Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-128/16
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
20 ianuarie 2016
Părțile
SRL Montevideia vs Ministerul Justitiei
Pe scurt
Temeiurile declararii recursului

2ra-128/16 — Constatarea încalcarii dreptului la examinarea în termen a acuzei

Dosarul nr. 2ra-128/16 Prima instanță: judecătoria Buiucani, mun.Chişinău (jud.N. Simciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Cernat, A.Pahopol, L. Bulgac) ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova împotriva deciziei din 08 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Montevideia” împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului cauzat prin această încălcare, c o n s t a t ă: La data de 20 octombrie 2014, SRL „Montevideia” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova solicitînd constatarea încălcării dreptului la judecare cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului cauzat prin această încălcare în mărime de 164341 lei.

În motivarea acţiunii s-a invocat că la data de 07 februarie 2014, SRL „Montevideia” a expediat prin poştă la Curtea de Apel Chişinău o cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva lui Dumitru Chicu - administratorul insolvabilităţii SRL „Nourco”, în proces de insolvabilitate, prin care a solicitat obligarea soluţionării problemei de conectare la conducta gaz a cazangeriei instalate în casa din str. Sarmizegetusa 53, mun. Chişinău, a spaţiului comercial ce aparţine cu drept de proprietate societăţii, încasarea prejudiciului cauzat şi cheltuielile de judecată. Menţionează că, la data de 10 februarie 2014 cancelaria Curţii de Apel a recepţionat cererea vizată şi în termenul stabilit de art. 168 alin. (4) Cod de procedură civilă şi contrar prevederilor art.art.

100-105 Cod de procedură civilă, nu a primit nici o citaţie şi nu i-а fost comunicat nici un act procedural. Susţine că, la 19 mai 2014 a înregistrat în cancelaria Curţii de Apel Chişinău o plângere, prin care a solicitat să-i fie comnicate actele de procedură efectuate în baza cererii înaintate. Prin răspunsul nr. 4-35/5-456 din 10 iunie 2014, Curtea de Apel Chişinău a comunicat că cererea de chemare în judecată din 10 februarie 2014 a fost transmisă 1 judecătorului M. Moraru, iar despre data, locul şi ora examinării cauzei vor fi informaţi conform legislaţiei în vigoare. Indică că, la data de 07 iulie 2014, a telefonat grefiera, care a comunicat că judecătorului i-а fost înaintată recuzare, motiv pentru care acţiunea nu se examinează pînă la examinarea cererii de recuzare.

Ulterior, nu a mai recepţionat citaţie şi informaţii la caz. Afirmă că, la data de 25 august 2014, în temeiul art. 192 alin. (11) Cod de procedură civilă, a înregistrat în cancelaria Curţii de Apel Chişinău o cerere privind accelerarea examinării cererii de chemare în judecată depuse, dar careva încheieri în acest sens nu a primit. Remarcă că, cererea de chemare în judecată a fost depusă în ordinea contenciosului administrativ, iar conform art. 22 alin. (2) lit. с) al Legii conteciosului administrativ, citarea părţilor pentru ziua primei înfăţişări, trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol. Specifică că, cererea de accelerare a examinării cauzei se examinează în termen de 5 zile lucrătoare, însă a rămas nesoluţionată.

Consideră că, prejudiciul cauzat în rezultatul încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, este de 164341 lei, care este egală cu suma solicitată de a fi încasată prin cererea de chemare în judecată depusă în ordinea contenciosului administrativ. Prin hotărârea din 06 februarie 2015 a judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău s- a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Montevideia” împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Prin decizia din 08 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis apelul depus de SRL “Montevideia”, s-a casat hotărârea din 06 februarie 2015 a judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a constatat încălcarea dreptului SRL “Montivideia” la judecare cauzei în termen rezonabil şi s-a respins cerinţa de încasare a prejudiciului cauzat prin această încălcare în mărime de 164341 lei. La data de 17 noiembrie 2015, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 08 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd anularea acesteia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe, eronat a aplicat şi a interpretat normele de drept material care reglementează constatarea încălcării art. 6 CEDO şi art. 2 al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 08 septembrie 2015, iar recurentul a declarat recurs la 17 noiembrie 2015. Materialele pricinii atestă că decizia a fost expediată părţilor la data de 17 septembrie 2015, însă date despre recepţionarea acesteia lipsesc. 2 Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova la data de 17 noiembrie 2015, este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă 3 că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova împotriva deciziei din 08 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.