2ra-77/16 — Încasarea restanţei la salariu

Judecătoria Centru Dosarul nr.2ra-77 /16 Mun. Chişinău Judecător: N. Mazur Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Dumitru Mardari, Iuliana Oprea Soluţionând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Erhan Andrei şi Societatea pe Acţiuni „Big şi Companie”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Erhan Andrei împotriva Societăţii pe Acţiuni „Big şi Companie” privind repunerea în termen, încasarea restanţei la salariu şi a plăţilor de concediere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, CONSTATĂ : La 29.03.2013, Erhan Andrei a depus cerere de chemare in judecata împotriva S.A.

„Big şi Companie”, privind încasarea restanţei la salariu şi a plăţilor de concediere în mărime de 68 884 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a fost angajat de întreprinderea „Lesstroitorg” la 08.06.1982, iniţial ca vânzător al magazinului „Strălucitor”, ce aparţinea întreprinderii, apoi transferat la complexul „Orbita”, unde a activat până în anul 1995, când magazinul a fost reorganizat în S.A. „BIG” cu schimbarea denumirii întreprinderii în S.A. „BIG şi Companie” la data de 01.04.1997. La 03.10.2011, a fost emis ordin cu privire la concedierea acestuia din funcţia deţinută prin reducerea unităţii de personal. Pe parcursul activităţii şi până la concediere a primit salariu parţial în mărime de 1 300 lei lunar.

Menţionează reclamantul că pârâtul şi-a luat angajamentul să achite salariul integral în termenele stabilite de Codul Muncii. Astfel, reclamantul s-a adresat verbal de nenumărate ori pentru a-i fi achitată restanţa la salariu, însă a primit refuz. La 14.11.2011, reclamantul s-a adresat cu plângere către Inspecţia Muncii privind încălcarea legislaţiei muncii la întreprindere iar prin răspunsul nr.2-1805/11 din 02.12.2011 a fost informat despre încălcările legislaţiei muncii de către administraţia întreprinderii şi anume că nu a fost acordată şi nici calculată indemnizaţia pentru concediul de odihnă pentru anii 1982-2007 şi nu a fost calculată corect indemnizaţia pentru prima lună. Astfel, solicită reclamantul încasarea din contul pârâtului a sumei de 68 884 lei formată din restanţa la salariu în mărime de 31 200 lei, indemnizaţia pentru 1 concediu nefolosit în mărime de 32 500 lei, indemnizaţia pentru prima lună în mărime de 5 184 lei.

De asemenea a solicitat reclamantul încasarea compensaţiei pentru neachitarea la timp în mărime de 0,1 la sută pentru fiecare zi de întârziere, încasarea din contul pârâtului a pagubelor morale în mărime de 20 000 lei şi taxa de stat şi cheltuielile de judecată. La 02 iulie 2014, avocatul Veronica Pascal, în interesele lui Andrei Erhan a depus cerere de modificare şi concretizare a cerinţelor prin care a solicitat repunerea în termenul de prescripţie, încasarea restanţei la salariu în mărime de 10 224,05 lei, a indemnizaţiei pentru concediul nefolosit în mărime de 32 500 lei, a îndemnizaţiei pentru prima lună în mărime de 5 184 lei, a compensaţiei pentru neachitarea în termen a plăţilor salariale în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând cu 01 ianuarie 2010 până la pronunţare hotărârii şi a prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei, în total 68 884 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 16.12.2014 acţiunea înaintată de către Erhan Andrei s-a respins ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a conchis că, cerinţele invocate în acţiune, nu se încadrează în prevederile legii. La 23.12.2014, Erhan Andrei a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015 s-a admis ca întemeiată cererea de apel declarată de Erhan Andrei. S-a casat hotărârea Judecătoriei Centru din 16.12.2014, în partea prin care s-a respins capetele de cerere privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite şi a penalităţii de întârziere pe aceste plăţi şi s-a emis în această parte o nouă hotărâre prin care s-a admis acest capăt de cerere înaintat de Andrei Erhan. S-a încasat de la S.A. „Big şi Companie” în beneficiul lui Erhan Andrei indemnizaţiile pentru concediile nefolosite în sumă de 32 500 lei şi penalităţile de întârziere în mărime de 4 862 lei, iar în total 37 362 lei. În rest s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru din 16.12.2014.

S-a încasat de la S.A. „Big şi Companie” în folosul statului taxa de stat în sumă de 1 135 lei. S-a încasat de la S.A. „Big şi Companie” în folosul lui Andrei Erhan cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 4 000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că în rezultatul controlului efectuat de către Inspecţia muncii s-a stabilit că apelantul nu a folosit 25 de concedii anuale (1982-2007), astfel cerinţa apelantului este întemeiată privind încasarea plăţilor pentru concediile nefolosite în sumă de 32 500 lei. Totodată, potrivit art. art. 330 alin (2) codul muncii, în caz de reţinere din vina angajatorului a salariului (art. 142), a indemnizaţiei de concediu (art. 117), a plăţilor în caz de eliberare (art. 143) 2 sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

Astfel, cerinţa privind încasarea plăţilor suplimentare prin prisma art. 330 alin. (2) care constituie 4 862 lei este întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel la 29.07.2015 Erhan Andrei a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26.05.2015 şi a hotărârii primei instanţe, cu adoptarea unei decizii prin care cerinţele privind încasarea din contul pârâtului a sumei de 68 884 lei formată din restanţa la salariu în mărime de 10 224,05 lei pentru anul 2011 – 2009 şi 20 975,75 lei pentru anii 2007 – 2008, precum şi indemnizaţia pentru prima lună în mărime de 5 184 lei să fie admise. La 10.08.2015 şi la 24.11.2015 SA „Big şi Companie” a înaintat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel din 26.05.2015 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei centru, mun.

Chişinău din 16.12.2014. În motivarea cererilor de recurs, recurenţii au invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sînt inadmisibile din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursurile în cauză conţin obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurenţilor la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererile de recurs nu pot constitui temei de admitere a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 3 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursurile declarate de către Erhan Andrei şi Societatea pe Acţiuni „Big şi Companie” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Erhan Andrei şi Societatea pe Acţiuni „Big şi Companie” ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursurile declarate de către Erhan Andrei şi Societatea pe Acţiuni „Big şi Companie” se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4