3ra-31/16 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Mihaila dosarul nr. 3ra-31/16 instanţa de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Crainic Arcadii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Crainic Arcadii împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2015 prin care s-a respins apelul declarat de Crainic Arcadii şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 05 mai 2015, c o n s t a t ă La 16 februarie 2015 Crainic Arcadii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 10 ianuarie 2015 s-a adresat cu cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Botanica mun. Chişinău în vederea acordării pensie pentru vechime în muncă în baza art.462 al Legii nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care prevede condiţiile de stabilire a pensiei pentru procurori, însă prin răspunsul cu nr. 522 din 02 februarie 2015, i s-a refuzat în admiterea acestei cerinţe.

Refuzul în cauză a fost contestat la 03 februarie 2015 la Casa Naţională de Asigurări Sociale, care prin răspunsul nr. C-156/15 din 11 februarie 2015 la fel i-a refuzat în admiterea cerinţei privind stabilirea dreptului la pensie, deoarece cererea depusă la 03.02.2015 nu conţine argumente ori informaţii noi, motiv din care nu a fost supusă reexaminării în conformitate cu art. 20 al Legii nr.190 din 19.07.1994 cu 1 privire la petiţionare.

Totodată, i s-a comunicat că dispune de dreptul la pensie în baza art.462 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat la atingerea vîrstei de 53 ani în anul 2016. Consideră reclamantul refuzul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări Sociale de examinare a contestaţiei privind stabilirea dreptului la pensie pentru vechimea în muncă ca neîntemeiat şi ilegal, invocînd că obiect al cererii adresate pe numele Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu nr. V-C-1296/13 din 01.08.2013, a constituit substituirea şi calcularea pensiei pentru vechime în muncă în calitate de procuror în conformitate cu prevederile art.73 al Legii cu privire la procuratură nr.294-XVI din 25.12.2008, începînd cu data de 07 august 2013, cînd a împlinit vîrsta de 50 ani.

A mai indicat că, obiect al cererii depuse la data de 04 februarie 2015 în adresa Casei Naţionale de Asigurări Sociale a constituit contestarea refuzului şefului Direcţiei generale al Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Botanica mun. Chişinău, Zagarniuc Maria din 02 februarie 2015, cu nr.522, privind stabilirea pensiei în calitate de procuror, în conformitate cu art. 462 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care incorect a interpretat prevederile acestei Legi, manifestată prin calcularea greşită a vîrstei, care îi acordă dreptul la pensie pentru vechime în muncă, în opinia sa fiind obţinut acest drept la data de 07 februarie 2015. Susţine că, neexaminarea contestaţiei echivalează cu refuzul stabilirii pensiei, iar Casa Naţională de Asigurări Sociale nu s-a expus privitor la obiectul şi temeiul invocat în contestaţia depusă, privind refuzul stabilirii pensiei.

Relevă că, potrivit art. 462 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, asiguratul care a atins vîrsta menţionată la alin.(2) şi confirmă stagiul de cotizare prevăzut la alin.(3), din care cel puţin 15 ani în funcţia de procuror, are dreptul la pensie în proporţie de 75% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale procurorului în exerciţiu în ultima funcţie deţinută. Totodată, menţionează că, începînd cu 01 iulie 2011, pentru procurori se stabileşte vîrsta de pensionare de 50 de ani şi 6 luni, atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. În fiecare an ulterior, vîrsta de pensionare se majorează conform tabelului nr. 9, pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1), adică a vîrstei de 62 ani pentru bărbaţi şi 57 ani pentru femei.

De asemenea, invocă că, în conformitate cu alin.(3) art. 462 al Legii nr.156- XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, este indicat faptul, precum că începînd cu 01 iulie 2011, pentru procurori se stabileşte stagiul de cotizare necesar obţinerii dreptului la pensie de 22 ani. În fiecare an ulterior, stagiul de cotizare se majorează conform tabelului nr.10, pînă la atingerea stagiului de cotizare de 35 ani, atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. 2 Reclamantul relatează că, potrivit copiei buletinului de indentitate, cît şi a copiei carnetului de muncă pe numele său, la data de 07 august 2013, a împlinit vîrsta de 50 ani, iar stagiul special de muncă în funcţia de procuror constituie - 18 ani, 7 luni şi 26 zile.

Stagiul general de cotizare la data de 31 decembrie 2014, constituia - 31 ani, 5 luni şi 27 zile. Conform tabelului nr. 9 art.462 al Legii nr.156- XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, este indicat, că începînd de la 01 iulie 2011, vîrsta de pensionare pentru procurori se majorează cu 50 ani şi 6 luni, iar în anul 2013, vîrsta de pensionare constituia 51 ani şi 6 luni, adică la 07 august 2013 cînd a împlinit vîrsta de 50 ani potrivit acestei Legi, i-a fost majorată vîrsta de pensionare cu 1 (un) an şi 6 (şase luni). Consideră că, începînd cu data de 07 august 2013 cînd a împlinit vîrsta de 50 ani, majorarea vîrstei de pensionare se stopează, devenind vîrsta de 51 ani şi 6 luni, iar de la această dată, adică din 07 august 2013 începe să curgă acest termen.

Deoarece la 06 februarie 2015 a împlinit vîrsta de pensionare de 51 ani şi 6 luni, avînd un stagiul în funcţia de procuror mai mult de 15 ani, cît şi un stagiul de cotizare necesar mai mult de 30 ani, dispune de toate criteriile prevăzute de art. 462 al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, pentru stabilirea pensiei pentru vechime în muncă în calitate de procuror.

Solicită reclamantul, să fie recunoscut ca neîntemeiat refuzul Casei Naţionale de Asigurări Sociale din 11 februarie 2015 privind stabilirea dreptului său la pensie pentru vechime în muncă în calitate de procuror; să fie recunoscut dreptul la pensie pentru vechime în muncă în funcţia de procuror, în conformitate cu art.462 al Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, începînd cu data de 07 februarie 2015, cu obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de a calcula şi stabili pensia; încasarea de la Casa Naţională Asigurări Sociale în beneficiul său a compensaţiei băneşti pentru paguba morală cauzată în mărime de 90 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 05 mai 2015 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Crainic Arcadii a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Crainic Arcadii şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05 mai 2015. La 09 noiembrie 2015 Crainic Arcadii a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale prin faptul că au fost emise cu aplicarea eronată a legii şi cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

3 Susţine că, la emiterea hotărîrilor contestate instanţele de judecată s-au bazat în exclusivitate pe argumentele invocate de către pîrît în referinţa depusă, care a motivat respingerea acţiunii prin unicul argument precum că potrivit tabelului nr.9 prevăzut la art. 462 al Legii nr. 156-XIV, pentru a beneficia de pensie de procuror la vîrsta de 51 ani şi 06 luni, persoana solicitată urma să împlinească vîrsta respectivă în perioada 01.07.2013-30.06.2014, neargumentînd cu nimic unde este indicat în lege această reglementare. Indică recurentul că, la 06 februarie 2015 a împlinit vîrsta de pensionare de 51 ani şi 6 luni, avînd un stagiul în funcţia de procuror mai mult de 15 ani, cît şi un stagiul de cotizare necesar mai mult de 30 ani, şi prin urmare dispune de toate criteriile prevăzute de art. 462 al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, pentru stabilirea pensiei pentru vechime în muncă în calitate de procuror.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Crainic Arcadii, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 4 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Crainic Arcadii este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Crainic Arcadii, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Crainic Arcadii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî 5