3ra-61/16 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Catană dosarul nr. 3ra-61/16 instanţa de apel: A. Panov, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Volconovici Corneliu, prin intermediul avocatului Gutium Galina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Volconovici Corneliu împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Volconovici Corneliu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 03 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 28 mai 2014 Volconovici Corneliu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul Volconovici Corneliu a invocat că începând cu data de 01 iulie 1999 a activat în cadrul Serviciului Vamal al RM, ultima funcţie ocupând de inspector superior al Postului Vamal Leuşeni-Albiţa (auto).

Invocă că la data de 04 martie 2014, prin ordinul Serviciului Vamal al RM nr.255-p i s-a aplicat sancţiunea disciplinară - eliberarea din serviciu în organul vamal, în temeiul art.26 lit.g) şi art.43 alin.(2) lit.h) din Legea serviciului în organele vamale, nr. 1150-XVI din 20.07.2000, şi art.206 alin.(2) din Codul muncii, cu ordinul menţionat luând cunoştinţă la data de 30 aprilie 2014. Consideră sancţiunea disciplinară - eliberarea din serviciu în organul vamal, ca fiind aplicată neîntemeiat şi, prin urmare, ordinul Serviciului Vamal al RM nr.255-p din 04.03.2014 ca fiind emis nelegitim. Invocă că drept temei pentru emiterea ordinului nr.255-p din 04.03.2014 Serviciul Vamal al RM a indicat, că la data de 12.02.2014, aproximativ la ora 11.30 de către colaboratorii Serviciului echipei mobile Centru pe traseul Leuşeni-Chişinău a fost stopat pentru verificare mijlocul de transport de model „ Mercedes Sprinter” cu n/î KGW 777, la volanul căruia se afla V. Graur.

În urma efectuării controlului a mijlocului de transport vizat, au fost depistate mărfuri - mobilă uzată, aspirator de praf şi set de cratiţe, fără acte de provenienţă, nedeclarate organului vamal. Aceste mărfuri aparţineau şoferului şi pasagerilor aflaţi în mijlocul de transport respectiv. Drept urmare, unitatea de transport a fost reţinută şi escortată la Biroul Vamal Chişinău. Verificând provenienţa mărfurilor depistate, s-a constatat că când unitatea de transport a traversat frontiera de stat la data de 12.02.2014, intrând în RM prin Postul vamal Leuşeni-Albiţa (auto), Biroul Vamal Leuşeni, actele vamale au fost perfectate de Corneliu Volconovici - inspector superior al Postului Vamal Leuşeni- Albiţa (auto).

Menţionează că la perfectarea actelor vamale, şoferul şi pasagerii aflaţi în mijlocul de transport au completat declaraţiile vamale de tipul DV-6, indicând mobila uzată, hainele personale, aspiratorul şi setul de cratiţe, iar reieşind din faptul, că marfa nu depăşea suma de 300 euro de persoană şi nu era destinată activităţii comerciale şi de producţie, el le-a permis trecerea peste frontiera vamală. Susţine că aceste circumstanţe se confirmă prin însuşi declaraţiile vamale (Formularul tipizat DV-6") din 12.02.2014 către Departamentul controlului vamal al RM, completate şi semnate personal de cetăţenii Olaru Tatiana, Graur Vasile şi Ursu Vladislav, prin care se declară autorităţii vamale marfa corespunzătoare, cantitatea şi valoarea în vamă a mărfii.

Consideră, că temeiul indicat de Serviciul Vamal al RM în Ordinul nr.255-p din 04.03.2014 precum că el a permis trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor nedeclarate, este nefondat. Menţionează, că drept temei pentru emiterea ordinului nr.255-p din 04.03.2014, Serviciul Vamal al RM indică că în baza rapoartelor întocmite de Secţia contracararea fraudelor vamale din data de 12.02.2014 a fost solicitată calcularea valorii în vamă şi a drepturilor de import la locul reţinut de marfa, iar drept rezultat, colaboratorii Secţiei venituri şi valoare în vamă au stabilit, că cuantumul drepturilor de import ce urma a fi încasat pentru mărfurile deţinute de pasagerii unităţii de transport reţinute, depăşeşte suma de 6500 lei.

Specifică, că el s-a bazat pe declaraţiile lui Olaru Tatiana, Ursu Vladislav şi Graur Vasile, care au determinat valoarea în vamă a mărfurilor introduse conform metodelor la evaluare stabilite de art.10 al Legii nr.1380 din 20.11.1997 Cu privire la tariful vamal, pe care au indicat-o în declaraţiile vamale din 12.02.2014. Drept urmare, el a verificat corectitudinea determinării de către declaranţii Olaru Tatiana, 2 Ursu Vladislav şi Graur Vasile a valorii în vamă a mărfii introduse, inclusiv corectitudinea metodei alese de declaranţi pentru determinarea valorii în vamă a mărfii introduse, oportunitatea aplicării ei, integritatea documentelor obligatorii şi suplimentare, prezentate de declaranţii Olaru Tatiana, Ursu Vladislav şi Graur Vasile, şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite.

Consideră, că el în calitate de factor de decizie, a luat decizia despre corectitudinea valorii în vamă a mărfii anunţate de Ursu Vladislav, Olaru Tatiana şi Graur Vasile în declaraţiile vamale (Formularul tipizat DV-6). Astfel,în legătură cu faptul că valoarea în vamă a mărfii nu depăşea suma de 300 euro de persoană şi nu era destinată activităţii comerciale şi de producţie, el a permis trecerea acestei mărfi peste frontiera vamală. În opinie reclamantului, dînsul nu a încălcat vreo prevedere a legislaţiei vamale şi, respectiv, nu a admis vreo încălcare a atribuţiilor de serviciu. Mai specifică că din textul ordinului contestat nu se deduce încălcarea prevederilor legislaţiei vamale concret săvârşite de dânsul pentru ce a fost eliberat din serviciu, iar normele de drept la care face trimitere Serviciul Vamal al RM poartă un caracter general.

Indică, că Serviciul vamal al RM la aplicarea sancţiunii disciplinare prin eliberare din serviciu în organul vamal nu a ţinut cont nici de gravitatea faptei imputate, de circumstanţe obiective cum ar fi activitatea în organele vamale pe parcursul a 15 ani, soldată cu stimulări pentru succese în muncă şi fără careva abateri disciplinare, precum şi că are doi copii minori la întreţinere, iar soţia Volconovici Silvia se află în concediu pentru îngrijirea copilului. Specifică că Serviciul Vamal al RM în Ordinul nr.255-p din 04.03.2014 nu a indicat nici termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi nici organul în care sancţiunea poate fi contestată, prin care fapt a încălcat expres art.210 alin.(l) lit.d) şi lit.c) al Codului muncii.

Solicită anularea ordinului de concediere nr.255-p din 04.03.2014 ca fiind ilegal, restabilirea sa în funcţia de inspector superior al Postului Vamal Leuşeni- Albiţa (auto) în cadrul Biroului Vamal Leuşeni; încasarea salariului mediu pe perioadă de absenţă forţată de la muncă din data concedierii la 30 aprilie 2014 şi până la data pronunţării hotărârii instanţei de judecată; încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat; încasarea tuturor cheltuielilor de judecată suportate. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 aprilie 2015 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 03 aprilie 2015 Volconovici Corneliu a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii.

3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Volconovici Corneliu şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel a considerat că instanţa de fond corect a ajuns la concluzia că apelantul Volconovici Corneliu a admis încălcări a disciplinei muncii manifestate prin neasigurarea unui control vamal riguros, soldat cu trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor fără achitarea drepturilor de import, ignorînd fişa de post, aprobată de Directorul general al Serviciului Vamal, prevederile art. 15 lit. a),c),h) şi i) şi a art. 46 lit.a) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000, art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1569 din 20 decembrie 2002 Cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.

La 17 noiembrie 2015 Volconovici Corneliu, prin intermediul avocatului Gutium Galina, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 17 noiembrie 2015 se consideră a fi depus în termen.

În motivarea recursului recurentul a invocat că prin declaraţiile vamale ale lui Ursu Vladislav, Olaru Tatiana şi Graur Vasile, se confirmă ilegalitatea temeiului indicat de Serviciu Vamal în ordinul nr. 255-p din 04 martie 2014 – nedeclararea mărfurilor organului vamal. Susţine recurentul că corect a permis trecerea peste frontiera vamală a bunurilor indicate, fără achitarea drepturilor de import, deoarece valoarea în vamă a acestora nu depăşea suma de 5518,74 lei (300 euro). Prin urmare, în opinia recurentului, instanţa de apel, precum şi prima instanţă şi-au întemeiat soluţia de respingere a acţiunii pe calculele efectuate de Secţia valoare în vamă fără a le verifica şi a le cerceta, prin ce s-a încălcat principiul nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare prevăzut de art. 25, 383, 357 CPC.

Menţionează că în cazul în care se consideră că colaboratorul serviciului vamal a admis o sancţiune disciplinară, conform art.59 alin.(3) al Legii nr.158 din 04.07.2008 „Cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public", denumit „Aplicarea sancţiunilor disciplinare”, aceasta, nu poate fi aplicată decît după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea echitabilă a funcţionarului 4 public de către comisia de disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii. Susţine recurentul că după cum rezultă din materialele acumulate în cadrul anchetei de serviciu, în temeiul cărora i-a fost aplicată lui sancţiunea disciplinară - eliberarea din serviciu în organul vamal şi emis ordinul Serviciului Vamal nr.255-p din 04.03.2014, prezentate de Serviciul Vamal, Comisia de disciplină nici nu a fost sesizată despre fapta considerată ca abatere disciplinară şi despre desfăşurarea anchetei de serviciu.

Prin urmare, recurentul consideră că în cazul în care fapta imputată lui ca abatere disciplinară ar fi fost cercetată de Comisia de disciplină, independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care are competenţa de a asigura cercetarea faptelor funcţionarilor publici considerate ca abateri disciplinare, în cazul în care Comisia de disciplină l-ar fi audiat, i-ar fi audiat pe Olaru Tatiana, Ursu Vladislav şi Graur Vasile, cum şi ar fi verificat documentele şi declaraţiile prezentate, consideră că propunerea Comisiei de disciplină ar fi fost clasarea cauzei în legătură cu nevinovăţia lui şi, nu, aplicarea sancţiunii disciplinare. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Volconovici Corneliu, prin intermediul avocatului Gutium Galina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

5 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Volconovici Corneliu, prin intermediul avocatului Gutium Galina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Volconovici Corneliu, prin intermediul avocatului Gutium Galina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 6