrivit avizului de recepţie (f.d.217) recurentul Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” a recepţionat decizia instanţei de apel la 03 noiembrie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 08 decembrie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei 4 probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Gospodăria Ţărănească „Colin Nicolai” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5