3ra-28/16 — Anularea refuzului şi obligarea încheierii unui acord de transmitere în folosinţă a terenului

prima instanţă: Șt. Niță dosarul nr.3ra-28/16 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marcenco Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Marcenco Mihail împotriva Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău cu privire la anularea refuzului și obligarea încheierii unui acord de transmitere în folosință a terenului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Marcenco Mihail și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 24 februarie 2015 prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 11 decembrie 2014, Marcenco Mihail a depus cererea de chemare în judecată împotriva Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău cu privire la anularea refuzului și obligarea încheierii unui acord de transmitere în folosință a terenului. În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989, înregistrată de către OCT Chişinău la 05 iulie 2006 cu nr. 0100/06/927, s-a decis legalizarea pe numele său a lotul de teren cu suprafaţa de 300 m.p. din str. Alba Iulia 138 mun.

Chişinău. În conformitate cu prevederile punctelor 1, 2.2 şi 5 din decizia menționată, la 14 mai 2013, a solicitat pîrîtului încheierea unui acord și transmiterea în folosinţă a terenul cu suprafaţa de 300 m.p., din str. Alba Iulia 138 mun. Chișinău, însă, prin scrisoarea nr. 01/1-09-1273 din 22 mai 2013, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a mun. Chișinău l-a informat despre procedura de transmitere în proprietate privată a loturilor de pămînt de pe lîngă casele de locuit amplasate în localităţile urbane. Menționează că la 09 august 2013 s-a adresat repetat către pîrît solicitînd reexamineze cererii cu privire la transmiterea în folosinţă a terenului cu suprafaţa de 300 m.p., din str. Alba Iulia, 138 mun.

Chişinău, comunicînd persoanelor responsabile că de fapt nu solicită transmiterea terenului în proprietate privată. Drept urmare, prin scrisoarea nr. 21/512-df din 05 noiembrie 2013, Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău DGAURF i-a solicitat să legalizeze construcţiile neautorizate (garajul lit. 8, număr cadastral 0100513.184.05) şi să prezinte Extrasul din registrul bunurilor imobile la zi şi anexele la Decizia Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului nr. 3/33 din 14.03.1989.

Astfel, indică reclamantul că prin procesul-verbal de recepţie finală nr. 973 din 30 decembrie 2013 a legalizat garajul lit. 8 cu numărul cadastral 0100513.184.05 și a obținut de la Arhiva de Stat toate anexele la Decizia Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989, iar la data de 16 aprilie 2014, a transmis toate documentele solicitate Direcţiei Funciare a Consiliului Municipal Chişinău. Însă, în pofida acestui fapt, prin scrisoarea nr. 21/2299 din 14 noiembrie 2014, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a mun. Chișinău a refuzat transmiterea în folosință a terenului cu suprafața de 300 m.p. din str. Alba Iulia 138 mun.

Chișinău, pe motiv că planul cadastral/geometric al terenului la zi diferă de planul cadastral/geometric al terenului anexat la Decizia din 14 martie 1989 şi nu poate fi organizat acces separat la teren. Consideră reclamantul că argumentele pîrîtului sunt nefondate, deoarece situația terenului nu s-a schimbat considerabil în comparaţie cu anul 1989 iar pe lotul din str. Alba Iulia 138 mun. Chişinău sunt prezente aceleaşi construcţii. Mai mult decît atît, cererea sa a fost interpretată greşit, întrucît nu a solicitat transmiterea terenului în proprietate, ci executarea deciziei Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989 prin transmiterea în folosinţă a terenului.

Solicită, anularea refuzului Direcţiei Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a mun. Chișinău nr. 21/2299 din 14 noiembrie 2014, și obligarea Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a mun. Chișinău să încheie un acord de transmitere în folosință a terenului cu suprafața de 300 m.p. din str. Alba Iulia mun. Chișinău în conformitate cu pct. 1, 2.2 și 5 a deciziei Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputați ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 februarie 2015, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Marcenco Mihail și menținută hotărîrea primei instanțe.

În favoarea concluziei enunțate, instanțele judecătorești au reținut că Marcenco Mihail nu și-a executat obligațiunile prevăzute prin 2.2 din decizia Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputați ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989menționată și nu a încheiat cu Direcția Funciară, actualmente Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a mun. Chișinău un contract de acordare a lotului de teren în folosință pe un termen nedeterminat, obligație care pentru legalizarea terenului cu suprafața de 300 m.p. din str. Alba Iulia 138 mun. Chișinău pe numele lui Marcenco Mihail, drept prevăzut de pct. 1 din decizia menționată, urma executată într-un termen rezonabil.

Totodată instanțele au stabilit că decizia Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputați ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989 a devenit caduc, întrucît de la data emiterii acesteia au avut loc transformări radicale atît în plan geopolitic cît și în plan legislativ. La data de 23 noiembrie 2015, Marcenco Mihail a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată fiind bazată pe aceleași argumente expuse de către prima instanță fără a fi soluționat fondul cauzei, fapt ce constituie încălcare gravă a dreptului său la un proces echitabil.

Totodată, drept temei de declarare a recursului, recurentul a invocate prevederile art. 432 al. (3,4) CPC, susținînd că pricina a fost examinată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată și cu săvârşirea unor încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii. Astfel, afirmă că la 02 iunie 2015 a avut loc prima şedinţa de judecată a instanței de apel la care dînsul nu a participat, însă a depus o cerere prin care a solicitat amînarea şedinţei de judecată, și a anunțat instanţa de judecată despre imposibilitatea prezentării. Următoarea şedinţă de judecată a fost stabilită la 15 septembrie 2015 când a fost examinată cauza în fond și emisă decizia contestată, însă la materialele cauzei lipsesc careva înscrisuri care ar stabili citarea dînsului sau a apărătorului său în ședința de judecată, prin ce instanța de apel l-a privat de posibilitatea de a se apăra și l-a supus unui tratament discriminator.

La fel, indică recurentul că atît prima instanță cît și instanța de apel nu au dat apreciere probelor prezentate şi argumentelor invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, iar instanța de apel contrar prevederilor art. 373 al. (5) CPC, a omis să se expună asupra argumentelor invocate în cererea de apel, limitându-se doar la copierea textului expus în constatarea faptelor de către prima instanţă. Mai susține că potrivit procesului-verbal al şedinţei de judecată din 15 septembrie 2015, instanţa de judecată constată posibilitatea examinării pricinii în lipsa părţilor după care se retrage imediat în camera de deliberare, însă în textul deciziei pronunțate este o descriere detaliată a probelor cu aprecierea acestora.

Astfel, este de părerea că la examinarea cauzei a fost încălcat principiul nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare prevăzut de art. 25 CPC, or nu se admite cercetarea probelor în afara şedinţei de judecată. Mai mult decît atît, invocă recurentul că prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea refuzului Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău nr. 21/2299 din 14 noiembrie 2014 și obligarea pîrîtului să încheie un acord de transmitere în folosinţă terenul cu suprafaţa de 300 m.p. din str. Alba Iulia 138 mun. Chișinău, în conformitate cu prevederile punctelor 1, 2.2 şi 5 Deciziei Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989 în vederea executări acesteia, însă instanţa de judecată a apreciat cerinţele înaintate ca o solicitare de transmitere în folosinţă a terenului aferent casei de locuit.

Menționează că de fapt, terenul aferent casei de locuit cu nr. cadastral 0100513.184.02, ce-i aparține cu drept de proprietate i-a fost atribuit şi transmis în folosinţă prin Decizia Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989, înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 05 iulie 2006, respectiv cerințele înaintate sunt cu privire la obligarea Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău să execute decizia corespunzătoare. Insă, instanțele ierarhic inferioare cu referire la prevederile art. 14 al Legii cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004 şi-au motivat soluţia pronunţată în întregime pe ideea că reclamantul solicită atribuirea în proprietate a bunului imobil, ignorînd prevederile art. 1 și 4 din aceeași Lege.

Consideră recurentul că este fără suport legal și concluzia instanţei de judecată referitor la caducitatea actului normativ, cu atît mai mult că instanțele nu au făcut referire la careva norme de drept care stabilesc caducitatea actului, iar dreptul de proprietate asupra casei de locuit din str. Alba Iulia 138, mun. Chişinău, cu nr. cadastral 0100513.184.02, a fost înregistrat la 05 iulie 2006, în temeiul Decizia Comitetului Executiv al sovietului raional Frunze de deputaţi ai poporului nr. 3/33 din 14 martie 1989 care a fost acceptată ca valabilă și cu efecte juridice de către OCT Chişinău. În același timp menționează că este inexplicabilă şi concluzia primei instanțe referitor la executarea deciziei menţionate în termen rezonabil, sau în textul deciziei date nu este indicat nici o chestiune legată de termenul de executare a dispoziţiilor conţinute, iar instanţa nu-şi poate întemeia hotărârea pe presupuneri sau interpretări defavorabile.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Marcenco Mihail este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Marcenco Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. În acest context, sunt apreciate critic argumentele recurentului Marcenco Mihail cu referire la faptul că nu a fost citat pentru prezentarea în ședința instanței de apel din 15 septembrie 2015 cînd a fost examinată cauza în fond de către instanța de apel și pronunțată decizia.

Aceasta deoarece, conform materialului probator prima ședință a instanței de apel a fost stabilită pentru data de 02 iunie 2015, însă, la cererea depusă de Marcenco Mihail a fost amînată pentru data de 15 septembrie 2015 (f.d. 49). În același timp, actele cauzei denotă că pentru ședința instanței de apel din 02 iunie 2015, Marcenco Mihail a fost înștiințat legal prin Avizul de recepție CN 07 din 26 mai 2015, recepționat la 27 mai 2015 (f.d.45), iar, prin prisma art. 102 alin.(41) CPC, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Marcenco Mihail asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Marcenco Mihail ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Marcenco Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva