2ra-127/16 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

prima instanţă – C. Ursachi dosarul nr. 2ra-127/16 instanţa de apel – A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Tataru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Tataru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea îngrădirii accesului liber la justiţie, încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral cauzat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Gheorghe Tataru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 mai 2015, constată: La 10 martie 2015, Gheorghe Tataru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea îngrădirii accesului liber la justiţie încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral cauzat. În motivarea acţiunii a indicat că la 12 septembrie 2013 s-a adresat la Primăria mun. Chişinău cu cerere cu privire la acordarea gratuită a unui lot de pământ familiei nou formate pentru construcţia casei de locuit individuale la care, la 30 septembrie 2013, a primit răspuns precum că fondul de rezervă al Primăriei mun. Chişinău este epuizat, iar terenurile libere de construcţie se vând sau se închiriază.

Indică că la 18 octombrie 2013 a depus cerere prealabilă prin care a solicitat satisfacerea cerinţelor având în vedere faptul că până în prezent loturi de pământ se vând la licitaţie, prin urmare, răspunsul precum că fondul de rezervă s-a epuizat nu este întemeiat, dar este doar un mod de eschivare a autorităţilor publice locale. Susţine că la 25 noiembrie 2013 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privind acordarea gratuită a unui lot de pământ familiei-nou formate, pentru construcţia casei de locuit individuale Relatează că pe parcursul unui an i-au fost fixate mai multe şedinţe de judecată însă de fiecare dată se amâna examinarea cauzei, iar la 24 decembrie 2014 cererea a fost scoasă de pe rol.

1 Consideră că examinarea pricinii s-a tergiversat din vina judecătorului care a amânat în repetate rânduri şedinţele de judecată fără nici un temei legal încălcând normele de procedură civilă. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 20 Constituţia RM, art. 2, 3, 5 alin. (1), Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, art. 5, art. 166-167 CPC Solicită admiterea acţiunii, constatarea îngrădirii accesului liber la justiţie, constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 mai 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Gheorghe Tataru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Gheorghe Tataru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 mai 2015 adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Tataru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei. La 23 noiembrie 2015, , Gheorghe Tataru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, menţionând că este ilegală şi neîntemeiată. Indică că instanţa de apel, fără a ţine cont de prevederile art. 2 alin. (6) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, ilegal a respins cerinţa privind încasarea prejudiciului moral. Susţine că aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile: miza pentru reclamant, comportamentul părţilor, bună/reaua-credinţă, durata neexecutării, totodată urmând a fi luat în consideraţie principiul general al echităţii şi că suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţe similare.

Mai invocă că sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama apelantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces, cu excluderea pretenţiilor excesive şi vădit exagerate. Indică că instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu s-au expus asupra faptului că la momentul emiterii hotărârilor termenul examinării cauzei era mult mai mare de 13 luni, or acest fapt este decisiv şi esenţial la stabilirea termenului rezonabil de examinare a cauzei. Menţionează că la moment a trecut 2 ani de examinare a cauzei în instanţa de fond, iar următoarea şedinţă este stabilită pentru data de 21 decembrie 2015, or este sarcina statului să organizeze sistemul judiciar intern aşa încât instanţele judecătoreşti să garanteze oricărei persoane dreptul de a obţine într-un termen rezonabil o hotărâre definitivă.

2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurenţilor la 26 octombrie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 80) data recepţionării nefiind indicată. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 noiembrie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Gheorghe Tataru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Gheorghe Tataru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gheorghe Tataru, ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Gheorghe Tataru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu 4